4,329 matches
-
în moarte nu iei cu tine nici un gând, nici un sentiment, iei doar un anumit antrenament, căruia i te-ai dedicat o viață întreagă, cu gândul tainic, însă, de a-l abandona la final. * „Omul ar fi cea mai fericită dintre creaturi dacă nevoia lui de iluzii nu ar da naștere realității.“ Sade. * Nu îmi aduc aminte când am început să gândesc în viața asta, nu știu când voi înceta să o fac, iar când se va întâmpla lucrul acesta nici nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
neantul a ocupat poziția de căpătâi în această „confruntare“ sau, altfel spus, neantul va fi fost o „stare“ de singurătate divină. Renegat acum, neantul poartă întreaga singurătate de care s-a vindecat Divinul. Amintirea lui, însă, a trecut în ființa creaturii și se manifestă în mod esențial cu prilejul dragos tei și al crimei. Îndrăgostit sau criminal, nu cucerești neantul (feri cit sau macabru) decât îmbolnăvindu-te de boala Divi nului, singurătatea. Și îl imiți iubind sau dăruind moartea - încercând astfel
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fără să lase în urmă dâra eșecului. Timpul devine astfel insuportabil. În general, nu-l poți duce în cârcă decât alcătuindu-i zestrea de discursuri ale ratării controlate. * Orice individ confortabil instalat în prejudecată, în certitudinea de sine, este o creatură a panicii, care își pune credința mai degrabă în Leviathan decât în daimonul personal; el și numai el, acest daimon discret, ar putea face din individ o ființă unică din punct de vedere spiritual. Pentru că, organic vorbind, cu toții suntem unicate
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
parte din viitorul conceput de energia obiectivă a lumii - așadar, este absurdă. Absurdul este însă spiritual și nu privește lumea. Omul este o ființă spirituală pentru că locuiește în punctul de perfecțiune absolută a lumii. Dacă omul nu ar fi o creatură absurdă, atunci locul perfecțiunii absolute a lumii ar fi absurd, și împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de om, în raport cu punctul de perfecțiune absolută a lumii. Prin crearea replicii sociale a lumii, omul va
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Comisarul îi făcu un semn să continue. Până la sfârșit, șeful redacției n-a mai ridicat capul, dimpotrivă, părea că se afunda cu fiecare cuvânt, că nu va putea reveni la suprafață cu aceeași figură de șef de redacție după ce văzuse creaturile înspăimântătoare care locuiau adâncimea abisului. Era un om tulburat cel care îl privi, în cele din urmă, pe comisar și spuse, Scuzați-mi grosolănia întrebării, cine sunteți, Numele meu se află acolo semnând scrisoarea, Da, văd bine, e aici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita Sardinie. În picioare avea pantofi ortopedici foarte Înalți și șosete albe până la genunchi. De fapt, arăta șic Într-un fel ciudat, mai ales În decorul camerei complet albe a lui Lauren. —Iată-l, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fiind cocoțate pe pantofi Roger Vivier cu tocuri de 15 cm, Împing un cărucior Bugaboo Frog3. Pot spune cu mâna pe inimă că nimic nu demoralizează mai mult o proaspăt căsătorită decât să se Întâlnească Întâmplător cu una dintre aceste creaturi extraordinare la ora șapte Într-o seară friguroasă, atunci când merge spre casă de la serviciu. Chiar doare, zău așa. La câteva zile după ce Hunter se Întorsese, m-am hotărât să pregătesc cina acasă. Eram amândoi extenuați de atâta muncă și aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sensibilitate a condiției umane? Maimuțele continuă să ne învăluie cu priviri mustrătoare. Spiritul gregar are atu-ul vârstei. Omul actual a făcut trecerea de la metaforele spațiale la cele temporale. Omul pare cea mai obosită viețuitoare de pe Pământ. Dintr-o banală creatură, omul a ajuns un sublim creator. La plecarea din peșteri, nu am luat decât tabieturile. La izvoare, toate speranțele sunt plăpânde. De la Neanderthal la Premiul Nobel aproape nimic spectaculos din punct de vedere biologic. Unii se transformă, alții doar se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
jos, primesc dolari, dacă privesc în sus euro, iar dacă privesc drept înainte, li se scurge în cont orice fel de valută, inclusiv lire sterline. Am înțeles, ei sunt șamanii, precum Marele Angakok la noi, însă nu pricep cine sunt creaturile chiar din fața noastră, slăbănogii aceia mulți, palizi și sfrijiți, mai amărâți și nenorociți decât toți? Aici e aici. Ăștia sunt urmașii lui Șmel și ai lui Bolovan: fizicieni, astronomi, cercetători, profesori, doctori, muzicieni, poeți, scriitori, într-un cuvânt intelectuali, victimele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu trebuia să ai cunoștințele de medicină ale lui Hinói Tefaatáu ca să ajungi la concluzia că puternică lovitură nu putea fi totuși suficientă pentru a sfârși cu viața unui asemenea monstru. Tapú Tetuanúi îl cerceta cu atenție. I se păru creatură cea mai hidoasa pe care ii fusese dat s-o vadă vreodată, nu doar datorită mărimii și forței sale, ci mai ales din cauza oribilelor tatuaje care îi acopereau fiecare centimetru al corpului, de la frunte până la călcâie. Nimic din aceste tatuaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se distingea clar amenințătoarea înotătoare dorsala a uriașului rechin care venea de-a dreptul spre ei. Dintr-o singură mușcătură, ar fi putut zdrobi chila uriașului catamaran că pe o simplă scobitoare. Într-adevăr, era Teatea Maó, ferocele Rechin Alb, creatură cea mai sângeroasă de pe planetă, coșmarul navigatorilor din Pacific, care preferau să înfrunte cel mai teribil ciclon decât să întâlnească fiara cu o mie de dinți precum cutițele. Era acolo, învârtindu-se încet în jurul fragilei ambarcațiuni, pe care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gură cu o plăcere neasemuită. O plimbă de câteva ori înainte de a o împinge în falcă și răspunse cu o voce puțin sufocată: — Poate că ai dreptate, admise el. Poate că e momentul să acceptăm că omul nu este singura creatură a lui Dumnezeu demnă de a fi salvată și că pământul e ceva mai mult decât o sală de așteptare pentru cei care vor urma să învie la Judecata de Apoi. Dar aparțin Bisericii și, dacă urmează să dau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de luptă este. Am fost învățat că toate selvele de pe lumea asta nu valorează cât viața unui om. — Altă greșeală a Bisericii. Există oameni a căror viață nu valorează nici cât un cocotier. Și amintiți-vă că și yubani-i sunt creaturile lui Dumnezeu și, în acest caz, viețile lor sunt cele în pericol. Întrebarea este. Un yubani valorează cât un muncitor la șosea? Sau cât un soldat? Sau cât un inginer? — În ochii lui Dumnezeu, da, firește. Atunci, dacă deschiderea șoselei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru a acoperi totul cu alb pufos, încărcat de liniște estompată. Un peisaj cu adevărat mirific. Parcă am fi fost cu totul în altă lume. Sau poate că așa și eram. Atîta zăpadă părea să ne fi transformat în alte creaturi din alte vremuri și dimensiuni, devenisem fantastici prin simpla prezență în acea ninsoare. Fulgi pufoși se topeau pe bărbie și pe nas, în aburii calzi ai răsuflării. Ei i se așezaseră în păr, mie pe umeri... eram oameni de zăpadă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
i s T an ț ă m-am dat încet jos de pe sofa și m-am târât pe podea, spre televizor, încercând să pătrund mai adânc cu privirea în vastele profunzimi ale zumzetului gol din spatele sticlei. M-am apropiat și creatura a prins știre de prezența mea. A mărit viteza și a ieșit din câmpul vizual, dispărând dintr-o mișcare iute, fulgerătoare, dincolo de colțul din dreapta jos al ecranului. M-am târât mai aproape, mai aproape, mai aproape, încercând să mai întrezăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intrau în relație, oricare ar fi fost pivotul schimbării de percepție... nu aveam control asupra lor și nu puteam face lucrurile să revină la starea dinainte. Dar trebuia să scap. De lichidul negru și foarte adânc de sub picioarele mele, de creatura din televizor și de lovitura violentă care mă aruncase aici. Trebuia să ies, chiar acum, indiferent de felul în care totul se revizuia și se re-focaliza. Am ridicat privirea spre Steaua Polară, m-am folosit de ea pentru a naviga pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ajut. Nu am nici un răspuns, sunt aproape la fel de gol pe dinăuntru cum probabil ești tu acum, am însă câteva unelte și ceva cunoștințe. Câteva arme și câteva fragmente. Restul depinde de tine. Întotdeauna ai de ales. Sunt așa de uituc. Creatura va găsi ceva care mi-a scăpat, pentru că nu încetează niciodată să caute și simțurile îi sunt foarte ascuțite. Va găsi o cale de-a ajunge la mine și, cu timpul, va veni și după tine. Apele sunt acum aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
va fi ușor să le scot din nou la iveală odată ce aveau să dispară. Îmi pare rău, am zis. Știu că vreți să ajungeți la ceva anume, dar nu... — Totul se reduce la asta: dacă vreți să studiați una dintre creaturile astea, teritorialitatea reprezintă singura dumneavoastră speranță. Dacă găsiți pe cineva care manifestă toate semnele grăitoare ale unor repetate răni provocate de un ludovician, puteți găsi rechinul. — Așa m-ați găsit și pe mine? — Angajatorul meu e foarte atent la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
șerpuind în jurul rămășițelor vaporoase ale gândurilor și senzației mele de amețeală. Era mic - poate de douăzeci de centimetri, poate de lungimea unei griji care nu te trezește de tot din somn -, un pește conceptual primitiv. M-am tras încet îndărăt. Creatura avea o gură rotundă, ca o ventuză, mărginită de zeci de îndoieli și nepotriviri mici și tăioase. O simțeam cu puțin înaintea mea în derularea evenimentelor și întâmplărilor din lume, unduindu-se la înălțimea capului, păstrându-și poziția, înotând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
atunci când ea are loc, dar e totuși trist să vezi cum o formă veche rămâne izolată și dispare. — Ca și veverița roșcată, am spus nesigur. Da, ca veverița roșcată. — Așadar, asta e... doar nu vrei să spui că aici inventezi creaturi precum ludovicianul, nu? — Nu, sigur că nu. Ludovicieni, franciscani, luxogoni... (doctorul se întorsese la tastatură) ... toți peștii conceptuali au evoluat pe cale naturală. Am dezvoltat o serie de meme artificiale, dar de fapt nu sunt altceva decât animale unicelulare și rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
văzut umerii ridicându-se și lăsându-se în jos: o înlănțuire de respirații profunde. Într-un târziu, se întoarse. — Bine, atunci. Dacă chiar vrei să știi, uite: închipuie-ți că fugi de ceva uriaș. Închipuie-ți că fugi de o creatură cu o singură minte enormă care locuiește sute de corpuri. — Ce? E vorba... de Mycroft Ward? — Da, de Mycroft Ward. Închipuie-ți că fugi de Mycroft Ward, temându-de pentru viața ta. Vrei să te oprești, nu-i așa? Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de gânduri, planuri și amintiri în fiecare zi. Așadar, ce poți să faci? Întrebarea pe care ai evitat cumva să ți-o pui singur este ce gen de armă ar putea fi cât de cât de folos împotriva unei asemenea creaturi? La început, n-am priceput încotro bătea. Apoi... — Un ludovician. Lumea se cutremură și clocoti în clipa în care am rostit asta cu voce tare. — Întocmai. Să faci să se întâlnească un gigantic eu colectiv ca Mycroft Ward și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
irelevant. Ideea e că, deja de luni întregi, încearcă să mă convingă s-o ajut să folosească un rechin ludovician împotriva lui Ward. — Nu. — Pentru numele lui Dumnezeu, gândește: nu te-ai întrebat niciodată de ce știe atât de multe despre creatura aia? Se pregătește pentru asta de mult, mult timp. Nu, am repetat. M-a adus aici pentru că eu i-am cerut-o. Nu-mi plăcea deloc cum îmi suna vocea. — Noi... noi suntem împreună. Ea mă ajută. Părea firav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am umplut aerul cu praf străvechi și patul cu tricouri, pantaloni și șosete din scrin și un teanc de cărți deschise, scuturate, din corpul de bibliotecă. Doctorul specialist în șocuri nu mai putea ține lucrurile în frâu, acum eram o creatură făcută din mecanisme defecte. Ce naiba încercai să faci? Haide, acum sunt pregătit pentru următorul indiciu. Am deschis șifonierul și am tras afară perechi de jeanși și pantaloni largi, haine groase și bocanci, formând un maldăr pe podea. — Sau poate mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vorbind, să se apropie de ea. E unul din principalele dezavantaje ale frumuseții extreme la tinerele fete: doar fustangiii experimentați, cinici și fără scrupule, se simt la Înălțime; așa se face că, În general, de comoara fecioriei lor au parte creaturile cele mai josnice, acesta fiind pentru ele primul stadiu al unei iremediabile decăderi. În septembrie 1972, Michel intră la liceul din Meaux. Annabelle rămânea la gimnaziu, pentru Încă un an. El se Întorcea de la liceu cu un tren local, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]