4,117 matches
-
perspectivă, ni se pare că scrisorile adresate Fabiei și lui Fabius relevă ostilitatea surdă, profundă a poetului față de împărat și instituția imperială. După cum am spus deja, nu este vorba de o ostilitate contingentă, ocazională, datorată exilului la care a fost constrâns poetul de către Augustus, ci de o ostilitate, aș spune, de principii, care-și afundă rădăcinile în convingerile politico-metafizice ale lui Ovidiu și, prin urmare există chiar dacă în stare latentă, din perioada anterioară relegării la Tomis. Am făcut trimitere la unele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un prânz festiv cu carnea lor); nici Diomede (regele Traciei, care își punea caii să-i devoreze pe străinii care soseau în țara sa); ci un prinț care pedepsește cu greu și e gata să recompenseze, care suferă când e constrâns să fie sever...". Maximus, deci, se adresează la urechi binevoitoare. Iată cum i se prezintă Ovidiu lui Maximus: "Eu sunt cel care te-a cultivat, pe care adesea îl vedeai printre invitații la banchetele tale festive (inter convivas tuos: v.
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în orice caz, de cultură, dar mai ales relații politice. Până la un anumit punct această realitate a fost observată de Nemethy 421, care este de părere că Ovidiu se consideră vinovat de moartea lui Paulus Fabius Maximus, care a fost constrâns să-și provoace moartea pentru că a vrut să-l împace pe Augustus cu nepotul Agrippa Postumus. Cercetătorul ungar face următorul raționament 422: "Ovidium a Fabio et eius uxore Marcia deductum esse videri ad Agrippam Postumum eiusque cultorem fuisse et, cum
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu ochii deschiși la idealul burgez al fericirii în doi și la pacea căminului conjugal. Prin urmare, dacă intenționa să transforme biografia personajului său într-o melodramă, prozatorul trebuia neapărat să imagineze o poveste de dragoste, iar pentru asta era constrâns să se întoarcă din nou în trecut (în melodramă, doar tinerilor le e permis să iubească), la momentul revenirii lui Bizu în țară, adică exact în punctul la care fusese abandonată narațiunea în romanul anterior (principiul construcției ciclice impune, firesc
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a-i face, la urmă, dovada unei purități absolute", spontaneitatea aceasta a dăruirii de sine deconcertând pe bărbatul în ochii căruia fecioria trece la mare preț. Dar femeile, și Bizu ar fi trebuit să știe lucrul acesta, când nu sunt constrânse de vreo cenzură morală, nu pun prea mare preț pe virginitatea lor. Oricum, exagerând puritatea fecioarei sacrificate pe altarul vanității lui de bărbat, Bizu își face procese de conștiință și începe să uite amănuntele legate de întâlnirea lor, acoperită treptat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ca ireconciliabile. Scoțându-l pe Eminescu din joc, pe motiv că e un poet "prea mare", ce ilustrează toate nuanțele posibile ale erotismului, Călinescu reproșează creatorului autohton misoginismul, suficiența virilă (semn de primitivitate și, implicit, de "idealism"), meteahnă ce-l constrânge să aprecieze femeia numai ca realitate empirică. Concluzia: iubirea pentru femeia-entitate metafizică lipsește aproape cu desăvârșire din repertoriul imaginarului erotic al literaturii noastre. Când făcea această observație, Călinescu va fi avut în vedere, cu siguranță, numai anumite opere, considerate reprezentative
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
puternice pentru a genera astfel de relații întâlnim Minnesang-ul" (op. cit., vol. II, p. 78). În consecință, "[...] abia relația dintre bărbatul situat inferior din punct de vedere social, dar dependent de femeia situată superior din punct de vedere social, îl constrânge pe acela la înfrânare, la renunțare, la controlul exercitat asupra pornirilor instinctuale și astfel la transformarea sa. Nu este întâmplător faptul că în această situație umană ceea ce definim ca lirică evoluează ca un fenomen social, și nu doar individual și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tatălui său în 1547, ocupă cele trei episcopate de Metz, Toul și Verdun, după un acord cu prinții protestanți germani. Carol Quintul încearcă să ia înapoi Metz, dar François de Guise, prinț loren în serviciul Franței, apără orașul și îl constrînge pe împărat la o retragere dezastruoasă în ianuarie 1553. În 1556, în momentul abdicării și împărțirii posesiunilor sale între fiul și fratele său, Carol Quintul semnează un nou armistițiu cu Henric al II-lea. Dar un an mai tîrziu, noul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
II-lea, el supraveghează îndeaproape marile instituții ale statului. Parlamentele nu mai pot prezenta observații critice decît după înregistrarea edictelor regale. Stările generale nu mai sînt reunite. Clerul este invitat să contribuie mai mult la cheltuielile publice. Înalta nobilime este constrînsă la ascultare: în 1602, ducele de Biron, care a complotat cu Spania, este judecat și executat. Guvernatorii de provincie își văd puterile reduse doar la atribuțiile militare. Trimiterea de comisari permite controlul funcționarilor. Sully și redresarea financiară și economică. Sully
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care se afla în mîinile căpitanului Merle, unde văzînd forțele numitului Merle și rezistența pe care acesta i-o opunea, pînă la a omorî între patru și cinci sute (de oameni), în seara de 20 martie a acelui an fură constrînși să aducă tunurile de la Lyon, pentru că oricîte asalturi au dat asupra numitului oraș Ambert, nu au putut să-l recîștige, căci au fost respinși de numitul Merle, așa încît tabăra se împrăștie fără să facă nimic. Și după aceea, Merle
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a lui Richelieu, îi acordă acestuia o încredere deplină, în ciuda furtunilor. Mai tîrziu, cardinalul va rezuma într-o frază celebră sarcina pe care și-o ia începînd din 1624: "să distrug mișcarea hughenotă, să micșorez orgoliul marilor nobili, să-i constrîng pe toți supușii la îndatoririle lor și să ridic numele [regelui] printre națiunile străine la locul unde trebuie să se afle". Ar fi totuși greșit să ne imaginăm ministeriatul lui Richelieu ca executarea punct cu punct a unui plan prestabilt
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
face, la început, în mod "acoperit" ajutîndu-l cu bani pe lutheranul Gustav Adolf, rege al Suediei, care, în cursul unei campanii fulgerătoare în Germania de Nord, în 1631, bate trupele împăratului, dar este ucis la Lützen la 6 noiembrie 1632. Constrîns să se descopere după dispariția inopinată a acestui aliat eficace, dar stînjenitor, Ludovic al XIII-lea declară război Spaniei în 1635 și împăratului în anul următor. Prost pregătite, trupele franceze suportă mai întîi cîteva eșecuri, mai ales la Corbie, în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fie de felul lor rău de a fi atît de înceți în a da un răspuns ca și cum ar demonstra că sînt forțați să o facă și că dacă sufereau o dată o taxă atunci poporul trebuia să se aștepte să fie constrîns și să aștepte în curînd și gabela și celelalte impozite ale Franței. N-aș vrea să neg faptul că unii dintre nobili, fie din cauza vasalilor indirecți, fie pentru vreun alt pretext de libertate, n-ar fi contribuit, sau unii din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de pace în exterior și de prosperitate economică în interior. Sfîrșitul domniei lui Ludovic al XV-lea (1743-1774) este marcat de două războaie grele, de creșterea deficitului financiar și de agitația parlamentelor. Ludovic al XVI-lea, rege în 1774, este constrîns să convoace stările generale. Regența (1715-1723) Reacția. La moartea lui Ludovic al XIV-lea, strănepotul său, în vîrstă de cinci ani, devine Ludovic al XV-lea. În ipoteza acestei eventualități, regele defunct prevăzuse prin testament ca nepotul său, ducele Filip
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
revoluționar. Prusia, Spania și Olanda semnînd pacea în 1795, rămîne să se joace partida cu Austria. Și acolo strălucește geniul militar și politic al lui Bonaparte. Într-un an cu o fulgurantă campanie în Italia (aprilie 1796-aprilie 1797), el îl constrînge pe împărat să încheie pacea de la Campoformio (octombrie 1797) și devine salvatorul republicii și reorganizatorul Europei. Aceasta vede născîndu-se aceste "republici surori" care o prelungesc pe cea franceză: batavă în Olanda, helvetică în Elveția, cisalpină, liguriană, romană, partenopeană în Italia
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în același timp un jurnal de război fidel și jurnalul intim al unui om "brav, lăudăros, vanitos și don Juan" (Jourquin). Textul caracterizează acest război al Spaniei pe care Napoleon l-a întreprins din 1808 pînă în 1814 pentru a constrînge peninsula inclusiv Portugalia să se supună Blocadei continentale: o guerilla fără milă, accentuată în tabăra spaniolă de dîrzenia unui popor patriot și creștin susținut de clerul său, iar în tabăra franceză de frică. 22. Monarhia constituțională în timpul notabililor Timp de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
acest moment se afirmă îndepărtarea lor de Imperiu. În ceea ce o privește, burghezia afacerilor este îngrijorată de politica de liber schimb adoptată de Napoleon al III-lea, cu ocazia semnării tratatului franco-englez în 1860. După pierderea acestor susțineri, Imperiul este constrîns să caute noi susținători. El se îndreaptă către mica burghezie și către muncitori. Fie că această nouă politică a fost dictată împăratului de împrejurări, fie că ea a fost dorită chiar de Napoleon al III-lea fidel luptelor sale anterioare
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
parte, slăbesc și mai mult Imperiul. Franța rămîne fără reacție în fața amenințării Prusiei, care a învins Austria la Sadowa în 1866. Expediția din Mexic, născută din visul american al împăratului, se termină cu un dezastru în 1867. Împăratul este atunci constrîns să continue evoluția liberală. El anunță noi măsuri în 1867. Dreptul de *interpelare este restabilit (1867), regimul presei devine mai suplu în mai 1868 și reuniunile publice se pot ține. Aceste reforme permit unei noi generații de republicani să se
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pare de acum încolo garanția stabilității. Prin călătoriile sale în provincie, Gambetta contribuie la difuzarea unei veritabile pedagogii a sufragiului universal, pentru a cîștiga satele de partea Republicii. Dar, cînd Thiers se pronunță în noiembrie '72 pentru Republică, monarhiștii îl constrîng la demisie (24 mai 1873). Adunarea desemnează pentru președinția Republicii pe mareșalul Mac-Mahon, simptizant legitimist. Condus de fapt de ducele de Broglie, un orleanist, guvernul adoptă o politică de "ordin moral", conservatoare, antirepublicană și clericală, pe care o ilustrează pelerinajele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
avea cîndva în fruntea lor un monarh constituțional. Criza din 16 mai. Alegerile legislative din 1876 conferă majoritate republicanilor, care triumfă în special în est, sud-est și în regiunea pariziană. Mac-Mahon cade mai întîi la învoială cu această majoritate, apoi constrînge la demisie pe republicanul moderat Jules Simon, la 16 mai 1877. În fața Camerei, unde 363 de deputați protestează în mod solemn împotriva violării regimului parlamentar, Mac-Mahon uzează de dreptul său de dizolvare. În alegerile din octombrie, republicanii rămîn majoritari, obligîndu-l
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Timpurile moderne munca este cel mai important factor de bogăție, de pace și de fericire -, într-o stare socială în care cea mai mare parte a muncitorilor sînt deja proprietari, în care, la 10 milioane de alegători, 8 milioane sînt constrînși la plata unor cote funciare, era sigur că, imediat ce acești oameni vor fi investiți cu dreptul de a-și oferi o formă de guvernămînt, ei vor alege Republica, pentru că democrația și Republica sînt asociate precum cauza și efectul.(" Foarte bine
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
provincie a Imperiului Otoman, Egipt. Mehmet-Ali, pașă al Egiptului, dezvoltă în așa măsură autonomia față de sultan, încît, în 1832, fiul său, Ibrahim, cucerește Siria. În 1832, apoi în 1840, un ultimatum al puterilor europene conduse de Anglia și Rusia îl constrînge pe Mehmet-Ali, susținut de Franța, să dea înapoi. Dinastia lui Mehmet-Ali stăpînește de acum înainte doar în Egipt, dar ea obține dreptul de a fi ereditară. În definitiv, criza din 1840 nu pune sub semnul întrebării locul Franței în Orient
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
poate spune că la un moment dat populațiile nu vor ataca instituțiile noastre? Ce veți face atunci? Veți face ceea ce fac toate popoarele civilizate și nu veți fi mai puțin civilizați pentru aceasta; veți rezista prin forță și veți fi constrînși să impuneți pentru siguranța voastră, protectoratul acestor populații rebele. Domnilor, trebuie să vorbim mai tare și mai sincer! Trebuie să spunem deschis că într-adevăr rasele superioare au un drept în raport cu rasele inferioare... (Rumori în mai multe bănci în extrema
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mobilizarea generală în Franța la 1 august, declarația de război a Germaniei către Franța pe 3, invadarea Belgiei, care determină Anglia să intre în război pe 4, acesta este angrenajul. Guvernul francez nu căutase conflictul, dar angajamentele sale internaționale îl constrîng să-și asume riscul acestuia. A nu reacționa în fața pretențiilor imperiilor centrale ar fi însemnat pentru Franța să devină o putere de rangul doi. Dacă, după înfrîngerea din 1870, majoritatea populației manifestă un patriotism defensiv fără tendințe belicoase, ea este
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
martie pînă în iulie 1918, să ajungă la spargerea decisivă a frontului, dar patru ofensive succesive eșuează. Generalul Foch, general șef al armatelor aliate din 17 aprilie, trece la ofensivă, mai întîi parțială, apoi, în septembrie, generală. Trupele germane sînt constrînse să se retragă și nu mai ocupă decît o mică suprafață din teritoriul francez cînd Germania (ai cărei aliați bulgari, turci, austro-ungari au încetat deja lupta) cere armistițiul. Acesta este semnat la Rethondes, în pădurea Compiègne, la 11 noiembrie 1918
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]