4,693 matches
-
Țărănesc și, În special, a conducătorului său, Corneliu Coposu. După ieșirea din F.S.N., a ei, a Doinei Cornea și a lui Ion Caramitru, fapt ce a stârnit violente discuții și luări de poziție, Ana Blandiana s-a profilat ca o curajoasă, lucidă și responsabilă creatoare de opinie politică, creând În jurul ei dispute aprinse, atacuri brutale și calomnii, dar și un cerc de simpatizanți și, mai ales, oferindu-i, după câte am Înțeles, lui Corneliu Coposu și cercului lui restrâns de suporteri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și calomnii, dar și un cerc de simpatizanți și, mai ales, oferindu-i, după câte am Înțeles, lui Corneliu Coposu și cercului lui restrâns de suporteri o bună și până la urmă eficientă aură morală și politică. Era o luptă extrem de curajoasă și de „necesară” nu numai, cum o afirmau ei Înșiși, pentru a „contracara comuniștii care erau la putere” - Ana Blandiana ca și G.D.S.-ul afirmau eronat și, cum o spuneam, În tonuri ce sugerau partizanatul politic dus până la un anume
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În noi și nu rareori - cum se Întâmplă cu țările estului Europei care s-au desprins, În sfârșit, dintr-un fals nou imperiu milenar! - recădem cu o fervoare rară În idealuri vechi, despre care generații de inși tineri inimoși și curajoși credeau că poartă stigmatul „trecutului” și al falselor valori. C A P I T O L U L III 1 Am vorbit mult, excesiv de mult În aceste memorii despre copilăria și lamentabila mea adolescență; apoi despre luptele mele literare, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aparentei și insistentei, afișatei lor modestii; și-apoi, aceiași sau alții se refugiază În religie sau În religii, care le promit o „adevărată, armonică existență”, o „recompensă pentru multele avataruri suportate În această vale a plîngerii”, aruncând, cum o spune curajosul Nietzsche (care și-a Îndurerat Mama, În primul rând, soție de pastor, prin aceea că ataca bazele creștinismului!Ă -, anatema asupra unicei noastre vieții și asupra norocului nostru omenesc. Nu, deși Îl consider din tinerețe un maestru al meu și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
enciclopedice franceze ce și-a luat maestru pe primul „criticist” al filosofiei moderne, pe Descartes, ea, după nici două secole, a Început să devină un fel de frână, ce amenda nu numai poeții sau sfinții, dar și pe tinerii și curajoșii filosofi „de școală nouă”. Un Nietzsche, de exemplu, a cărui primă și magistrală lucrare, Nașterea tragediei din spiritul muzicii, a fost primită cu răceală și chiar cu adversitate; deoarece ea propunea nu numai o a doua față a creației grecești
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dezolarea, mereu, a unor spirite pedante, că adevărul este duplice, intratabil și, aș zice, creator duplice! Și, din această neostenită, eternă duplicitate Își trage el ceea ce numim adevărul, vigoarea sa inextinguibilă. Da, moartea, luciditatea ei trăită cu un anume calm curajos, nu ne face vii, dar, e drept, Într-un fel ne Învie, pentru a folosi un termen pompos pe care-l folosesc rareori; ca pe niște copii, superficiali și grăbiți, preocupați mereu de altele, „ea” ne forțează Într-un fel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sfârșitul „revoltei” sale: iar dacă toate acestea trebuie să se Întâmple „astfel” și existența noastră lucidă și luptătoare va fi nimicită printr-o simplă respirație, să facem În așa fel Încât să nu fie vina noastră! Să ne comportăm, adică, curajos și demn În existență, iar dacă „cineva” va vrea să distrugă, să aneantizeze toate acestea... va fi eroarea sa! Nu a noastră! E un alt pariu decît cel al lui Pascal, un pariu ce poartă, după părerea mea, amprenta europeismului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cea care e legată, infinit, de propria-ne fire. Și nu spre „nefericirea” și „umilința” noastră, ci... pentru... neînțelegerea noastră; dar nu cea orbecăitoare, cotidiană și trecătoare, ci spre cea care nu e decât „o altă treaptă”! O treaptă pentru curajoși, pentru cei care se aruncă În „acel gol În care Îngerii ne vor sprijini și purta!”, cum o spun unele texte poetice și liturgice. Bucuria vieții, de a fi și de fi lucid de aceasta; ceea ce se Întâmplă nu atât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi un argument pentru permisivismul care Îi Împinge pe ne-adulți cu mult prea devreme pe culoarele dure, brutale, „absurde” uneori, ale vieții sociale. De altfel, cum s-a văzut din criza marii generații a lui flower-power care a manifestat curajos contra escaladei războiului În Vietnam, ea s-a fărâmițat și diluat, detracat chiar, În „fuga În Nepal”, pentru a afla „acolo”, la poalele Everestului și cu ajutorul „ierbii”, răspunsurile „corecte” sau Adevărul! Dar, sunt convins că Europa și chiar și S.
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
două fenomene disparate - nu sunt idei propriu-zise, deoarece nu au claritatea și aspectul paradigmatic al acestora! Ele, intuițile poetice, tresar și se mișcă, confuz și contradictoriu, Într-o zvârcolire cel mai adesea respingătoare pentru spirite mai puțin răbdătoare, mai puțin „curajoase”, ca niște șerpi somnolenți În cuibarele lor, dacă vreți, sau ca acele animale oarbe care ies din coaja lor, Îmbăiate, Încleiate În sucuri și resturi de ouă sau placente, oricând apte de a recădea În neant sau Într-o moarte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am avut ocazia. Am fost noi oare cu toții „lași”, recăzând, cum spuneam, În acest „labirint” al năzuințelor și valorilor, după ce, doar cu puține deceni În urmă, „reușiserăm” să atingem limanul național și individual visat În secole de bărbații „vii” și curajoși În spirit și moralitate ai „populației” care fusesem, Înrobiți de trei imperii?!... Sau... În „pasivitatea” noastră se ascundea o „altă” luptă, o altă „rezistență”, dovadă că suntem Încă o dată?... Voi Încerca să aflu eu Însumi, scriind, așa cum am „aflat” și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
există.4 Figura securistului este dublată În imaginarul românesc de cea a informatorului. Și În această privință domnește o deplină incertitudine. Câți dintre români au fost informatori? Și, mai ales, câți sunt Încă „dependenți“ din această pricină? Doar câțiva, mai curajoși, mai onești sau mai cinici, și-au mărturisit singuri condiția de foști informatori. Îi numeri pe degete. În rest, nimeni nu vrea să accepte că ar fi avut de-a face În vreun fel cu Securitatea. Dacă ar fi să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pentru că nu scrie o teză despre Chaucer?“ la care el a replicat: „Nu te lua atât de în serios,“ după care am spus: „Răspunde la întrebare, Mendolsohn,“ înainte ca amândoi să ne închidem reciproc telefonul. Simțind nevoia să fiu mai curajos, mi-am luat inima în dinți și m-am prezentat la Biroul de Admiteri, în fața biroului unei tinere secretare cocoțate în fața unui computer și îndeajuns de binevoitoare pentru a o ruga să-mi caute numele unui student și orice informație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ei și te vei opri pentru cu vei vrea s-o deschizi, dar după ce o vei împinge inutil vei renunța și atunci te vei duce în dreptul ferestrei și te vei uita înăuntru, (pentru că ar trebui să fii cu mult mai curajos decât de simți în stare) și computerul din camera ei va fi singura sursă de lumină, iluminând un teanc de hârtii, pachetele de Marlboro pe care le fumează, lampa de campanie de lângă salteaua de pe podea, preșul indian și scaunul vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
protejează Europa de musulmani și de chinezi, așa cum o face, de pildă, în Caucazul de Nord. Cât despre intelectualii lor, nu mă mai miră nimic, după ce am văzut cum până și oameni de cultură cunoscuți în trecut pentru atitudinea lor curajoasă, între care regizorul Iuri Liubimov, s-au înregimentat să sprijine puterea, făcând campanie electorală în favoarea lui Putin la alegerile prezidențiale din martie 2000. Derapajul naționalist al lui Soljenițîn de după întoarcerea acestuia din exil este bine cunoscut, iar pe Al. Zinoviev
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unei cărți pe care, în calitate de jurnalistă, a scris-o în urma unei expediții în Cecenia. Am urmărit la Hanovra, pe TV 5, un dialog cu autoarea, invitată în studio prilejuit de apariția volumului. O femeie tânără, frumoasă și parcă mult prea curajoasă pentru o asemenea escapadă. Rețin din spusele ei că este vorba, în fapt, de un război colonial, și nicidecum de unul religios și nici măcar „antiterorist”, cum pretinde Kremlinul, pentru că rușii luptă acolo contra unui întreg popor, indiferent de vârsta, credința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Camil Petrescu și mai ales doamna H.P. Bengescu, boicotată de critica literară, moartă în anonimat și sărăcie, pe când autori excelenți de mâna a doua triumfau prin premii, ample studii sau operele complete. Acuzată că „nu știe limba română”, această primă curajoasă cercetătoare, în roman, a psihologiilor abisale! Ei bine, după ce am anunțat cariera, să vi-o povestesc! 2 Înainte de a debuta prin roman, în septembrie 1965, am publicat câteva schițe în revistele literare Luceafărul, Gazeta Literară, așa cum fac tinerii, începătorii. Ghinionul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de teracotă, unde diminețile (nu foarte devreme!Ă, când mă sculam, apa de băut din cană era înghețată (într-unul din ziduri se afla, de altfel, o fisură prin care, cu puțină îngăduință, puteai privi afară...Ă și Mama mea, curajoasă, venea pe jos din Calea Șerban-Vodă, unde avea o cameră într-un apartament comun, trăgea pe mână o mănușă de cauciuc, înhăța o găleată și aducea de afară, din curte, dintr-o mică cabană, lemne și cărbune, făcea focul, iar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după câteva volumașe unde demascase cu asprime burjuii și chiaburii, a „aruncat mănușa”, și-a regăsit arta și uneltele literare, dar a fost prompt și brutal „evacuat” de la conducerea revistei Steaua, la sfârșitul deceniului șase, atunci cea mai bună, mai curajoasă revistă literară. „Invitat” la București, pentru a fi rupt de mediul clujean, a fost iute marginalizat: prin „grija partidului”, dar și cu ajutorul neprecupețit al multor colegi mai puțin înzestrați și mult mai puțin onești! Înainte de a debuta cu Francisca, puțină
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
românească literară -, dar și ironizați, gros adeseori, de colegi, mai tineri sau mai în vârstă, ce ne credeau sau „rupți de realitate”, sau „reacționari” de-a dreptul. Eram, într-adevăr, și una, și alta, eram tineri, adică și în spirit, curajoși pe jumătate și cu siguranță inconștienți, apți de a intra în lupta cu un întreg sistem, dominant pe o treime a globului, de care începuseră să se teamă și în fața căruia se curbau chiar maeștrii noștri încă în viață. Părea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe care o conduceam, Contemporanul - Ideea europeană, acceptând „jocul” unei părți a elitei bucureștene și românești ce fractura lumea literară după criterii de partizanat politic. Ca și în epistolarul pe care-l semnează împreună cu Ionel Vianu (medic ce a protestat curajos contra internărilor abuzive - de fapt, arestării după model sovietic! - sub eticheta alienației mintaleă, Matei, dus de o sfântă mânie, confundă criteriile politice cu cele estetice, subsumându-le pe ultimele primelor, adică politicului. Se află, cum spuneam, în siajul grupului doamnei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
categoric cu impostura, selecția cărților pe care le comentez vorbește de la sine. Cărțile proaste, autorii mediocri se vor prăbuși de la sine!... Nu am fost de acord, până la urmă, cu această scuză, România literară avea nevoie de un cronicar energic și curajos, și atunci, încă o dată, cred că i-am indispus pe splendizii critici ai revistei, prietenii mei, de altfel, și l-am angajat și i-am dat „cronica” unui tinerel care era redactor la ziarul „sindicatelor”, Munca - Mircea Iorgulescu. (Același Mircea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și reflexele lor de grup, încercând să provoace cu orice preț „scriitori dizidenți”, izolându-l pe Goma de noi ceilalți, deoarece răspundea „perfect” criteriilor „anti-comuniste primare” - fost pușcăriaș și autor interzis -, creându-i un „statut special” de singurul dizident, singurul „curajos” și, cum o declara Eugen Ionescu, „cel mai mare romancier român”, iar noi, ceilalți, un Preda, Nichita Stănescu, Breban și alți câțiva, „colaboratori” mai mult sau mai puțin ai regimului, iar în cazul meu, când un „anumit grup” a observat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din care venea. Evident, eu nu vorbesc aici de faptul că cenzura comunistă și factorii de decizie din cultura comunistă l-au șters din manuale, din enciclopedii, din biblioteci și chiar din articole de critică atunci când vreunul dintre rarii critici curajoși încerca să-l citeze - crimă culturală ce s-a aplicat tuturor celor „fugiți” și care nu se regăsește în această formă barbară în nici una dintre țările vecine, aflate sub comunism ca și noi, act barbar prin care comuniștii, decenii la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
semne și valori ale unor seminții sau regate străine!?... Ura și indignarea, perfect justificate, față de invadatorii ruși, ca și față de slugile lor interne, această ură care a putut fi o armă de luptă și de coeziune a unor spirite libere, curajoase, a fost ea însăși cea care a întunecat multe minți, înlăuntrul și mai ales în afara granițelor, cei mai aprigi au fost, cum se întâmplă, tocmai cei care au suferit și au luptat mai puțin! Și, am mai spus-o, noi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]