3,960 matches
-
faze, care cuprind trepanația craniană și decapitarea adulților pentru păstrarea separată a capului. Pentru că este evidentă formarea unor unități antice tribale, devine verosimil faptul că religia contribuie la motivarea și consolidarea ideii de trib, a teritoriului, a endogamiei, a importanței crescânde a rangului atribuit unor indivizi. Se va vedea ulterior că unele aspecte ale acestei tradiții vor trece aproape neschimbate În neolitic. O importantă descoperire aruncă lumină asupra unei societăți Învecinate cu India nordică (Kenoyer et al., 1983). Un „vestigiu arheologic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din epocile anterioare mileniului al III-lea, regiunea siriană găzduiește culturi caracterizate de o dihotomie fundamentală Între sedentari care cultivă pământul și seminomazi care practică transhumanța. Cu timpul, nucleele de locuire capătă o importanță tot mai mare și concentrarea urbană crescândă comportă o articulare socială progresivă, precum și o specializare a muncii, coordonate de un centru administrativ care este În general un palat regal. Tocmai acest tip de model socio-economic este cel În care, așa cum arată comparația istorico-religioasă, apar religiile politeiste, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
posibil să fi avut loc deplasări ale unor divinități În fruntea celei de-a doua funcții, fenomenul având probabil legătură cu importanța tot mai mare pe care activitatea militară o dobândește În cazul popoarelor slave supuse unei presiuni continue și crescânde din partea popoarelor germanice. 5. Divinitățile minore Ne putem referi aici la așa-zisul „Canon al lui Vladimir”, adică lista idolilor pe care principele Vladimir i-a Înălțat la Kiev Înainte de convertirea sa la creștinism, convertire devenită inevitabilă În vederea căsătoriei sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perpetuă, teroarea nu poate să se manifeste intermitent: ea are perseverența acestei frici compacte și este însăși proiecția ei. Teroarea se hrănește din iluzia că obiectul fricii, care provoacă și întreține teroarea, poate fi epuizat; de aceea, intensitatea ei este crescândă și ea corespunde traseului vertiginos al fricii celuilalt. Teroarea se instalează în exterior cu aceeași forță cu care frica a prins rădăcini în ființa „celuilalt“. Caracteristica „fricii celuilalt“ constă în faptul că ea nu poate fi niciodată învinsă. Ea se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru controlul rezervelor de apă este o provocare majoră cu care se confruntă statele lumii, din moment ce tot mai multă apă este necesară pentru a face față nu numai nevoilor casnice ci și agriculturii sau industriei. Pentru a face față cererii crescânde de apă, autoritățile responsabile trebuie să găsească căi de conservare a apei. O tehnică ar fi modificarea ciclului hidrologic - circuitul natural al apei între mări, atmosferă și uscat. Acest lucru se poate realiza prin construirea unor baraje de-a lungul
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
Gh. Iordache, revista fiind publicată de Editura Academiei Române și beneficiind de apariție anuală regulată. Se păstrează profilul enciclopedic, cu preponderență pentru disciplinele arheologie-istorie sau etnografie și lingvistică. Deși materialele de istorie și critică literară sunt mai rare, se remarcă interesul crescând pentru studiile de stilistică (cu referiri la opera lui Tudor Vianu, Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Ștefan Bănulescu). M. Albu propune în articolul Negație și metamorfoză conturul psihologiei artistice particulare a scriitorilor olteni. I. Militaru se preocupă de scrierile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285448_a_286777]
-
că umorul acestuia a contribuit poate în aceeași măsură la înfăptuirea Reformei ca și Luther însuși. Din literatura română l-a recitit pe Eminescu mai atent și mai profund ca înainte, admirația sa pentru marele om și pentru țărănimea română crescînd și mai mult68. Dar Parisul sfîrșitului de veac a reușit să pătrundă în lumea izolată în care se retrăsese savantul Iorga: Parisul lui Ravachol și al bombelor anarhiștilor explodînd în jurul lui; cea a Președintelui Saadi Carnot; cortegiul bine intenționatului și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
liberal de imensa adunare populară convocată la Alba Iulia de Maniu și Mihalache în mai 1928. Sute de mii de oameni au participat la această mare întrunire politică antiliberală. Iorga nu a acceptat să participe 209, refuzul său datorîndu-se animozității crescînde dintre el și Maniu, ca și dezgustului său profund față de populism. Iorga remarca mai tîrziu că întrunirea de la Alba Iulia s-a desfășurat "după cea mai bună tradiție revoluționară transilvăneană". Ceea ce nu era deloc un compliment. Masa de oameni adunată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Germania, armata Statelor Unite va face parte din această forță”. Nu era chiar un angajament sonor pentru apărarea europeană, dar, provocat probabil de o scrisoare din iunie a lui Truman („M-am săturat să le cânt În strună rușilor”), reflecta frustrarea crescândă a americanilor față de dificila Uniune Sovietică. Germanii nu erau singurii Îngrijorați: englezii erau și ei neliniștiți de dorința explicită a americanilor de a scăpa de povara europeană. La Washington, nu toată lumea simpatiza Marea Britanie. La 12 aprilie 1946, vicepreședintele Henry Wallace
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
război și de Înfrângerea Germaniei. Când am acceptat acea responsabilitate, nu aveam un program de reabilitare economică a zonei noastre, preferând să lăsăm acest lucru În sarcina aranjamentelor ulterioare, convenite la nivel internațional”. Confruntat cu această dilemă și cu nemulțumirea crescândă a nemților, care Își vedeau uzinele și echipamentele dezmembrate și expediate În Est, guvernatorul militar american, generalul Clay, a luat În mai 1946 decizia unilaterală de a suspenda plata reparațiilor din zona americană către Uniunea Sovietică (sau către orice alt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iugoslaviei, În timp ce Stalin prefera să nu rezolve avantajosul statu-quo, ce permitea Uniunii Sovietice să mențină trupe În estul Austriei și, În felul acesta, și În Ungaria. Amestecul titoist de iredentism iugoslav și fervoare revoluționară partizană era, prin urmare, o neplăcere crescândă pentru Stalin. Conform Official British History of the Second World War, În cercurile militare occidentale se impusese din mai 1945 ideea că, dacă un al treilea război mondial ar izbucni În curând, el ar Începe cu siguranță În regiunea Trieste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lucru folosită parțial, cinci decenii de scădere constantă a prețurilor la produsele agricole. Până s-au instalat confortabil la putere, partidele comuniste din Est au Încurajat activ redistribuirea ineficientă a pământului. Însă după 1949 au Început, cu viteză și agresivitate crescânde, să-i distrugă pe „culaci” și pe „nepmeni”. În primele faze ale colectivizării, micii proprietari de la țară - deja nu prea mai existau moșieri - au fost Încolțiți cu impozite la sânge (ce le depășeau adesea veniturile lichide), prețuri diferențiale și cote-părți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fractura era aceeași, iar intelectuali se regăseau de ambele părți; entuziasmul pentru comunism În teorie era Însă, În mod sistematic, invers proporțional cu experiența directă a comunismului real. Această ignoranță generalizată În ceea ce privește soarta Europei de Est contemporane, dublată de indiferența crescândă a occidentalilor, stârnea În Est uluire și frustrare. Problema est-europenilor (intelectuali și nu numai) nu era poziția lor periferică - soartă cu care se Împăcaseră de mult. Ce i-a durut după 1948 a fost dubla excludere: din propria istorie, din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai avea nici măcar farmecul dubios al Berlinului scindat. Majoritatea vizitatorilor găseau Viena molcomă În platitudinea ei - și aceasta e dovada cea mai clară că Austria depășise cu succes un trecut tulbure. Dincolo de fascinația discretă a „republicii alpine” de o prosperitate crescândă, Austria era și ea coruptă În felul ei. Aidoma Italiei, Își cumpărase siguranța cu o doză masivă de uitare națională. Însă, În vreme ce majoritatea țărilor europene - mai ales Italia - puteau invoca un mit al rezistenței naționale Împotriva ocupației germane, experiența de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
confruntării. Mulți conservatori, În special din sudul catolic, atribuiau ascensiunea lui Hitler influențelor laicizante ale Vestului și susțineau că Germania ar trebui să adopte o cale de mijloc Între cele trei rele ale modernității - nazismul, comunismul și „americanismul”. Iar importanța crescândă a Republicii Federale la extremitatea estică a alianței amintea nelămurit rolul autoatribuit al Germaniei naziste ca pavăză a Europei În fața hoardelor asiatice din URSS. Mai mult, americanizarea Germaniei de Vest și omniprezența ocupanților străini contrastau cu Germania aseptică din imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care serveau India britanică) fără calcule privind coerența logistică sau câștigul economic. Spaniolii pierduseră deja cea mai mare parte a imperiului lor: la Început În favoarea britanicilor, apoi cedând cererilor de independență ale propriilor coloniști și, cel mai recent, În fața puterii crescânde a Statelor Unite - o sursă de antiamericanism persistent În Spania, atunci și acum. Nu le mai rămăseseră decât enclave, Marocul și Guineea Ecuatorială, care aveau să fie abandonate de Franco (cel mereu realist) Între 1956 și 1968. Însă cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu a șters-o niciodată. Chiar dacă forțele britanice au reușit să Împiedice căderea Birmaniei (și, ca urmare, a Indiei) În mâinile japonezilor, mitul invincibilității europene fusese spulberat pentru totdeauna. După 1945, puterile coloniale din Asia vor fi supuse unei presiuni crescânde pentru a renunța la pretențiile tradiționale. Consecințele au fost traumatice Îndeosebi pentru Olanda, cea mai veche putere colonială din regiune. Indiile Orientale olandeze și compania de comerț care le dezvoltase făceau parte din mitul național: o legătură directă cu Epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mândru, În care succesul militar, după părerea multora, fusese stingherit de insistențele ONU asupra unui transfer negociat de putere, fiind aruncat rapid la groapa memoriei naționale. Pe termen mai lung, retragerea forțată din colonii a facilitat În Olanda o simpatie crescândă pentru Europa. Al doilea război mondial demonstrase că Olanda nu putea rămâne În afara relațiilor internaționale, Îndeosebi În raporturile cu vecinii ei mari, iar pierderea Indoneziei amintea la timp statutul real al Olandei: un stat european mic și vulnerabil. De voie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În acest moment de tranziție, oferind retragerea din colonii În politica externă și o liniște prosperă În țară. Electoratul mai În vârstă era destul de mulțumit cu acest rezultat; numai dezamăgirea celor tineri creștea. Retragerea din Imperiu a alimentat o neliniște crescândă În legătură cu pierderea orientării naționale. În absența gloriei imperiale, Commonwealthul slujea Marii Britanii mai mult ca sursă de alimente. Mulțumită regimului tarifar preferențial pentru importurile din statele membre, produsele alimentare provenite din Commonwealth erau ieftine și reprezentau o treime din valoarea totală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poziția externă slăbită, influența În declin și capacitatea de progres erodată prin fărâmițare”. Britanicii au refuzat să se alăture CEE exact pentru că nu Înțelegeau - Încă - situația În care se aflau. Ideea că Piața Comună Europeană era menită să concureze puterea crescândă a Statelor Unite - idee care avea să aibă oarecare influență În cercurile politice de la Washington În deceniile de mai târziu - este așadar destul de absurdă: nou-formata CEE depindea pe de-a-ntregul de garanția de securitate americană, fără de care statele membre nu și-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
furat viitorul tinerilor de azi În 1956”. Xtc "X" Era bunăstăriitc "Era bunăstării" Hai să fim cinstiți: ai noștri n-au dus-o niciodată atât de bine. Harold Macmillan (20 iulie 1957) Admasa e, pe scurt, Întregul sistem de productivitate crescândă, plus inflație, plus creșterea nivelului de trai, plus presiunea reclamelor și vânzărilor, plus comunicațiile de masă, plus democrația culturală și apariția gândirii de masă, a omului de masă. J.B. Priestley - Uită-te la ăștia! Primitivi! - De unde vin? - Din Lucania. - Unde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a furnizat prompt capital pentru investiții companiilor germane. În cazul Volkswagen, startul s-a dat din 1945. Ca mare parte din industria vest-germană postbelică, Volkswagen a beneficiat de toate avantajele unei economii cu piață liberă - mai ales de o cerere crescândă pentru produsele sale -, fără a suferi dezavantajul competiției sau al costurilor de cercetare, dezvoltare și retehnologizare. Compania primise resurse inepuizabile Înainte de 1939. Nazismul, războiul și ocupația militară au trecut cu bine pe lângă ea, guvernul militar aliat privind Volkswagen cu Îngăduință
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urma urmei, dincolo de Cortina de Fier (și nu numai) ideologia părea bine sănătoasă. Dar Aron nu se Înșela. Statul european occidental, așa cum s-a conturat În acei ani, era din ce În ce mai detașat de orice proiect doctrinal și, așa cum am văzut, importanța crescândă a statului-administrator atenuase vechile animozități politice. Tot mai mulți oameni erau direct interesați de politica și cheltuielile statului, dar nu se mai luau la bătaie pentru reușita unui partid anume. Mai curând decât se anticipase, occidentalii ajunseseră pe „câmpiile largi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Învățământului secundar (grammar school În Anglia, lycée În Franța, Gymnasium În Germania) fuseseră accesibile doar elitei conducătoare. Cu aceeași programă clasică la care copiii săraci din mediul rural sau urban nu avuseseră niciodată acces, ele se deschideau acum unui număr crescând de tineri din toate straturile sociale. Pe măsură ce tot mai mulți copii treceau prin liceu, falia dintre lumea lor și cea a părinților se adâncea. Acest conflict generațional fără precedent reprezenta, fără Îndoială, o revoluție socială În sine - deși consecințele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
abia reușeau le să asigure cetățenilor necesarul de alimente (În Uniunea Sovietică uneori nici măcar atât). Erau dedicate producției masive de bunuri industriale primare În exces. În schimb, cele necesare - În primul rând, bunuri de consum - pentru care exista o cerere crescândă nu erau produse; sau, dacă acest lucru se Întâmpla, bunurile fie nu erau În cantități suficiente, fie nu aveau calitatea corespunzătoare. Iar sistemul de distribuție și vânzare a puținelor bunuri disponibile era atât de prost organizat, Încât lipsurile autentice erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]