6,546 matches
-
schițe de portret satiric sunt prezentate câteva "figuri": imaginea unui tânăr ce "caută-n oglindă de-și buclează al său păr", sau cea a negustorului care "-mparte lumea de pe scândura tarăbii", iar, prin contrast cu acestea, se conturează imaginea "bătrânului dascăl", savantul, omul de geniu, care încearcă să descopere tainele universului. E un portret fizic și moral memorabil: "Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic/ Universul fără margini e în degetul lui mic", "c-o haină roasă-n coate" (condiția nefericită
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și de nimic/ Universul fără margini e în degetul lui mic", "c-o haină roasă-n coate" (condiția nefericită a geniului), deși el deține cheia secretă a universului, el știe că omul este supus destinului, fiind o ființă efemeră. Bătrânul dascăl, adus în scenă prin antiteză cu alte individualități umane meditează la condiția eternizării prin aspirație și creație. Pe de altă parte, conștiința poetului (ochiul lunar) contemplă viața oamenilor, care ocupă diferite poziții sociale, dar sunt egali în fața morții: " Deși trepte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
osebite le-au ieșit din urna sorții/ Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții". Portretul savantului simbolizează superioritatea omului de geniu preocupat să descifreze tainele universului. Tabloul al treilea reprezintă o viziune cosmogonică, inspirată de Vedele indice. Acum, bătrânul dascăl descifrează cele trei momente ale cosmogoniei: Facerea, Evoluția, Viitorul. Aspectele reliefate sunt grandioase, sublime, încât: "Te simți dintr-o dată martor ocular al creației, ești prins în hora sferelor cerești și asculți pitagoreica lor muzică pe care versurile o sugerează" (Zoe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
După învățătura lui Ruben, Dan răsfoiește cartea din șapte în șapte file, se produce o "hiperdilatare a simțurilor sale", încât eroul "întrupează un arheu spiritual, pe omul cel veșnic, din care răsare tot șirul de oameni trecători..." (G. Călinescu). De la dascălul Ruben, Dionis află despre deosebirea dintre om și Dumnezeu, cel din urmă având în el "toate neamurile ce or veni și ce au trecut". Sub semnul demonic, Ruben și atelierul său se metamorfozează într-un infern de alchimie, cu diavoli
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
posibil doar în vis. În spațiul oniric, tânărul deschide o carte de astrologie, face un semn magic și se întoarce în timp, cu 500 de ani în urmă, pe vremea lui Alexandru cel Bun, sub înfățișarea călugărului Dan, discipol al dascălului Ruben. Călugărul Dan are revelația de a fi trăit în viitor, sub numele de Dionis și-i mărturisește maestrului său, experiența prin care trece. Ruben, deși are o înfățișare blândă, e un adevărat Mefisto, care-i explică ucenicului, deosebirea dintre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Nicodim își căuta înțelepciunea între cărțile sfinte. Avea o inteligență deosebită, cultură, sensibilitate, credință, era clarvăzător: "e scris că luptătorul pe cal alb s-o întâmpine și s-o lovească (Mehmet e fiara, n.n.), vărsându-i spurcăciunea sângelui". Nicodim este dascălul lui Ionuț: "nu te oțărî așa: căci cartea nu-i lucru rău". În timpul luptei de la Vaslui, lăsase singurătatea la Mănăstirea Neamțului, și învârtea sabia alături de frații săi. Între "oamenii Măriei-Sale" se află și arhimandritul Amfilohie Șendrea, filosof, om de cultură
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lucru rău". În timpul luptei de la Vaslui, lăsase singurătatea la Mănăstirea Neamțului, și învârtea sabia alături de frații săi. Între "oamenii Măriei-Sale" se află și arhimandritul Amfilohie Șendrea, filosof, om de cultură, om politic, om de taină al lui Ștefan cel Mare, dascăl al lui Alexăndrel, cunoscător de latină și elină. El este activ și energic, are o aură de mit și legendă: Ființa lui, deși uscată, avea în ea lumina duhovnicească care-i înfrumuseța mai ales ochii și fruntea înaltă". Fiind devotat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aspecte ale specificului național, Ioan Slavici afirma: "Studiul social e elementul meu, aș putea zice atmosfera mea spirituală". El vede în literatură un mijloc de asanare a relelor, frumosul fiind judecat în funcție de bine și adevăr. În viziunea lui scriitorii sunt dascăli care educă, "profeți din vechime", iar literatura lor tinde spre obiectivitate (Pompiliu Marcea). Ioan Slavici respinge scrierile subiective, lasă personajul să se manifeste în funcție de particularitățile sale (individualizare realistă) și apreciază "rolul meșteșugului" în opera de artă. Pentru el contează "fondul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
politicianistă: „...plebe incapabilă de muncă și neavând ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși, agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul hibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași, popi liber-cugetători și răspopiți, învățători analfabeți - toți teoreticieni de berărie; după aceștia, mari funcționari și impiegați mititei, în imensa lor majoritate amovibili.“ (Vianu, Tudor: Studii de literatură română, Editura didactică și pedagogică, 1965, p. 343) Totuși, afirmarea scriitorului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
tatălui. Dar și în cazul fetelor, tatăl trebuie să-și asume responsabilitatea măritișului și a înzestrării. Dacă mama își exprimă dorința de a-i păstra pe toți, atunci tatăl primește grija financiară: plata hranei pe fiecare zi, haine, „educația“, „plata dascălilor“ - „și copilul am găsit cu cale să fie asupra mume-sii, să-l lase în seama dascălului să învețe carte“ etc. Suma variază în funcție devenitul și posibilitățile fiecăruia: 10 parale pe fiecare zi, până la măritișul fetei, când tatăl o
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
mama își exprimă dorința de a-i păstra pe toți, atunci tatăl primește grija financiară: plata hranei pe fiecare zi, haine, „educația“, „plata dascălilor“ - „și copilul am găsit cu cale să fie asupra mume-sii, să-l lase în seama dascălului să învețe carte“ etc. Suma variază în funcție devenitul și posibilitățile fiecăruia: 10 parale pe fiecare zi, până la măritișul fetei, când tatăl o va înzestra „după starea și puterea lui“ sau 5 taleri în primul an, după care suma se
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
luând proporții alarmante în zilele noastre. O deplorabilă confuzie s-a instalat mai pretutindeni, atât cu privire la procesul instructiv-educativ, cât și pe tărâmul integrării sociale a corpului didactic. De la condiția ancilară, funcționărească, de simplă unealtă a politicului, la care fusese redus, dascălul e chemat acum la misiunea lui adevărată, aceea de luminător al comunității în care trăiește. Cine să cunoască mai bine adevăratele trebuințe sociale decât învățătorul, profesorul, pedagogul? Acest început de nou an școlar, întâiul după abolirea intempestivă a dictaturii, ar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
școlar, întâiul după abolirea intempestivă a dictaturii, ar trebui să afle corpul didactic într-o dispoziție favorabilă marilor reforme de care societatea noastră are nevoie. Nimic mai util, poate decât să ne reamintim momentul când, spre finele secolului XIX, un dascăl eminent, care era și un prestigios om de știință, Spiru Haret, a înțeles să se devoteze unui program bine articulat de instrucție și îndrumare practică. Soluțiile pe care le reclamă viața modernă nu implică în mod necesar noutate. Adesea, ele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai ales triada învățător (în sens larg), preot, judecător, ca fiind indispensabilă în orice comunitate. Despre cel dintâi spune Cantemir că e demn de stimă îndeosebi dacă știe a împodobi pe om cu "încrednicii și învățături". O Carte trebuincioasă pentru dascăli (1785) făcea din "chemarea" învățătorului o "temelie" pentru comunitate, lucru admis și de Asachi atunci când aprecia munca respectivă ca fiind "cea mai grea, mai demnă de al nostru respect și recunoștință". Pe ea, numai, se poate clădi un edificiu social
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
le cerea învățătorilor, de aceea, să fie "apostoli" și să deschidă mintea poporului spre știință, bine, frumos. Datoria lui era să se pună mereu în slujba comunității, să identifice talentele, să le înlesnească dezvoltarea optimă. La fel gândea un alt dascăl contemporan, I. Codru-Drăgușanu, recomandând ca însușiri indispensabile oricărui învățător "zelul pentru binele comun", cinstea, omenia, atitudinea paternă față de noile generații. El trebuie să fie mereu un "exemplu de virtute, de moralitate, de modestie". Căci e modelul la care se raportează
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și nu ezită a-și flagela compatrioții prea dispuși la atitudini lacrimogene, dacă nu lamentabile. Textul cel mai ilustrativ din acest punct de vedere, lăsând la o parte unele misive către Iorga și alți contemporani, e acea Scrisoare de la câțiva dascăli plecați în străini către colegii lor din țară, text apărut în oficiosul liberal, cu un motto de Fichte, în care conduita lamentativă e vestejită în numele acțiunii pedagogice, iar elita pusă drastic în cauză, ca una ce nu-și făcea regulat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
reușită nu putea fi vorba decât cu condiția unei solidarizări metodice și depline, transgresând așadar orizontul elitist al oricărui început de resurecție. "Cei câțiva oameni de bine, insista Pârvan, azi nu mai sunt de ajuns. Căci dacă noi, de pildă, dascălii, avem ca sfântă datorie să punem umăr la umăr și să dăm iureș cetății ignoranței și a prejudecăților vătămătoare, luminând neamul, alții au a-și îndrepta silințele împotriva sărăciei poporului românesc, alții împotriva boalelor ce-l slăbesc și împuținează, alții
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
culturii la diverse nivele și mai cu seamă în masele populare, după exemplul german întruchipat de Herder, Fichte, Jahn, W.von Homboldt ș.a. Avântul de reînviere de la 1848, aproape stins între timp sau pe cale de extincție, trebuia deci fortifiat prin dascăli, ferit de noxele politicianiste, de cosmopolitism și indiferență civică. În numele dascălilor de orice treaptă îndemna Pârvan la angajare: "Trebuie să facem și politică. Dar politica noastră să nu fie a unui partid, să nu fie opera unor politicieni care slujesc
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
după exemplul german întruchipat de Herder, Fichte, Jahn, W.von Homboldt ș.a. Avântul de reînviere de la 1848, aproape stins între timp sau pe cale de extincție, trebuia deci fortifiat prin dascăli, ferit de noxele politicianiste, de cosmopolitism și indiferență civică. În numele dascălilor de orice treaptă îndemna Pârvan la angajare: "Trebuie să facem și politică. Dar politica noastră să nu fie a unui partid, să nu fie opera unor politicieni care slujesc un partid pentru a-și satisface interesele lor personale, ci să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Bălcescu, în spirit romantic, pe când Kogălniceanu recomanda insistent ascultătorilor săi poema lui Homer ca pe o istorie. Fiindcă "ce este Iliada, se întreba el retoric, decât o istorie în versuri, cea mai veche și cea mai frumoasă din toate?" Tânărul dascăl de la Academia Mihăileană se gândea, firește, la funcția formativă și incitantă a scrisului istoric. "Cele mai înalte izbânzi, cele mai slăvite fapte nu vedem oare că s-au îndemnat spre istorie?" Și istoricul evoca îndată pilda marelui Macedonian care "purta
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Eliade, Mircea, Jurnal, Editura Humanitas, București, 1993. 5) Eliade, Mircea Maitreyi, Editura Cultură Națională, București, 1933. 6) Eliade, Mircea, La Nuit Bengali, Paris, Gallimard, 1950, traducere: Alain Guillermou. 7) Eliade, Mircea, Opere,2, Maitreyi, ediție îngrijita și variante de Mihai Dascăl, note și comentarii de Mihai Dascăl și Mircea Handoca, Editura Minerva, București, 1997. 8) Kamani, Ginu, "A Terrible Hurt: The Untold Story behind the Publishing of Maitreyi Devi", http://www.press. uchicago.edu/Mișc/Chicago/143651.html. 9) Mihăilescu, Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
1993. 5) Eliade, Mircea Maitreyi, Editura Cultură Națională, București, 1933. 6) Eliade, Mircea, La Nuit Bengali, Paris, Gallimard, 1950, traducere: Alain Guillermou. 7) Eliade, Mircea, Opere,2, Maitreyi, ediție îngrijita și variante de Mihai Dascăl, note și comentarii de Mihai Dascăl și Mircea Handoca, Editura Minerva, București, 1997. 8) Kamani, Ginu, "A Terrible Hurt: The Untold Story behind the Publishing of Maitreyi Devi", http://www.press. uchicago.edu/Mișc/Chicago/143651.html. 9) Mihăilescu, Dan C., "Jocul erotic și erudiția senzualității
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
p. 7. 21http://www.adevarul.ro/cultură/Maia MorgensternMaitreyi la 60 de ani 0 616738629.html#.TvsU5Gi5U2w.facebook. 22 http://www.youtube.com/watch?v=m5WdL2Wa2rk. 23 Mircea Eliade, Maitreyi, Editura Cultură Națională, București, 1933. 24 Mircea Eliade, Opere,2, Maitreyi, ediție îngrijita și variante de Mihai Dascăl, note și comentarii de Mihai Dascăl și Mircea Handoca, Editura Minerva, București, 1997. 25 "Eliade a murit în 1986 și în 1987-88 o companie franceză de film a făcut un film bazat pe conflictul din românul lui, în India. Maitreyi
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cultură/Maia MorgensternMaitreyi la 60 de ani 0 616738629.html#.TvsU5Gi5U2w.facebook. 22 http://www.youtube.com/watch?v=m5WdL2Wa2rk. 23 Mircea Eliade, Maitreyi, Editura Cultură Națională, București, 1933. 24 Mircea Eliade, Opere,2, Maitreyi, ediție îngrijita și variante de Mihai Dascăl, note și comentarii de Mihai Dascăl și Mircea Handoca, Editura Minerva, București, 1997. 25 "Eliade a murit în 1986 și în 1987-88 o companie franceză de film a făcut un film bazat pe conflictul din românul lui, în India. Maitreyi a murit în 1991. Curând după
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
acces la plictis, iar prin acesta, la "filosofare". Cioran este fascinat de "pedagogia negativă" a lui Nae Ionescu, care constă în a prezenta că interzis ceea ce se râvnește, cu scopul de a stimula spiritul de contradicție al elevului. Că și dascălul sau, se arătă interesat de fenomenul Gărzii de Fier și fascinat de figură liderului acesteia, în care vede "un gospodar instalat în absolut", care, "într-o nație de slugi, a introdus onoarea și într-o turmă fără vertebre, orgoliul". Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]