4,658 matches
-
pentru ultima oară, în toată nimicnicia ei, lumea căreia nu-i mai aparținea. Certitudinea că el era de-acum altfel decât toți oamenii, că fusese ales pentru un experiment divin, având ca temă fericirea aproape veșnică, îi dădea o stare confuză, de infinită milă, amestecată cu o trufie cumva și mai infinită. „Bieții oameni, nu știu ce-i așteaptă!“, dar și: „Să-i ia dracu’ pe toți, eu am scăpat!“. Televizorul mergea fără sonor, însă faptul că pe toate canalele se perindau aceleași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
priceput s-o monteze, deși se aștepta la o descoperire mai mare decât scrisorile verișoarei de-a doua, nu a aflat sub ea decât niște gândaci. Așa a și găsit-o domnul Mișu, cu apartamentul răvășit și cu o privire confuză. Domnul Mișu s-a apucat să pună paharele, oalele și ghivecele goale la locul lor, în felul său calm și tăcut. În timp ce se îndrepta spre ultimul pahar, acela cu care soția declanșase teribilul experiment magic, doamna Ghiborțea l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de ziceri spirituale Am consumat ani buni din tinerețea mea admirând un coleg. Am fost dependent de felul său paradoxal, dar convingător de a se exprima. Ceea ce mă minuna era promptitudinea cu care avea replică la tot ce-mi părea confuz și inabordabil. Nu știu dacă, în devotamentul meu pentru toate principiile vieții lui de atunci, era și iubire, însă niciodată, după ce, pe la treizeci de ani, mi-am dat seama că n-o să ducă nimic până la capăt și că pierdeam vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ai nevoie de niște investigații mai complexe. Nu te panica. Astăzi, nu se mai moare dintr-un infarct. Astăzi mor de inimă numai cei fără posibilități sau care se neglijează.“ Pentru Vasile B. viitorul n-avea nici o dimensiune. Era ceva confuz, însă întins până departe. Când discută despre viitor, bărbații și femeile de șaizeci de ani se gândesc la cei care trăiesc optzeci, nu la cei care mor la șaizeci și unu. Vasile B. se întorcea acasă pe jos, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a traversat strada spre parcul din fața Ministerului. Ar fi vrut să apese pe un buton, să se deschidă o portiță și toate ideile care-i forfoteau bezmetic în cap să dea năvală afară. Pentru Vasile B. viitorul era un timp confuz, de care se îngrijeau alții: președintele, guvernul, soția, asigurările sociale. Și, deodată, viitorul căpăta o măsură. Nu o zi, nu o lună, ci două săptămâni. Media pe care medicul evitase să i-o dezvăluie. Dacă i-ar fi zis: „O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
an, eram mânați la bal ca taurii la montă. Aveam cincisprezece ani, eram elev la un liceu militar și în săptămâna de dinaintea balului, în trupul meu, fortifiat de tot felul de frustrări și ignoranțe, se adunau o mulțime de așteptări confuze. Cu puțin noroc, nu numai că aveam să înghesui o fată în răgazurile dintre valsuri și tangouri, dar poate că și ea avea să se lipească de mine. La bal eram duși încolonați, zbierând, chiar de la plecarea din cazarmă, marșul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cumplite dezolări. Tot ce îmi mai rămăsese încă din principii, din prejudecăți și din iluzii, tot ce atâta vreme îmi servise pentru a mă feri mai cu folos de loviturile soartei, totul se prăbușea, nelăsând în loc decât instincte și intuiții confuze, aproape fiziologice, care nu mai aveau nimic a face nici cu rațiunea, nici cu spiritul și care erau tot ce-mi rămăsese pentru a mă conduce de-acum încolo în viață... Coboram scara evoluției animale. Aș fi avut nevoie de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sunt sătul, sătul până peste cap. Nu vreau și nici nu trebuie! Văzut Roma orele 11. Impresie profundă, dar nu atât ca spectacol, ci altfel... Cum oare? Aș vrea s-o spun cuiva ținându-l de mână, în chip penibil, confuz, dar s-o spun... Cui s-o spun oare?! Să n-ai cui spune impresiile tale profunde! Ce singurătate! și totuși sunt destui în jurul meu, și totuși nici unul... Cum să exprim mizeria condiției carnale a omului? Trebuie să o fi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de clare ca aceste fraze, paginile externe ale ziarelor lumii ar arăta altfel și - mai mult ca sigur - ar fi citite altfel. Dar uitând de vocație, ucigând orice întrebări în legătură cu această problemă - principala victimă e claritatea. Și noi sângerăm, zilnic, confuz... Probabil că și pentru a fi clar trebuie să ai vocație. Căci vocația însângerării, a pierderii de sânge și de iluzii, o avem. 17: Creșterea taxei de scont în Statele Unite și Canada; pe 18 - în Belgia, pe 20 - în Olanda
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
putea s-o fi avut aceasta, iar torționarii au încercat să evite repetarea ,,scenariului” ; în seara în care Mircea Geană își sărbătorea ,,victoria în alegeri”, eu eram internat de două săptămâni! După ce am ieșit din spital am avut o perioadă confuză, cu zile în care mă simțeam mai bine și altele în care mă simțeam rău. Când mergeam în oraș, eram atent la indivizii dubioși care se învârteau pe lângă mine și care aveau vreo geantă sau o sacoșă în mână. Nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ultima internare, care nu se potriveau cu analizele făcute. Ei căutau la mine manifestări de demență așa cum scria în foaie. N-au crezut nici când le-am spus că de 3-4 zile nu mai consumasem băuturi alcoolice. Dar în situația confuză în care mă aflam, nu mi-a venit ideea să le sugerez că aș putea avea o intoxicație datorată iradierii așa cum foarte probabil se întâmpla. Se știe că radiațiile periculoase acționează asupra celulei la nivel molecular care în acest fel
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în spațiul de existență al iobagilor, a locuitorilor satului nostru în acea epocă. Datorită în primul rând protecției acelor religii recepte, în timp ce ortodoxismul românesc era considerat o confesiune tolerată, și poate nici măcar atât, situația bisericii românilor era mai mult decât confuză. Clerului ortodox, Viena îi tot făcea promisiuni de ordin material în caz că se unește cu Biserica Catolică. Unii clerici români se arătau receptivi la propaganda catolică, preocupată mai mult să pună în lumină avantaje de ordin social, economic și politic - pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
scris încântătoarele pagini din Anthinea sau din Les Amants de Venise, e una și aceeași persoană cu autorul articolelor incendiare din Action française? Vede cineva o legătură spirituală, o corespondență, o relație de orice fel, între acea carte naivă și confuză care se cheamă "Spitalul, Coranul, Tamudul, Cahalul și Francmasoneria" și între activitatea științifică a profesorului Dr. Paulescu? Eu nu pretind că lucrurile se petrec totdeauna așa. Sunt desigur cazuri în care cineva devine antisemit sau încetează de a mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
refren "Mai stai... mai stai... nu zbura..." Nu cântă decât orchestra; cuvintele aceste nu le rostește nimeni; mi le evocă însă melodia, în care amintirea mea le-a încorporat de demult.) În particular mă obsedează refrenul; ca și cum ar răspunde sentimentelor confuze pe care mi le trezesc, deopotrivă, evocațiunea lucrurilor de demult și ideea distanței care mă separă de acele lucruri. "Mai stai... nu zbura..." Cine să steie? Prezentul care îmi scapă sau trecutul pe care l-am reînviat? Și eroul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
umilință (pag. 160). Titlul acesta trebuia să fie: "Mărire și decadență; orgoliu și umilință". Mi-a părut însă cam lung, complicat chiar -; și l-am redus. Dar întâmplarea a vrut ca el să apară nu numai redus, ci și denaturat, confuz, lipsit de senz. Mai era nevoie să semnalez acest lucru? În același paragraf (despre care aș fi vrut să pot vorbi cu puțin orgoliu, dar care, prin erorile strecurate în el, mă reduce la o adevărată stare de umilință), la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
zilei de naștere a mamei. Trei evenimente total diferite ce îți creau diferite stări sufletești la o diferență de doar câteva ore. Momente ce nu puteau fi șterse din memorie pentru a te acomoda cu cea următoare. O stare destul de confuză prin care eram nevoit să trec, încununate și cu defectarea camerei de filmare a cameramanului care avea sarcina de a-mi realiza micul film al expoziției, toate adunate într-o singură zi, inundate uneori de vechi amintiri din trecut legate
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să cred că știu ce este fericirea, deși dintre cele patru condiții puse de Poe fericirii (Viața În aer liber, Iubirea, Detașarea de ambițiile meschine, Creația) le Îndeplinesc acum În mod cert numai pe primele două Am o idee destul de confuză despre mări. Și prefer să văd marea de aici, unde o Învinge țărmul. Mă stingherește astfel mai puțin necunoscutul, Însă aceasta mi-l face, poate, străin pe Tezeu. A rămîne e pentru el un supliciu; și a ridica ancora grăbit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
destin eronat poate relua totul de la capăt? Credința cea mai adîncă din noi, pe care nici o rătăcire n-o poate șterge? Singurătatea cea mai curată În care ochii noștri se confundă cu ochii sfinxului? Teama de vid, de vag și confuz? Plăcerea de a spune: nu sînt ca Ganimede În ghearele vulturului, suspendat În gol!? Curajul de a spune: iată un lucru pe care nu l-am trădat niciodată!? Sau pur și simplu un loc de unde nu putem lipsi prea mult
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mării de ieri. Dacă Închid ochii, zgomotul valurilor se aude ca o cascadă. Timpul curgînd dintr-un abis În altul. Și Între ele, această zi căreia acum Îi cunosc bine prețul. Mă gîndesc că, probabil, după multe zile ploioase și confuze marinarii lui Columb au strigat: Pămînt! Cum ar fi strigat corăbierii antici În golful Tarent (amăgindu-se după multe nopți de nesomn) numele acelei cetăți stranii unde erau interzise activitățile care prin zgomotele lor amenințau să tulbure somnul de după-amiază
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
puternic decât tine. Acum nu-ți rămâne decât să-ți jelești trecutul, iar eu am rămas cu un gust amar, am rămas dezamăgită. Leon era tăcut ca un mormânt. Asculta cu ochii mari, ieșiți puțin din orbite, dezamăgit și totodată confuz. În urmă cu câteva săptămâni îl implora să urmeze niște etape clare spre a găsi o cale de ieșire din acest impas. - Ai încredere în mine, te rog! O să-ți spun exact ce trebuie să faci. - Știu că am nevoie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai mult în nebuniile copilăriei mele, împletite cu multe nevoi, mai mult sau mai puțin crude, impuse de viața de zi cu zi la care ne-a supus Dumnezeu. Acum parcă aș fi o jucărie deconectată de baterii. Mă simt confuză și nici nu știu dacă mai deosebesc ceva în clipa asta. - Prin ce crezi că se asemuiesc sau se deosebesc oamenii între ei? - O, sunt atât de multe de enumerat! - Eu sincer să fiu, nu găsesc prea multe. De exemplu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
doilea construiește credibil (și cu forță) cadre realiste pure-și-dure, însă clachează (lamentabil) pe terenul minat al simbolismului facil Despre Vulpe vânător am mai scris, iar recentul premiu pentru regie acordat de UCIN nu-mi schimbă părerea : este un film mediocru, confuz, un fel de a cincea roată (flască) la Balanța lui Pintilie. Rămân “obolanii roșii al lui Fl. Codre (fără pretenții) și Rămânerea lui Laurențiu Damian (care a proiectat în completare un documentar despre Eminescu). După ce-am văzut mai recentul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ar trebui să fie șarf ! Scuzați-mă, am poate o naivitate de novice în această chestiune sau, într-adevăr, un simț hiperdezvoltat și probabil nevrotic al ordinii , dar nu cred că mai trebuie adăugată confuzie la lumea și așa prea confuză în care trăim... Nu cred că trebuie pactizat cu cei care provoacă sau întrețin această confuzie ! Nu pot să mă pun în pielea altora și nu vreau să judec, dar mi s-a părut lamentabil că oameni precum Tudor Giurgiu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
controversat (și amendat !) al lui Mircea Mihăieș Matusalem votează. Titlul Sistemul nervos mută accentul de pe figura bunicii contestatare pe mutra convalescentă a unei națiuni ; dar este o simplă metonimie : tragicomedia turbată a lui Daneliuc este de fapt despre o mamaie confuză, scăpată de sub control, care iubește nebunește televizorul și vede comploturi peste tot. O paranoie ambulantă, cu basma. N-am citit romanul inspirator, dar pot să afirm, cu un entuziasm abia temperat de acrelile meseriei de critic, că Sistemul nervos este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care determină devenirea. Antipa este urmaș al Poetului și toate trăirile sale onirice, personajele imaginate se circumscriu acestui nucleu arhetipal. Narațiunea însăși pare preluată de la acesta proiecții, devenind secundă și ipotetica. Jocul narativ este, din nefericire, excesiv. Textura epica, fragmentara, confuză este întreruptă pe alocuri pentru a fi înserate fișe de lucru din „Jurnalul românului” în care sunt „colate” articole din ziare. Titlurile frizează absurdul, spre exemplu O dinastie muncitoreasca sintagma bazată pe incompatibilitatea semantica (domnia muncitorilor în detrimentul intelectualilor) acreditata în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]