KorAP: Find »[drukola/base=coaliție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...155 156 157 ...309 >

7,719 matches

Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853

ceea ce a imprimat acestui act un caracter insolit, în comparație cu cele anterioare încheiate de cele două state, îl constituie faptul că Poartă Otomană a fost silită de împrejurări să-și pună speranțele de aderare la sistemul politic european, prin intermediul unei largi coaliții, dar nu îndreptată, fie și tacit, împotriva pericolului reprezentat de politică orientala a Rusiei pentru integritatea teritorială a Imperiului Otoman, ci prin intermediul uneia, bazată pe Rusia, dușmanul secular al acestuia, si direcționată contra unui fost aliat care, în pofida unor sincope

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
nevoie stringenta de o contrapondere ce putea fi reprezentată, înainte de toate, de Prusia, adversara ireconciliabila a Austriei în spațiul german, si a Rusiei, deși în alți parametri, în Polonia. Aceluiași obiectiv trebuia să-i fie subscrisa și aderarea Suediei la coaliția antifranceză, dată fiind rivalitatea ei cu Rusia în spațiul baltic 145. De altfel, potrivit opiniei cercurilor conducătoare otomane, exprimată de reis efendi, Rasih Mustafa efendi, în cursul unei întrevederi particulare cu Carl Gustaf König, comunitatea de interese dintre Imperiul Otoman

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
dintre Imperiul Otoman și Suedia era reclamata chiar și de poziția lor geografică 146. Tot cu același prilej, înaltul demnitar otoman a dezvăluit și o alta motivație a insistentei Porții Otomane că Suedia să adere la cea de a doua Coaliție antifranceză, si anume ca aderarea acesteia ar fi determinat intrarea în Coaliție și a Danemarcei și a Prusiei 147. O coaliție la a cărei participare Poartă 143 Tratatul de alianță defensivă cu cea din urmă a fost încheiat câteva zile

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
geografică 146. Tot cu același prilej, înaltul demnitar otoman a dezvăluit și o alta motivație a insistentei Porții Otomane că Suedia să adere la cea de a doua Coaliție antifranceză, si anume ca aderarea acesteia ar fi determinat intrarea în Coaliție și a Danemarcei și a Prusiei 147. O coaliție la a cărei participare Poartă 143 Tratatul de alianță defensivă cu cea din urmă a fost încheiat câteva zile mai târziu, după cel încheiat cu Rusia, anume la 5 ianuarie 1799

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
a dezvăluit și o alta motivație a insistentei Porții Otomane că Suedia să adere la cea de a doua Coaliție antifranceză, si anume ca aderarea acesteia ar fi determinat intrarea în Coaliție și a Danemarcei și a Prusiei 147. O coaliție la a cărei participare Poartă 143 Tratatul de alianță defensivă cu cea din urmă a fost încheiat câteva zile mai târziu, după cel încheiat cu Rusia, anume la 5 ianuarie 1799, în urma tratativelor purtate cu Poartă Otomană, din însărcinarea guvernului

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
săi de conjunctură și care, odată înfăptuite, ar fi putut să se repercuteze și asupra poziției internaționale a Imperiului Otoman. Ca urmare, Poartă Otomană se arătă preocupată de orice inițiativă diplomatică a Rusiei care i-ar fi consolidat poziția în cadrul Coaliției antifranceze și i-ar fi permis să o constrângă să se implice în rezolvarea planurilor orientale ale Rusiei. Iată pentru ce încheierea de către Suedia a tratatului de alianță defensivă cu Rusia, la 4/15 decembrie 1799, la Gatschina 149, a

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
86, f. 26, 30v. Evoluția evenimentelor militare nu a mai îngăduit, însă, angajarea tratativelor de pace cu Franța, în formula preconizată de Poartă. După cum se știe, nemulțumit de modalitatea în care se desfășura colaborarea militară în cadrul celei de a doua Coaliții, Pavel I a abandonat-o, în luna februarie 1800. Mai mult chiar, datorită agravării crizei din raporturile ruso-engleze, tarul a instituit embargoul asupra tuturor vaselor și bunurilor engleze aflate în porturile rusești, iar la 28 august 1800 i-a invitat

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
datorită agravării crizei din raporturile ruso-engleze, tarul a instituit embargoul asupra tuturor vaselor și bunurilor engleze aflate în porturile rusești, iar la 28 august 1800 i-a invitat pe regii Suediei, Danemarcei și Prusiei să colaboreze în scopul reactivării vechii coaliții, denumită Neutralitatea Armata, constituită în anul 1780, tot din inițiativa rusă, îndreptată împotriva Angliei, aflată, atunci, în război cu Franța. Dând curs invitației, Suedia și Danemarca au intrat în liga în luna decembrie 1800, iar Prusia, la 30 martie 1801152

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
fost mandatat, cu puteri depline, să demareze și să finalizeze tratativele. Între obiectivele urmărite de Rusia se află, de acea dată, determinarea Porții Otomane de a-și asuma angajamente prin intermediul cărora să fi putut fi obligată să intre într-o coaliție antifranceză ce ar fi fost constituită de Rusia, în colaborare cu Anglia și cu alte puteri europene 166. Ceea ce, de altfel, Rusia a și realizat, prin constituirea celei de a treia Coaliții antifranceze ale cărei baze au fost puse de

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
fi putut fi obligată să intre într-o coaliție antifranceză ce ar fi fost constituită de Rusia, în colaborare cu Anglia și cu alte puteri europene 166. Ceea ce, de altfel, Rusia a și realizat, prin constituirea celei de a treia Coaliții antifranceze ale cărei baze au fost puse de convenția anglo-rusă de la Petersburg, din 11 aprilie 1805, desăvârșită de alianță Rusiei cu Austria și cu Marea Britanie, semnată tot la Petersburg, la 9 august 1805, la care a aderat și Suedia, prin

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
și cu Marea Britanie, semnată tot la Petersburg, la 9 august 1805, la care a aderat și Suedia, prin tratatele semnate cu Anglia, la 31 august și 3 octombrie 1805167. În ceea ce o privește, Poartă Otomană nu a intrat în această Coaliție, cu toate ca la 11/23 septembrie 1805 a încheiat cu Rusia Tratatul de alianță defensivă care permitea acesteia liberă navigație prin Strâmtori a vaselor sale de război. Pericolul aderării Porții Otomane la Coaliția antifranceză, posibilă în virtutea articolului care permitea amintită traversare

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
privește, Poartă Otomană nu a intrat în această Coaliție, cu toate ca la 11/23 septembrie 1805 a încheiat cu Rusia Tratatul de alianță defensivă care permitea acesteia liberă navigație prin Strâmtori a vaselor sale de război. Pericolul aderării Porții Otomane la Coaliția antifranceză, posibilă în virtutea articolului care permitea amintită traversare a vaselor de război rusești prin Strâmtori spre Mediterana, a fost evitat, totuși, într-o oarecare măsură de reconsiderarea atitudinii lui Napoleon Bonaparte în ceea ce privește recunoașterea titlului sau de împărat de către sultan, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
război rusești prin Strâmtori spre Mediterana, a fost evitat, totuși, într-o oarecare măsură de reconsiderarea atitudinii lui Napoleon Bonaparte în ceea ce privește recunoașterea titlului sau de împărat de către sultan, dar, mai ales, de victoriile obținute de armatele sale împotriva celor ale Coaliției. Efectul imediat s-a concretizat în denunțarea de către Poartă Otomană a tratatului din 11/23 septembrie 1805, si, deci, închiderea Strâmtorilor pentru vasele de război ale Rusiei 168. 166 Cf., Serge Goriainov, op. cît., p. 4-5. 167 Cf., Edouard Driault

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
conducătoare otomane, încercând să câștige cât mai mulți aderenți pentru partida antifranceză. Totodată, nu a ezitat să amenințe cu o posibilă intervenție militară directă împotriva Imperiului Otoman, în caz că "sfaturile" englezilor erau ignorate 187. Scoaterea Prusiei din cea de a patra Coaliție antifranceză, în urma victoriilor împotriva acesteia de la Jenă și Auerstaedt, din 14 octombrie 1806, urmată de instituirea blocadei continentale, prin Decretul de la Berlin, emis de Napoleon I, la 21 noiembrie același an, au impulsionat demersurile diplomației engleze. În noile împrejurări, ambasadorul

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
din 10 martie 1808, în Europe and the Porte, Vol. III, doc. nr. 87. 203 Piers Mackesy, op. cît., p. 214. 204 Ibidem. fost urmată nu numai de o nouă configurație teritorială în Orientul European, ci și de constituirea unei coaliții continentale împotriva Angliei 205. În acele împrejurări, guvernul englez a ajuns la concluzia că prima măsură ce trebuia întreprinsă, spre a se evita deteriorarea poziției Mării Britanii în Orientul European, constă în încheierea păcii cu Turcia, pace care a fost

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
fi dorit ca ea să fi fost însoțită de o alianță ofensiva și defensivă ruso-turcă îndreptată împotriva Franței 214. Acest din urmă obiectiv al Rusiei căpătase consistentă ca urmare a constituirii, în lunile februarie-iulie 1812, a celei de a șasea Coaliții antifranceze, de către Anglia, Rusia și Suedia, eveniment care marca, totodată, si revigorarea rivalităților ruso-engleze pentru preponderenta în Orientul European, fiecare dintre ele disputându-și alianță Porții Otomane 215. Pentru Marea Britanie, intrarea acesteia din urmă în coaliția antifranceză însemna înlesnirea proiectatei

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
celei de a șasea Coaliții antifranceze, de către Anglia, Rusia și Suedia, eveniment care marca, totodată, si revigorarea rivalităților ruso-engleze pentru preponderenta în Orientul European, fiecare dintre ele disputându-și alianță Porții Otomane 215. Pentru Marea Britanie, intrarea acesteia din urmă în coaliția antifranceză însemna înlesnirea proiectatei diversiuni în Italia, prin concentrarea unei "armate de observație" în Balcani 216. În ceea ce privește Rusia, aceasta nu a mai continuat să facă acele diligente, în mod direct, ci le-a încredințat, îndeosebi, Suediei, pentru a evita să

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
a Moldovei, perspectiva ce a alarmat în așa măsură cercurile conducătoare otomane, încât au declarat că gestul ar fi echivala cu declanșarea unui război austro turc218. Totuși, Austria era și ea direct interesată în determinarea Porții Otomane să adere la Coaliția antifranceză, deși ea se află, încă, la acea dată, în tabăra franceză, în temeiul tratatului de alianță francoaustriac, îndreptat contra Rusiei, și încheiat la 14 martie 1812. Iar, daca nu ar fi fost posibil ca Poartă să fi fost determinată

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
il ne se mêlait point de la nomination des Gouverneurs en France" (s. Ven.C.)224. Reticentele Porții Otomane, abandonarea proiectului rus de diversiune în Dalmatia, au determinat și diplomația suedeză să renunțe la demersurile sale de a o atrage în coaliția antifranceză care se dovedise "și difficile à former"225. Implicarea inițială a Suediei i-a determinat, totuși, pe otomani să fie atenți, în continuare, la evoluția raporturilor lor cu Rusia, mai ales că era membră a Coaliției antifranceze și semnase

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
o atrage în coaliția antifranceză care se dovedise "și difficile à former"225. Implicarea inițială a Suediei i-a determinat, totuși, pe otomani să fie atenți, în continuare, la evoluția raporturilor lor cu Rusia, mai ales că era membră a Coaliției antifranceze și semnase un tratat cu această din urmă, ale cărui condiții le erau, încă, necunoscute. De aceea, reis efendi, Mehmed Küciük-Arif efendi, a reiterat dorința Porții Otomane "d'Alliance et de système commun" cu Suedia care, susținea înaltul 221

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
planul raporturilor internaționale de invadarea ei de către armatele lui Napoleon, în anul 1812. În noile împrejurări, Suediei i-au fost încredințate "misiuni" concrete, cum a fost, de exemplu, tentativă de a o implică în determinarea Porții Otomane să intre în coaliția statelor europene, împotriva Franței. Cum între Rusia și Suedia există o problemă delicată, reprezentată de anexarea de către cea dintâi a Finlandei suedeze măsură a fost determinată tot de necesitatea resimțită de cercurile conducătoare ruse de a-si spori "arsenalul" mijloacelor

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
s. Ven.C.)5. 4 Italo Cencini, op. cît., p. 253. 5 Ibidem. Cu toate acestea, conchidea istoricul italian, Napoleon "lascia dietro a sè popoli e nazioni che per aver combattuto fianco a fianco per gli Implicată, cu două excepții Coalițiile a IV-a și a VI-a în toate războaiele purtate de statele europene împotriva Franței, până la ultimele mari bătălii din prima parte a anului 1814, Austria nu a avut răgazul necesar să fie o prezență activă în Nordul Europei

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
egoistico e assoluto" (s. Ven.C.) (cf., ibidem). diplomația britanică, condusă de Henry Robert Stewart Castlereagh, unul din cei mai înverșunați dușmani ai împăratului francezilor, și-a propus ca obiectiv imediat "eliberarea" Europei, având ca element central constituirea unei mari coaliții antifranceze, în care rolul de leader să-i fi revenit Mării Britanii și Rusiei. Suedia și, de preferat, si Danemarca trebuiau să intre și ele în preconizată coaliție, cu misiunea de a înlesni contactele între cele două mari puteri. Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
ca obiectiv imediat "eliberarea" Europei, având ca element central constituirea unei mari coaliții antifranceze, în care rolul de leader să-i fi revenit Mării Britanii și Rusiei. Suedia și, de preferat, si Danemarca trebuiau să intre și ele în preconizată coaliție, cu misiunea de a înlesni contactele între cele două mari puteri. Pentru Castlereagh era, însă, tot mai clar că trebuia să opteze fie pentru alianța cu Suedia, fie pentru cea cu Danemarca, deoarece problemă Norvegiei făcea imposibilă cooptarea ambelor țări

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

Am înțeles, mă întrerupse prietenul meu, fructul e verde, nu trebuie cules... Și totuși și în 48 a fost verde, și deși pașoptiștii au cam eșuat, ideile au prins viață și s-a născut România modernă." "Da, dar cum? "Monstruoasa coaliție" s-a dovedit deci a fi fost necesară, din moment ce s-a înfăptuit..." "Pe spinarea țăranilor, care în 1907 au arătat cât de necesară a fost coaliția în chestiune. După tine ar trebui ca proletariatul să se revolte fără un țel

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]