5,067 matches
-
ale resurselor/bunurilor, amenințărilor, vulnerabilităților și a clasificării riscurilor de securitate a informațiilor, astfel că se poate răspunde foarte ușor la întrebări de tipul: * Ce se întâmplă dacă în organizație au fost analizate riscurile cu două metode/instrumente diferite? Cu privire la combinarea unor metode/instrumente pentru managementul riscurilor de securitate a informațiilor, o organizație trebuie să facă acest lucru doar dacă se ajunge la rezultate mai bune. Trebuie avut în vedere și cum diferite metode/instrumente pot fi combinate și folosite cât
Asigurarea securităţii informaţiilor în organizaţii by Bogdan-Dumitru Ţigănoaia [Corola-publishinghouse/Science/894_a_2402]
-
În practică, organizațiile tind să-și creeze o analiză proprie a riscurilor de securitate a informațiilor, într-o formă destinată pentru o anumită structură organizatorică, departament, zonă de afaceri sau sector. Bazându-se pe standarde naționale sau internaționale (sau o combinare a acestora), pentru anumite sectoare sau domenii, au fost realizate metode și practici pentru managementul riscurilor. Câteva exemple sunt15: * Austrian IT Security Handbook; * CRAMM; * EBIOS; * OCTAVE. Produsul software prezentat reprezintă implementarea modulului propus și este destinat pentru managementul riscurilor de
Asigurarea securităţii informaţiilor în organizaţii by Bogdan-Dumitru Ţigănoaia [Corola-publishinghouse/Science/894_a_2402]
-
demersului comunicării, dar și de implicațiile acestui act, proces sau sistem de coduri. Diversele clasificări ale mijloacelor de comunicare se referă la: a) mijloace lingvistice; b) mijloace paralingvistice; c) mijloace non-verbal-vocale; d) mijloace non-vocale; e) mijloace extralingvistice; f) mijloace vocale Combinarea conținuturilor și mijloacelor comunicării, de la manifestările vocale, tonul vocii, gesturi și până la informațiile privind trăsăturile bio-psiho-sociale ale celui care emite, conduce la perceperea unui anumit specific al ei. Tipuri de comunicare: Comunicarea intrapersonală. Este comunicarea în și către sine. Comunicarea
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
realității, al obiectivității socialului pe care toți trebuie să-l accepte; părintele marchează limitele libertății, ale liberului arbitru; adultul indică și spațiile de cooperare și solidaritate. Supoziția formulată este aceea că deși e probabil că autoritatea parentală e exercitată prin combinarea celor trei stiluri, se poate, totuși, analitic, caracteriza procesul educativ prin preponderența uneia sau alteia dintre forme. 3. Diferențierea sarcinilor și atitudinilor soților este următorul aspect considerat relevant în ceea ce privește procesul de influențare realizat de către părinți, deoarece tehnicile educative ale acestora
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
autorului, mai ales că el ajunge și la metafizică și la morală, devenind adept al formelor de guvernămînt antiindividuale și antiplutocratice. Teoria sa socială se fondează, ca și cea economică, pe ipoteza că toate structurile sociale pot fi analizate prin combinarea unui mic număr de variabile de bază, numite reziduuri. Datorită unor astfel de concepții, guvernul fascist al Italiei l-a proclamat "profet al statului corporatist". În afara decorului fascist, teoriile lui Pareto au fost intens criticate. Analiza sa a unor concepte
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
valoarea totală a elementelor sale de cost, iar teoria "costurilor obiective" ar conduce la o teză pe deplin acceptabilă, după părerea noastră, și nu numai. Problema constă în a deduce valoarea factorilor de producție din valoarea marginală a bunurilor prin combinarea lor în cadrul procesului de producție, de a defini costurile după principiul utilității marginale. La bază stă complementaritatea acestor factori. În valoarea fiiecărui produs, practic regăsim valoarea combinată a factorilor utilizați, problema e ce parte din valoarea totală a produsului revine
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
lor etc. În 1991, H. B. Gelatt a formulat o teorie numită "incertitudinea pozitivă", care vorbește despre o abordare paradoxală a deciziei în carieră, în momentul în care individul nu știe nimic despre urmările alegerii sale. Este o modalitate de combinare a tehnicilor obiective/intelectuale și a celor subiective/imaginative într-un fel de înțelepciune neconvențională implicată în planificarea viitorului și în formularea unor decizii creative. Gelatt susține că incertitudinea care caracterizează viitorul se constituie într-o oportunitate deosebită pentru client
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
activităților de tip muncă de-a lungul întregii vieți; * asigurarea integrării pe piața forței de muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă și a grupurilor dezavantajate; * îmbunătățirea corelării dintre cererea de pe piața forței de muncă și oferta existentă; * combinarea flexibilității de pe piața muncii cu securitatea locului de muncă și reducerea segmentării pieței; * asigurarea unui sistem favorabil stabilirii corecte a veniturilor și a altor costuri legate de dezvoltare; * creșterea volumului și îmbunătățirea calității investițiilor în capitalul uman; * adaptarea sistemului educațional
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
proiecții sintactice să participe la operațiunea de ACORD este ca ele să fie în configurație de c-comandă (comandă categorială)32. Operațiunea de ACORD poate să fie multiplă; un lanț se creează între constituenții care au participat la ACORD. Prin combinarea valorizării cu interpretabilitatea, se ajunge la o tipologie cvarduplă a trăsăturilor; trăsăturile care au participat la ACORD vor purta același indice numeric, pentru a se semnala legătura dintre ele; în cazul în care o trăsătură nu s-a ACORDAT, va
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
dominate de un centru final în limitele aceleiași proiecții extinse; termenul "dominate" are un înțeles strict în această situație: prezența unui grup cu centru inițial în specificatorul grupului cu centru final ca urmare a roll-upmovement. Așadar, din patru posibilități de combinare a unor grupuri sintactice în relație de dominare (59), structura în care un grup cu centru final domină un grup cu centru inițial (59d) este exclusă de FOFC; reținem că structurile cu centru final se derivă prin roll-up movement (ridicarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din cauza trăsăturilor de selecție: că nu se poate combina cu să, întrucât că selectează indicativ sau condițional, nu și subjonctiv); primul complementizator lexicalizează poziția FORCE, iar să, poziția FIN; intercalarea de constituenți în periferia stângă este, conform analizei, posibilă (134c). Combinarea cu alți complementizatori a fost luată ca argument în sprijinul interpretării lui să ca marcă flexionară; considerarea lui să drept un complementizator generat în poziție joasă oferă însă o explicație corectă pentru această coocurență. (134) a. Mă întreabă dacăsă vină
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
este la limita dintre temporal (anterior) și aspectual (perfectiv); în timp ce mai a beneficiat de o analize mai detaliate, pentru alte semiadverbe este nevoie de analize mai amănunțite care să coreleze semantica cu poziția lor de generare, derivând și restricțiile de combinare specifice • deplasarea verbului în română, nivelul general de deplasare a verbului este deplasare la flexiune (V-la-I), atât pentru formele sintetice, cât și pentru formele analitice - formele sintetice se deplasează la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar, MOODP - în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
poate produce dacă cineva adoptă o perspectivă neocorporatistă a sistemului politic european (Weiler et al., 1995). Rolul parlamentului în acest model este acela de a da glas și putere intereselor difuze și fragmentate a căror principală influență politică derivă din combinarea puterii lor electorale și încercarea politicienilor de a fi realeși. Alți agenți, cum ar fi de pildă marea industrie sau sindicatele organizate, a căror afiliere este mai puțin difuză și fragmentată, își exercită influența prin intermediul diferitelor canale și prin diverse
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
simpli jucători pe un teren de joc mai amplu, care include și alți jucători, publici și privați. În aceast model, importanța parlamentului este de a da glas și putere intereselor difuze și fragmentate a căror principală influență politică derivă din combinarea puterii lor electorale și dorința politicienilor de a fi realeși. Alți agenți, ca de exemplu marea industrie sau sindicatele organizate, a căror afiliere este mai concentrată și coezivă, își exercită influența prin căi și mijloace diferite cum ar fi contribuții
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
În variante adaptabile unor nevoi reale de Învățare, dau o altă configurație, de mai mare diversitate și suplețe, organizării activității instructive; oferă posibilități mai bune de aplicare a metodelor de cercetare, de acțiune practică productivă ori de studiu intensiv, precum și combinări mai raționale ale diferitelor metode, procedee și mijloace de Învățământ. 6. Dependența metodei de mersul acțiunii didacticetc "6. Dependența metodei de mersul acțiunii didactice" Exercitarea efectivă a metodei rămâne aspectul cel mai vizibil, cel mai ușor de urmărit, de evaluat
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
democratice, ar contribui la intensificarea interrelațiilor create În jurul Învățării În clasa de elevi, la crearea unui mediu social propice conștientizării proceselor și operațiilor mintale pe care individul se sprijină În actul Învățării. În felul acesta s-ar putea ajunge la combinarea creatoare a organizării unui mediu de Învățare individual, favorabil construcției individuale a cunoașterii și a organizării unui mediu de Învățare social, favorabil construcției sociale a cunoașterii. Constructivismul individual va fi susținut de constructivismul social, inițiativa individuală de spiritul de grup
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Un mediu ce are să sporească ocaziile de interactivitate, să favorizeze Învățarea interactivă sau interdependentă, de grup, altul decât tradiționalul mediu de Învățare individuală. Acesta nu neapărat În defavoarea dezvoltării, În continuare, a unui mediu de Învățare activă, individual, ci, dimpotrivă, favorabil combinării creatoare a inițiativei individuale cu spiritul de grup, de echipă, păstrării unui echilibru rezonabil Între experiențele dobândite individual și cele câștigate social, În interacțiune, În grup. Dar, prin ce se caracterizează Învățarea interactivă? În esență, aceasta se bazează pe interschimbul
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
este convertirea noilor tehnologii informaționale și de comunicare În noi metodologii, cu totul inedite, de instruire (și educație). Și anume, este vorba despre: - inserțiile tehnologice În sistemul tradițional de lucru cu elevii/studenții (a utilizării calculatorului), ceea ce conduce la o combinare a elementelor metodologice moderne cu cele tradiționale; - instruirea asistată de calculator (IAC) și, mai nou, - despre Învățarea electronică (e-learning) concepută ca Învățare asistată de calculator și Internet. Ce semnificații pot avea aceste invenții? Firește, odată cu introducerea În practica instruirii a
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
metodologice evoluează În concordanță cu progresele Înregistrate În cunoașterea științifică. Pe fundalul acestor noi achiziții este În curs de dezvoltare o nouă teorie a utilizării metodelor; se constituie o metodologie didactică de o mai riguroasă fundamentare științifică a alegerii și combinării metodelor În situațiile concrete. Astăzi, explicațiile științifice de care dispunem sunt mult mai vaste, ceea ce permite stabilirea unor legături mai strânse Între practica pedagogică și teorie. Ele favorizează, de exemplu, o mai bună Înțelegere a modului de funcționare a intelectului
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
necesare la un moment dat. „În ultimă analiză, adeziunea la un mod sau altul de determinare, trădează o anumită dominantă În concepția metodologică, exprimă o anumită predilecție În activitatea practică pentru un gen sau altul de metode; ori pentru o combinare fericită a lor” (D. Potolea). O cunoaștere atentă a unei clasificări sau a mai multora facilitează astfel caracterizarea diferitelor metode, evidențiază trăsăturile lor comune și specifice. În același timp, stârnește interes și curiozitate pentru noi modalități de lucru, stimulează Încercările
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
acesta, profesorul care va face expunerea propriu-zisă În fața auditoriului se va vedea interpelat, după un plan prestabilit, de mai mulți „oponenți” profesori, din aceeași echipă. 12. Prelegerea-dezbatere (discuție)tc "12. Prelegerea‑dezbatere (discuție)" Prelegerea-dezbatere (discuție), ca și conferința-dezbatere, oferă posibilitatea combinării expunerii mai lungi cu dezbaterile mai scurte, fiind preferată unei separări a acestora În ședințe greoaie, de durată medie. De data aceasta, profesorul (lectorul sau conferențiarul) rostește la Început o alocuțiune mai lungă (de cca 25-30 de minute) În cadrul căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Collins, H. Guetzkow, G. Ekman, J.O. Morrissette, C.W. Crannell, S.A. Switzer, G. de Montmollin, D.M. Goodacre, L.R. Hoffman, J.R. Gribb, R.W. Husband, R.S. Gerald, E. Utterback ș.a.), discuția stimulează foarte mult spontaneitatea și creativitatea gândirii În grup, combinarea soluțiilor parțiale până la rezolvarea problemelor puse În discuție. Abordarea În moduri diferite a rezolvării unei probleme face să se zdruncine reciproc stereotipurile proprii și să se obțină acea scoatere reciprocă din „punctul mort” a mersului gândirii și imaginației, ceea ce determină
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
nivelul tuturor ciclurilor școlare; intră ușor În combinație cu alte metode (lucrări experimentale, analiza de caz, dezbaterea, expunerea, lucrările practice etc.). Sensul principal al aplicării acestei metodologii este de a Încuraja activitatea mintală a elevilor, de a provoca facultatea de combinare (asociere) și de adezvolta invenția și creativitatea. Rezolvarea de probleme și creativitatea reprezentând, după D.P. Ausubel, culmi ale performanței cognitive (1981, p. 592). Rezolvarea de probleme ar fi, În opinia aceluiași autor, un fel de Învățare prin descoperire complexă - situată
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
devine motorul Însuși al achiziționării unor noi cunoștințe și practici. Rezolvarea de probleme, astfel concepută, cere subiectului să realizeze un salt spre ceea ce se poate numi Însușirea unei reguli (principiu) de ordin superior (sau de gradul doi) ca rezultat al combinării a două sau mai multe reguli (principii), cu putere de generalizare la o gamă largă de situații similare. „În mod formal vorbind, susține Gagné, se poate compara acest proces cu deducția și arta de a trage concluzii logice, subiectul cunoscând
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ei nu dispun de structurile logice necesare. Experimentul necesită o gândire formală. Așa cum remarcă Louis Not, accesul la demersul experimental implică putere de a raționa enunțurile verbale simple, admise cu titlu de ipoteze, ceea ce presupune, după Piaget, coordonări noi privind combinarea, pe de o parte, sistematizarea reversibilității, pe de altă parte (Astolfi, Develay, 1991). Aceasta nu Înseamnă că elevii din școala primară nu pot fi angajați În activități cu caracter experimental. Ei pot efectua activități premergătoare ajungerii la experiment ca, de
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]