4,039 matches
-
-lea găsim termenul de melancolie, sau melanholie, dar numai în texte culte, deseori rău delimitat de ipohondrie. Înțelesul popular "inimă rea" era mai restrâns și ne se pare mai la obiect decât sensul pe care-l lua melancholia în textele culte de prin secolul al XVIII-lea. Pompei Samarian (op. cit., p. 309) reproduce un fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: "boală de voia rea, pătimirea întristărei, fierea neagră". În Miron Costin, găsim însă: "Cum se ridică
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
românească încearcă să-l câștige nu numai în opinia publică, dar și în cea mondială. Sunt îndestul de cunoscute neîncrederea și chiar lipsa de interes cu care se întâmpină studiile psihiatrice, nu numai de lumea profană, nu numai de lumea cultă până la un punct, ci chiar de studenții în medicină și de mulți medici"120. Pentru Zosin, psihiatria, conturată ca știință, reprezintă o rezultantă istorică a unor condiționări lente și laborioase ale concepțiilor despre psihic completate de descoperirile de importanță ale
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Doctorul: Și le auziți mai bine... mai clar? Octav: Da... ceva mai clar... Doctorul: Da... că aici e și mai aproape... Octav: Dom' doctor, să vă spun un secret; vocile astea nu țin cont de distanță... Ce naiba, sînteți un om cult, nu? Sau sînteți numai doctor? Doctorul: (toleranță profesională) Și erați chiar atît de buni prieteni? Octav: De fapt ne-am împrietenit mai mult după ce a murit... Doctorul: (cu un plus de edificare) Înțeleg... Octav: Nu înțelegeți nimic, dom' doctor. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe verbele de la litera C din DEX 1996 (429 de unități) și a ajuns la concluzia că discuția despre cele două forme de nominalizare din română trebuie menținută la nivel stilistic: formațiile cu structura infinitivului lung sunt preferate în varianta cultă a limbii, iar cele cu structura supinului, în vorbirea populară, uzuală, familiară. Anexa 2 cuprinde, pentru fiecare verb inacuzativ, și nominalizarea corespunzătoare. Din lista prezentată în anexă, pe care nu o voi relua aici, se poate observa că inacuzativele românești
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
reprezintă o istorie a cântului gregorian cu trecerea sa prin toate momentele de vârf ale muzicii europene, consemnate în documente oficiale, în materie de muzică, având, astfel, în linii generale, și o istorie în practica și evoluția cântului liturgic în cadrul cultului catolic, dar și nașterea miselor, oratoriilor, a tuturor genurilor și formelor de artă adevărată. Sunt în lucrare capitole introductive referitoare la psalmodie, imnodie, liturgia creștină, și muzica ecleziastică - de la moștenirea ebraică la atitudinea generală a Sfinților Părinți față de muzică (opera
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
perfect, realizat de protagoniștii specializați din schola, ceea ce va duce la amplificarea și perfecționarea repertoriului, dar în defavoarea celorlalte persoane prezente la ceremonie, cărora le revine doar rolul de a asculta. Muzica își îndrepta ușor pașii spre a deveni o „limbă” cultă: o limbă pe care o cunoșteau doar anumiți credincioși din biserică, aceștia identificându-se practic cu clerul și docții. Din punct de vedere muzicologic, este important să subliniem faptul că liturgia inițială a creștinilor a constituit punctul de plecare pentru
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
va fi integrat în compozițiile polifonice, citat și parafrazat, fragmente din el vor fi folosite drept cantus firmus. Aproape 2000 de ani, coralul gregorian rămâne temelia stilistică a cântărilor liturgice (de rit catolic), dar și sursa pentru toată muzica europeană „cultă”, laicizată de-a lungul secolelor următoare [...] Există, desigur, și o altă tradiție muzicală sacră, a Orientului European, cea aparținând bisericii ortodoxe [...] Nu va da naștere, însă, unei direcții atât de celebre ca aceea provocată de muzica romano-catolică (mai târziu și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Există, desigur, și o altă tradiție muzicală sacră, a Orientului European, cea aparținând bisericii ortodoxe [...] Nu va da naștere, însă, unei direcții atât de celebre ca aceea provocată de muzica romano-catolică (mai târziu și de cea protestantă) - așa-numita muzică „cultă” sau „clasică” - și nici nu va genera ramuri secularizate, care să pătrundă în sala de concert. Va rămâne timp de secole în biserică, influențând desigur uneori și creația „cultă”, schimbându-și doar în mică măsură fizionomia”. 4. DECĂDEREA CÂNTULUI GREGORIAN
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzica romano-catolică (mai târziu și de cea protestantă) - așa-numita muzică „cultă” sau „clasică” - și nici nu va genera ramuri secularizate, care să pătrundă în sala de concert. Va rămâne timp de secole în biserică, influențând desigur uneori și creația „cultă”, schimbându-și doar în mică măsură fizionomia”. 4. DECĂDEREA CÂNTULUI GREGORIAN ȘI DEZVOLTAREA FORMELOR POLIFONICE În perioada Evului Mediu târziu și începuturile Renașterii, viața liturgică a cunoscut o puternică decădere. Creștinismul, care până atunci a fost însuflețit de entuziasmul extinderii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
recomandând ca pe viitor să fie avut cu deosebire în vedere criteriul estetic. Era de părere că în cazul literaturii populare legate de practicile magice culegătorul va trebui să însoțească textele cu argumente capabile să combată acele practici. La poezia cultă H. lua în discuție cu deosebire limba, apreciind mai cu seamă versurile care tindeau să realizeze un echilibru între expresia populară și cea cultă. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 221-222; C. Loghin, Gheorghe Hurmuzachi, în Șaptezeci de ani de la înființarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287469_a_288798]
-
magice culegătorul va trebui să însoțească textele cu argumente capabile să combată acele practici. La poezia cultă H. lua în discuție cu deosebire limba, apreciind mai cu seamă versurile care tindeau să realizeze un echilibru între expresia populară și cea cultă. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 221-222; C. Loghin, Gheorghe Hurmuzachi, în Șaptezeci de ani de la înființarea Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina, Cernăuți, 1932, 19-37; Dicț. lit. 1900, 443-444; Satco-Pânzar, Dicționar, 97-98. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287469_a_288798]
-
este pentru el sensul creației. Activitatea creatoare a omului constă în trans-obiectivare, în transfigurare a realului. Credinciosul care face din credința lui un act creator realizează în mod acut, potrivit lui Berdiaev, incompatibilitatea între ideea creștină despre împărăția lui Dumnezeu și cultul idolatru al sfintelor tradiții 2, cult care este echivalent cu a înțelege și a utiliza aceste tradiții ca principii care asigură conservarea ordinii sociale, legitimarea etnică, apărarea proprietății și a familiei, autoritatea nechestionabilă în ordinea cunoașterii. Omul e creator în măsura în care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să ne pună în față complexitatea, paradoxurile, contradicțiile gîndirii și ale practicii religioase. Le studiază modalitățile de a exprima în vizibil invizibilul, de a exploata distanța verticală, vectorii către un alt plan de realitate. De pildă, o cercetare recentă privind cultul budist birmanez dedicat lui weikza (mediator uman între lumi, înzestrat cu puteri extraordinare) punea în evidență stîngăciile comice ale spectacolului ritual de apariție a personajului. Asistența făcea haz de ele, înțelegîndu-le totodată ca aproximare prin definiție, imperfectă a supranaturalului. Pentru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și s-a întors în patrie lăsând Ierusalimul intact (Grabbe, 2003). La moartea lui Ezechia îi urmează la tron fiul său, Manase, (697-642 î.C.) care, conform 2Rg 21, a fost un rege rău și păcătos pentru că ar fi favorizat cultele păgâne. Foarte probabil, el a fost doar un vasal fidel asirienilor și a profitat de pax assyriaca pentru a reconstrui unele cetăți distruse de invazia lui Senaherib și pentru a se angaja în comerțul cu Arabia. După scurta domniei a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
prevalent în apropierea locurilor de frontieră (Lachiș, Kuntillet ‘Ajrud, Beerșeba), unde, probabil, era mai mare posibilitatea ca diferite culturi - și, deci, religiozitatea - să se întâlnească în același loc. Aproape de renumita cetate iudaică Lachiș a fost găsită o încăpere de cult (cult room 59) databilă spre sfârșitul secolelor al IX-lea - al X-lea î.C. E vorba de o cameră mică: pe trei laturi avea băncuțe de depozitare; cele din fața intrării aveau o adâncitură, ca și cum ar forma un fel de nișă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
siguranță trebuie să fi fost locul cel mai sacru al sanctuarului, era așezată o stelă aniconică ce, foarte probabil, avea rolul de a reprezenta divinitatea. O altă categorie relevantă de obiecte cu funcțiune cultuală era cea a postamentelor de cult (cult stands) - cilindre, conice sau cu bază pătrată - care puteau fi foarte simple, dar și splendid decorate cu forme de relief, precum cel găsit la Taanach de către Lapp (Beck, 1994), alcătuit din patru registre cu o bogată decorațiune figurativă: primul registru
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a palat și-a pierdut caracterul uniform; este probabil, așadar, ca în această perioadă religia ebraică să fi fost mai ușor expusă influenței religiilor învecinate. Dacă, pe de o parte, este sigur că în Samaria și în Iuda a persistat cultul yahwist, pe de altă parte, în regiunile periferice, este documentată prezența cultului specific religiilor vecine, după cum rezultă, mai ales, din descoperirile arheologice din Galileea și din zona de coastă unde au fost găsite multe mărturii ale religiozității feniciene sau filistene
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
această perioadă religia ebraică să fi fost mai ușor expusă influenței religiilor învecinate. Dacă, pe de o parte, este sigur că în Samaria și în Iuda a persistat cultul yahwist, pe de altă parte, în regiunile periferice, este documentată prezența cultului specific religiilor vecine, după cum rezultă, mai ales, din descoperirile arheologice din Galileea și din zona de coastă unde au fost găsite multe mărturii ale religiozității feniciene sau filistene din epoca persană (cf. infra, pp. 132-133). Influența religioasă a fost cu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dar izvoarele pe care le avem la dispoziție nu ne furnizează elemente sigure, limitându-se să favorizeze „partidul” celor reîntorși (Esd 9,8-9), adică pe cei care susțineau acel tip de religiozitate care doar ulterior a învins. „Reîntoarcerea” sau „restaurarea” cultului originar yahwist preexilic prezentată de cărțile biblice apare, mai degrabă, ca rezultat al unui lung proces de revizuire religioasă. Conform tendințelor exegetice moderne, cultul, așa cum este cunoscut în actuala legislație a Cărții Leviticului, s-a dezvoltat tocmai în timpul perioadei persane
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din 1928, când preotul Grigore Petre și soția sa au ridicat o bisericuță din scânduri de brad. Între 1933-1934, biserica a fost mărită, însă între 1948 și 1970 nu s-au mai oficiat slujbe. După 1970, lăcașul a fost restituit cultului ortodox, la insistențele preotului Cristian Alexandru. În prezent a început construirea unei noi biserici de cartier. Parohia Buliga funcționează din 1939, iar cea din cartierul Vlașca a fost construită în 1946. Slujbele ortodoxe din Fetești-Gară se țin în două biserici
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ca și Secolul al XX-lea prezintă fenomene sonore contrastante care dau mai multă expresivitate lumii muzicale. Coexistența intonațiilor tonale, atonale, modalfolclorice ca și modificarea tiparelor de creație, completează această metamorfoză a muzicii. Îmbinarea instrumentelor muzicale tradiționale populare cu cele culte și electronice deopotrivă va duce la experimente sonore inedite, reflectând universul gândirii muzicale contemporane. Dar, drumul muzicii trebuie înțeles ca o realitate obiectivă și primordială în raport cu gândirea componistică. Rolul compozitorului este de a se exprima în sensul orientării pe care
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
creează între sunete au impus organizarea și sistematizarea intervalelor muzicale. Sistemele muzicale intonaționale sunt alcătuite din scări modale, tonale, atonale, ce exprimă într-o formă abstractă relațiile ce se stabilesc pe planul înălțimilor sonore. Aceasta caracterizează creația populară, religioasă și cultă. Diatonice sau cromatice, majore sau minore, infraoctaviante sau octaviante, alcătuite din intervale sau microintervale, cu ambitus mic sau mare, aceste scări muzicale au fost utilizate de-a lungul evoluției muzicii, în variate moduri de exprimare melodică. În Antichitate, muzica veche
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
mari și o ritmică plană, pregătind polifonia renascentistă. Exemplul cuprins în colecția lui Titus Moisescu - Florilegiu, București: Editura Muzicală, 2002, pagina 41, ilustrează intonația bizantină în glasul 8, cu o linie melodică sinoasă, desfășurată treptat ascendent și descendent. Arta muzicală cultă va evolua prin cântecul laic, practicat în Evul Mediu mijlociu, de către nobilii trubaduri (în Ars Antiqua și Ars Nova) ce vor cultiva melodia simplă și expresivă. Din exemplul propus de Constantin Râpă - op. cit. volumul I, 2001, pagina 182, vom observa
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
op. cit., 2001, volumul I, paginile 233 și 2002, volumul II, pagina 97, subliniază avântul romantic cu extremele cunoscute prin combinații de durate mari cu durate mici, în același plan sonor sau în planuri diferite (acut-grav). Influențele muzicii populare în creația cultă cu ritmurile specifice (parlando rubato, aksak, giusto silabic) vor contribui la îmbogățirea ritmică, imprimând un nou dinamism creației simfonice sau vocal - dramatice. Edificatoare sunt exemplele din Gheorghe Oprea și Larisa Agapie - op. cit., paginile 192, 98, primul fiind un colind cu
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
s-a păstrat până în zilele noastre. Tot din timpuri străvechi există și intonarea cu ison, adică sunet ținut peste care este interpretată melodia - vocal sau vocal-instrumental. Preluate din practica folclorică, aceste interpretări au fost introduse și în muzica religioasă sau cultă (vezi exemplul numărul 8). Intonarea simultană a mai multor sunete a dus la cristalizarea unui nou mod de concepere a discursului muzical, cel polifonic. În Evul Mediu, polifonia a constat din combinarea unei linii melodice (cântată vocal), cu o a
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]