10,108 matches
-
că nu avem timp de zăbovit. N-au anunțat încă asinii ăia de la gară dacă ne-a fost trasă garnitura? Vor să mă duc eu să le bag pistolul între ochi?... Mă așezaseră legat pe o băncuță, în capătul unui coridor. Nici măcar nu puseseră pe vreunul să mă păzească. Dar nici dezlegat nu cred că aș fi îndrăznit să fug. Ca și cum m-ar fi pus învățătoarea la colț ori, mai târziu, dirigintele, iar eu nu găseam nimic nefiresc în treaba asta
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
avea în grijă, majoritatea indisciplinați, veniți de prin satele de prin împrejurimi. Firește că asta îl solicita nervos, dar în mare se recupera destul de bine în sânul familiei, cu soția și copilele pe care le vedea crescând sănătoase și voioase. Coridorul lung care ducea spre cancelarie era flancat de portetele eroilor neamului, aliniate frumos, în ordinea cronologiei istorice. Așa de bine i se întipăriseră în memorie, încât ar fi fost capabil să-i enumere cu ochii închiși, fără teama de greși
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
Nu curge nimic. În minte mi se declanșează amintirea zilelor de dinainte de 89, când toată iarna, până târziu în primăvară, aveam pielea de pe mâini crăpată până la sânge de prea multă apă rece și frig. Revăd liceul și Universitatea, biblioteca și coridoarele lungi și friguroase, sălile de clasă și amfiteatrele vaste, austere, cu tavanul înalt, în care era suficient să privești caloriferele și simțeai imediat cum te trec fiori. La geamuri, zăpada forma un strat gros, cerul era vânăt de nori și
FIERBINTE ŞI MURDARĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375322_a_376651]
-
Acasa > Literatura > Proza > LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Parcă ziua de ieri trecuse în grabă, prin coridorul existenței, în șir cu toate zilele de odinioară, rămase la locul lor într-o liniște surdă, și se așezase o perdea de ceață din ce în ce mai densă și grea peste acele momente unice și colorate de râsul de altădată! În jur totul
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]
-
vârsta ei, dar nu știa cum ar trebui să procedeze. I se părea sub demnitatea ei să umble cu limba scoasă după băieții de la școală, chiar dacă pe unii dintre ei chiar îi plăcea. Îi privea fugar, prin geamul închis de pe coridor, cum jucau fotbal în pauze, sub privirea fetelor înșirate la fereastra deschisă a clasei ca niște flori în glastră și se întrista pentru că știa că ea nu ar face niciodată primul pas către o prietenie. I se părea ei că
PRIMA ÎNTÂLNIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372001_a_373330]
-
ajunse în stațiunea de munte, colegele dăduseră năvala într-un bar, iar pentru că Oana refuzase alcoolul, țigara și spiritul de turmă, trebuise să se retragă în cameră, de una singură. În al doilea rând, pentru că, seara, în timpul petrecerii încropite pe coridorul lung al pensiunii, Ela îi deschisese ochii asupra nestatorniciei băieților. - Auzi, o întrebase, ție îți place Ștefan? Oana n-ar fi recunoscut în fața altei fete dacă îi plăcea un băiat. Cu Ștefan erau și vecini, așa că dădu din umeri: - De ce
PRIMA ÎNTÂLNIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372001_a_373330]
-
august 2016 Toate Articolele Autorului O casă goală, fără de pereți. Tavane decojite, sare, fum. Să ne iubim păgâno, pe bureți ce-au invadat zăbrelele din turn. Mansarda iar s-a prăbușit sub noi. Nu mai e loc nici chiar pe coridoare. Să ne iubim străino, într-o joi chiar de-i târziu și-n ochi ne e răcoare. Să evadăm prin ochiurile sparte ale ferestrei de cristal lucid. Să ne iubim în paturi intimate lasciv, mai vulnerabili și cupid. Vertebrele sunt
GOL de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372360_a_373689]
-
mai puternică, mai densă, s‑a simțit de parcă s‑ar fi sprijinit, de parcă ar fi fost înșurubat în capitelul unei coloane ce se înălța. A atins linia până atunci interzisă. Între doi pereți de gheață, în fața sa se deschidea un coridor. Bariera fusese înfrântă. Sărise peste ea. Trecuse. Bucuria de a fi forțat natura, expansiunea nelimitată a ființei, tainica și atât de necesara biruință a căutării — căreia îi închinase întreaga viață- l‑au luminat în clipa când dispăruse din ochii săi
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
aceștia îl serveau la masă cu ochii lăcrimând încă după copila lor pierdută. Doar bătrâna doică se mai plimba liberă prin palat, dar numai pentru că se zvonea că-și pierduse mințile odată cu pierderea prințesei. Intrați în palat pe furiș, pe coridoare știute numai de Mărgărita, cei doi drumeți o întâlniră pe bătrână în apropierea camerei prințesei. - Odorul meu, copila mea, începu să plângă doica atunci când dădu cu ochii de fată, am crezut că n-am să te mai văd niciodată! Se
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
de piatră ce luceau straniu la lumina lunii. După vreo două ore de mers ajunseră deasupra unui oraș scăldat în lumină, de bună seamă, Budapesta. Caleașca coborî lin peste zidurile înalte ale unui palat. Pătrunseră în el și străbătură multe coridoare și încăperi. Narcisa se aștepta la multe feștile, dar peste tot erau numai candelabre! „Și zic că nu suportă lumina și adoră doar întunericul! Probabil nu le place lumina soarelui!” - își zise fata în treacăt. Ușile duble de stejar masiv
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
Ei, ce să pățească? Doamne ferește!" Și plecă din bucătărie, uitând de cele două farfurii cu ciorbă, care, oricum se răcise de mult și în oală, dar mai în vase! Trecu prin holul micuț și intrănd prin sufragerie, ajunse pe celălalt coridor, și mai micuț. Pe dreapta era dormitorul și cum intră, în stânga era un pat de două persoane și cu o lampă micuță cu abajur. În stânga era un dulap vechi din lemn masiv cu două rafturi. Deschise o ușă de jos
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]
-
pirdut în umbra unei vile luminoase, zugrăvită în culori calde. Nici interiorul nu mai păstra nimic din amprenta trecutului. Camerele au fost mobilate imediat. Podeaua de la bucătărie a fost acoperită cu gresie iar cea a camerei de oaspeți cu parchet. Coridorul întunecat ieri era acum luminos. Florile de asparagus ce-l împodobeau te făceau să te simți ca într-o grădină vie unde armonia îți liniștește făptura adesea încărcată de greutățile vieții. Acestă familie era alcătuită din trei membri, Marin și
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
încât ochii șefului de departament se ațintiră asupra ei cu surprindere și admirație, dar mai ales cu mulțumire, pentru perfecțiunea proiectului prezentat. Nu o remarcase până atunci și chiar dacă-și amintea că se încrucișaseră odată sau de două ori pe coridoarele companiei, nimic nu-i atrăsese intenția asupra persoanei ei, mai mult decât un subordonat oarecare. Când întrunirea luă sfârșit, Andrei studie cu atenție numele tuturor participanților și privirea lui stărui îndelung asupra celui mai nou dintre ele, recompunând cu ajutorul imaginației
HAPPY VALENTINE S DAY de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372512_a_373841]
-
aruncă o privire disprețuitoare. „Câtă prostie! Să mulțumesc stăpânului că-mi risc viața ca să-i aduc aur, apoi să-i cad la picioare, fiindcă-mi aruncă un galben ca unui câine flămând o fărâmă de pâine!” Căpitanii părăsiră încăperea. Pe coridor, Arnăutu îi plesni o palmă peste ceafă lui Sasu, de-l făcu grămadă. - Ce s-a întâmplat căpitane? - îl întrebă acesta surprins, adunându-se de pe jos, buimăcit de lovitură. - Altădată să termini cu slugărniciile! Boierul e tot boier și se
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
desfășurat printr-o deplasare ceremonială prin orașul Buhuși, cu însoțirea unei adunări mari de credincioși. Niciodată pașii unor astfel de procesiuni nu sunt timizi, spre deosebire de așteptările oamenilor, din partea administrațiilor. Rugăciunea la Cer este vie și statornică, fără să ducă la coridoare întortocheate și vămuite, ci la Biserica strămoșească, singura rămasă în măsură să descoase gura pentru rugă și să deschidă inima pentru speranță! La Buhuși, odată cu reînființarea la 1 aprilie 2010, a Protopopiatului, după ce, din anul 1968, în timpului protopopului Nica
ÎNSOŢIRE, MĂRTURISIRE, CHEMARE LA ÎNFRĂŢIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372863_a_374192]
-
altă poezie?”. Elevă ascultătoare altminteri, i-am răspuns imperturbabil: “Nu”. Deși mă cunoștea doar de câteva luni, învățătoarea a înțeles că nu trebuia să mai insiste. S-a îndreptat către ușa, a deschis-o prudent, a aruncat o privire în coridorul întunecat și, păzind clasa, pregătită să oprească actul artistic de s-ar fi ivit vreun musafir nepoftit, mi s-a adresat: “Spune, dragă, ce poezie vrei tu.” Și eu am spus-o cu suflet și emoție, si nu m-am
CRACIUNUL COPIILOR de RODICA-ELENA LUPU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344923_a_346252]
-
zona cetății de mai mulți ani. Așa a ieșit la lumină fântâna secretă situată în partea de sud a cetății. Construcția subterană are două componente: puțul propriu-zis, aflat la o adâncime de circa 18 metri de la nivelul platoului cetății și coridorul de acces lung de 26 de metri, care coboară din incinta fortăreței până la izvor. Puțul are forma unui turn înalt de 4,5 metri, cu pereții groși de 85 de centimetri, lucrați din cărămizi legate cu mortar de var amestecat
CETATEA SUCIDAVA SI FANTANA MIRACULOASA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344951_a_346280]
-
de 26 de metri, care coboară din incinta fortăreței până la izvor. Puțul are forma unui turn înalt de 4,5 metri, cu pereții groși de 85 de centimetri, lucrați din cărămizi legate cu mortar de var amestecat cu cărămidă pisată. Coridorul este format dintr-o boltă de cărămidă care cotește în pantă până sub zidul de incintă al cetății, apoi urcă spre nord până la platforma superioară de unde iese la suprafață. Acestei fântâni i se spune și „izvorul iubirii” și reprezintă una
CETATEA SUCIDAVA SI FANTANA MIRACULOASA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344951_a_346280]
-
Acasă > Manuscris > Lucrări > NEBUNUL Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 842 din 21 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Pe coridoarele absurdului am gasit o mană care aruncă cu pietre dincolo de tăcerea cuvintelor. Un ochi veșnic deschis, privește în încăperile minților și lucește în nopțile preoților. De pe muntele măslinului sunt coborâte cruci, pentru ca să umple văile cu poporul lui Dumnezeu. Un autobuz
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
mai de grabă o casă părăsită în dogoarea agonicei primăveri decât o casă de oaspeți veselă și primitoare. Încercă să sune și nu i se răspunse, împinse ușa, o întredeschise ușor, văzu că nu e încuiată și păși ușor pe coridor spre camera Veronicăi. Pe femeie o zări culcată în pat, citea între perini. Mihai se repezi în cameră, îngenunche în fața Veronicăi și, glumind, începu să recite câteva diatribe din Biblie: -La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul - șopti el
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
dar nu iese nimic dacă nu e retras în boemă ci urcă în frunte, ridicol și artificial. Se lasă întunericul peste lumea romanticilor, peste pansamentele calde ale sufletului. În camerele inimii s-au pus lambriuri geluite, lustruite și reci. Pe când coridorul adevăratei muzici ușoare se strâmtează ca o potecă intrând în defileu. Ușa lui e veche și ruptă. Prin ea pătrunde parfumul dinspre cortinele din stofe purpurii, pe când suflă din partea cealaltă vântul în canafii destrămați sub obloane căzute. Pe acest coridor
GABRIEL DOROBANŢU. MAI ESTE DOR ŞI IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347992_a_349321]
-
coridorul adevăratei muzici ușoare se strâmtează ca o potecă intrând în defileu. Ușa lui e veche și ruptă. Prin ea pătrunde parfumul dinspre cortinele din stofe purpurii, pe când suflă din partea cealaltă vântul în canafii destrămați sub obloane căzute. Pe acest coridor murmură încă melodii romantice. În lumea tărcată a muzicii de azi ne-au rămas romanticii de ieri, la fel de tineri, cântând ca în sufragerii de castel chiar și atunci când urcă pe scene de fier din piețe, la zilele localităților. Printre ei
GABRIEL DOROBANŢU. MAI ESTE DOR ŞI IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347992_a_349321]
-
rude!? CONTELE DRACULA:(fără să-și stăpânească râsul) Ohoo!... De sânge! BABA: Și cum îl cheamă pe copilaș? CONTELE DRACULA: Va purta numele de „Prințișor”! Necunoscutul își sărută pe frunte nepoțelul, apoi se pierde în umbrele întunecate ale pădurii. INT. / CORIDORUL CONACULUI / NOAPTE O umbră se furișează pe scările conacului, intră într-un coridor întunecos, se oprește și bate ușor la o ușă. În încăpere, un cap se ridică de sub așternut. Ascultă. Bătăile se repetă. Boierul surprins de deranj la acea
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
cum îl cheamă pe copilaș? CONTELE DRACULA: Va purta numele de „Prințișor”! Necunoscutul își sărută pe frunte nepoțelul, apoi se pierde în umbrele întunecate ale pădurii. INT. / CORIDORUL CONACULUI / NOAPTE O umbră se furișează pe scările conacului, intră într-un coridor întunecos, se oprește și bate ușor la o ușă. În încăpere, un cap se ridică de sub așternut. Ascultă. Bătăile se repetă. Boierul surprins de deranj la acea oră se ridică nervos din așternut de lângă nevastă. Deschide și în prag rămâne
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
BOIERUL: (dezmeticindu-se din somnolență) Dar cine ești, tu, de mă înfrunți la mine acasă? CONTELE DRACULA: Omul nopții! Când băiatul va crește mare să-l iei la conacul tău! În clipa următoare năluca dispare ca o umbră în lungul coridorului. Boierul își face semnul crucii și intră, închizând ușa în urma sa. EXT. / BORDEI / ZI A doua zi boierul apare în fața bordeiului călare pe un cal alb. Țăranii ies afară speriați. BOIERUL : Cum îi merge copilului? MOȘUL: Bine, conașule! BABA: Aseară
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]