4,343 matches
-
el Îi simțea adierea În aerul rece de dimineață din primăvara acelui an, numai că nu-și dădea seama ce se Întîmplă, de unde venea adierea aceea altfel percepută decît pală, obișnuită a vîntului de dimineață. Calul, cu flori din lînă colorată pe frunte, prinsă de harnașamentul lustruit pentru Întîmpinarea anotimpului, alerga la trap, vioi, prin dislocările timpului, dînd impresia că aleargă spre un alt orizont, În timp ce Lung moțăia pe capra șaretei Într-o dulce legănare, pe cîmpia goală, În inima secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-i taie și lui capul cu daga cu care îi decapitase pe cei doi soldați. Tarosh șovăi o clipă, apoi, cu un gest hotărât, își duse mâna la șold și scotoci sub haină. În clipa următoare, un jet de urină coloră zăpada în galben. În acel gest, Valerius recunoscu ușurat semnul de bun venit. Seara, cu puțin înainte de asfințit, în satul celt înconjurat de păduri, unde era cu neputință să ajungi dacă nu cunoșteai locurile, Valerius, Tarosh și ceilalți războinici fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
umplut câmpia cu rouă. * * * Nu mai știu cine scria că orice carte este o confesiune gravă sau veselă, când amintirile vin de-a valma, amestecate ca un joc de cărți, din părerile de rău, stropite cu vin, ca niște astre, colorate cu petale albastre. Ne-am iubit atunci? Nici nu mai știu... Lumina și ora de care vorbeam au rămas în pustiu. Cât de mult a trecut, de când n-ai mai fost pe-acasă. Nici nu te văd clar, sub ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
CIFRATĂ/DESCIFRATĂ Domnule colonel Presură, tot ce veți zice sub prestare de jurământ rămâne secret. Nimeni, dar absolut nimeni nu are voie să afle ceva. Pentru care chiar vă rog să vă puneți tampoanele acestea în urechi. Culoarea lor viu colorată este special realizată pentru camera tv foarte ascunsă. Și mare atenție la semnele de punctuație pe care le rostiți. Poftim. Când s-a produs evenimentul cu calul am dispus să se deplaseze la fața locului una bucată patrulă care să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
gropile străzii, gropi în care viitorul primar va planta puieți de taragonga, dai nas în nas cu portretul candidatului la alegeri căzut pe locul trei și plecat la niște rude din Turcia pentru achiziționarea de taragonga. Portretul omului politic este colorat în uleiuri ecologice al căror preț galopează, de unde și scurgerile peste semnătura celebrului pictor intrat astfel în anonimat. Portretul este încadrat, în stil victorian, de două sicrie și o cutie cu spermanțet. Trecătorul neavizat ar trece mai departe dacă un
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ne înnegresc ? Exact, turturica inimii mele. Am aflat că deja aproape tot Ferentariul e pe bronz iar vecina de la patru a născut un negru. Că de aia și te rog să deschizi odată ușa aia de la balcon, că mi se colorează pigmentul de atâta căldură. N-o deschid, să mă pici cu cremă de anșoa. Nu renunț la grade așa cum nu renunță generalii. Caută și tu motive mai speciale. Păi, turturică scumpă, s-ar putea să vină cineva de sus... Primul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
notele de subsol, hidrologia, oximoronul, vîntul, Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte prin masaj, yoga, vitamine, criogenia, apicultura, cursul valutar, cursul vieții, cenaclu. Adică vine un Hidrolog și-ți schimbă pe gratis cursul vieții care-i ca un rîu colorat În gri isteric, cu tufe, pești și-așa mai departe, apele-o pornesc brusc, drept În sus, spiritul tău de rîu se leagă de-al celui care-a construit barajul din vocabule, trec anii, globulele roșii, cuvintele, și la sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
multe camere modeste, aproape invizibile, execuți cu minuțiozitate hornul și petalele și, după ce-l privești cîteva minute pentru a-i insufla curaj, Îl decupezi cu grijă exact pe margine, pe linia Întreruptă, Îl ridici, e ușor, În faza următoare Îl colorezi, ochii, gura, hainele, umbrela, Îi adaugi mustăți, pupile și pantofi cu toc Înalt, Îi faci părul măciucă sau cu o perfectă cărare pe mijloc, căzut Însă pe sprîncene, Îl lipești pe o coală de hîrtie, apoi confecționezi o barcă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cinstiți. Detectivul Cooper este fiul ducelui. Ducele e cumsecade. Din nefericire, viermii de pe Arrakis, unde sînt dune, au lungimi apreciabile, circa 450 de metri unul mediocru. SÎntem avertizați și de faptul că amestecul de mirodenie cu nu se știe ce colorează ochii oamenilor, iar fierea viermilor este periculoasă. Mama lui Paul Atreides se află În situația unică de a zămisli (de nu cumva a și făcut-o) pe kwisatz hardenach, ce-ar putea fi Kyle MacLachlan, și i se atîrnă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu reproduceri care frizează irealul. Nu se văd decît pete de tuș, cîteva spații albe și, uneori, linii. Dacă ai răbdare și le unești Între ele cu creionul, apare o bătrînică dezbrăcată, cu poșetă. Bătrînica stă cu spatele la noi. O putem colora. În ceva cu „play-boy” mic, nudurile sînt atît de clare, Încît s-au șters de pe pagină. Totuși sînt prezente peste tot, stînd lîngă, lucru nemaivăzut, oameni de stat și de partid. Rămîn cu reconfortanta senzație că după ce voi citi revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
astfel parțial Împărăția cerurilor. Simțim că este suspect curajul atît de apreciat de Steinhardt. Te gîndești automat la Miorița, unde se eternizează-n rimă lipsa curajului, corect, dar și, În chip nefiresc, a rîsului. CÎnd tocmai tradiționala zeflemea ne mai colorează puțin În oameni. Miștoul, ce ne apără de fantome. De fanatisme. Din nefericire, a degenerat și ăsta. A rămas doar bleaga resemnare, Miorița Forever. După ce primește informația - cel mai important lucru În era lui și-a noastră - eroul transmutant nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bălți de pește și cu vad de moară în apa Prutului, fânețe, loc de prisăci și scutirea de dări a 12 poslușnici. Și din nou „supt Codru”. Parcă simt răcoarea și murmurul codrului cu frunze răscoapte și neînchipuit de frumos colorate în plină toamnă, gata să cadă... Cu gândurile zburătăcite către acele vremuri, tropăim pe cărarea ce ne duce spre mănăstirea Cetățuia. Iată-ne în fața porții ce trece pe sub „Turnul Pelerinului”. Ca să ajungem mai repede în târg, ne lăsăm să alunecăm
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și mai frumoși ilustratori. Iar eu aștept cu mare nerăbdare câte o copie după desenele voastre (adresa mea o găsiți la sfârșitul cărții). Atenție, urmează povestea. Trecem, însă, pe pagina următoare, unde noi scriem mai întâi titlul și voi îl colorați după dorință. Deci: Au fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti... Și încă mai sunt și încă vor mai fi, o fetiță isteață și o țară de vis. Fetița se numește Ana și seamănă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
redau mișcarea și forță. Pentru sărbătorile de iarnă, cu mulți ani în urmă am lucrat în colectiv, personaje, grupuri statuare inspirate din basmele românești și povestirile lui Creangă. Erau destinate orășelelor copiilor din Moldova. Mă fascinau mai ales când le coloram, fiind deosebit de frumoase și vesele. Am modelat zeci de eroi de mari dimensiuni uneori peste doi metri. Împreună cu sculptorii Dumitru Căileanu și Alexandrina Dimitriu am preluat și realizat diferite comenzi, pentru decorarea fațadele unor instituții, acestea fiind reliefuri în piatră
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
redau mișcarea și forță. Pentru sărbătorile de iarnă, cu mulți ani în urmă am lucrat în colectiv, personaje, grupuri statuare inspirate din basmele românești și povestirile lui Creangă. Erau destinate orășelelor copiilor din Moldova. Mă fascinau mai ales când le coloram, fiind deosebit de frumoase și vesele. Am modelat zeci de eroi de mari dimensiuni uneori peste doi metri. Împreună cu sculptorii Dumitru Căileanu și Alexandrina Dimitriu am preluat și realizat diferite comenzi, pentru decorarea fațadele unor instituții, acestea fiind reliefuri în piatră
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
lași divinitatea săți ofere una gata făcută, tu doar so ajustezi, dar asta-i alegerea mea, să fiu zidar, nu chiriaș! Ei, tocmai în zorii unei zile, cînd încă buimac îmi regrupam amintirile în spatele intențiilor, i-am văzut! Scunzi, crăcănați, colorați diferit și îngreunați de zeci de aparate. Într-un cuvînt, dezgustători! Își zgîiau ochii mici, bilobați înspre noi... După un timp, doi dintre și-au făcut curaj și s-au apropiat de mine. Prin semne ne-am asigurat că aparențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
ceva Vrăjitorului în schimbul culorilor. Dar ce să-i dea?... Nimic nu mai era colorat, deci nimic nu mai era frumos!... Chiar și cadourile aduse de Moș Crăciun cu sania de jucărie, nu mai aveau nici un sens pentru că nu erau colorate. Fiecare sat de jucărie avea un Moș de jucărie. Dar cel din satul acesta era și el acum cenușiu, ca și jucăriile din sacul lui cenușiu, și globulețele, și brăduțul - nici măcar Crăciunul nu mai era o sărbătoare frumoasă. Căluții de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
la Muntele Pleșuv. Și a urcat, și a urcat, și a notat într-un carnețel: Capitolul 1: Totul era gri. Și Capitolul 2: Totul era gri. Capitolul 3: Tot era gri. Capitolul 4: Tot era gri. Capitolul 5: Totul era colorat! Capitolul 6: Totul era colorat. Capitolul 7: Totul era colorat. Capitolul 8: Totul nu era colorat. Capitolul 9: Totul nu era colorat. Și în Capitolul 10 a ajuns la ușa Peșterii Vrăjitorului, cea mai cenușie dintre toate. Dar ușa era
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
urcat, și a urcat, și a notat într-un carnețel: Capitolul 1: Totul era gri. Și Capitolul 2: Totul era gri. Capitolul 3: Tot era gri. Capitolul 4: Tot era gri. Capitolul 5: Totul era colorat! Capitolul 6: Totul era colorat. Capitolul 7: Totul era colorat. Capitolul 8: Totul nu era colorat. Capitolul 9: Totul nu era colorat. Și în Capitolul 10 a ajuns la ușa Peșterii Vrăjitorului, cea mai cenușie dintre toate. Dar ușa era întoarsă pe dos! Când voiai
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
a notat într-un carnețel: Capitolul 1: Totul era gri. Și Capitolul 2: Totul era gri. Capitolul 3: Tot era gri. Capitolul 4: Tot era gri. Capitolul 5: Totul era colorat! Capitolul 6: Totul era colorat. Capitolul 7: Totul era colorat. Capitolul 8: Totul nu era colorat. Capitolul 9: Totul nu era colorat. Și în Capitolul 10 a ajuns la ușa Peșterii Vrăjitorului, cea mai cenușie dintre toate. Dar ușa era întoarsă pe dos! Când voiai să intri, ieșeai! Iar când
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
1: Totul era gri. Și Capitolul 2: Totul era gri. Capitolul 3: Tot era gri. Capitolul 4: Tot era gri. Capitolul 5: Totul era colorat! Capitolul 6: Totul era colorat. Capitolul 7: Totul era colorat. Capitolul 8: Totul nu era colorat. Capitolul 9: Totul nu era colorat. Și în Capitolul 10 a ajuns la ușa Peșterii Vrăjitorului, cea mai cenușie dintre toate. Dar ușa era întoarsă pe dos! Când voiai să intri, ieșeai! Iar când voiai să ieși, intrai!... Deci Pinocchio
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
2: Totul era gri. Capitolul 3: Tot era gri. Capitolul 4: Tot era gri. Capitolul 5: Totul era colorat! Capitolul 6: Totul era colorat. Capitolul 7: Totul era colorat. Capitolul 8: Totul nu era colorat. Capitolul 9: Totul nu era colorat. Și în Capitolul 10 a ajuns la ușa Peșterii Vrăjitorului, cea mai cenușie dintre toate. Dar ușa era întoarsă pe dos! Când voiai să intri, ieșeai! Iar când voiai să ieși, intrai!... Deci Pinocchio trebuia să vrea să iasă, ca să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
casa ta. Mi-a trebuit doar dragostea ta de jucarie... Acum văd lucrurile ceva mai în roz. Vino la mine în vizită peste o saptămână.“ 8. Și după o săptămână, Pinocchio s-a dus pe Muntele Pleșuv. Acum era complet colorat în verde de la brazi și erau o mulțime de semne de orientare, nu ca înainte, doar că erau niște semne vesele, dar cam vrăjitorești. Și când s-a dus la Peșteră, a văzut că ușa nu mai era invers. Era
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
nebună, nebună, pe care nu avea cum să o uite, mai ales că atunci și numai atunci (jurați să spuneți adevărul și numai adevărul, jur, onorată instanță) se simțise, pentru prima oară, un adevărat bărbat. Viitorul i se părea, atunci, colorat într-o delicioasă culoare roz, numai că... - Ai dansat cu Lucia doar în visul tău, Scriitorule. Te-ai culcat cu ea numai în visul tău, Scriitorule. Ai ejaculat, asta nu se poate nega, chiar aveai nevoie de o astfel de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
avu curajul să o întrebe. După ce spuse sărut-mâna pentru masă, ceru voie să intre în camera lui să-și facă lecțiile. - Vino mai întâi la mama să te sărute! Așa o să-ți meargă lecțiile șnur, o să vezi, încercă ea să coloreze atmosfera. Mihăiță zâmbi binevoitor, o îmbrățișă pe mama lui și o sărută de mai multe ori. - Ce bună ești tu, mamă, cu mine! - Hai, hai tâlharule, cred că ai în plan să-mi ceri ceva, ai curaj: - Vreau să merg
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]