6,141 matches
-
de cealaltă parte a camerei, departe de cadavrul iubitului ei. Ucisă de droguri. Se Întreba dacă ăsta nu se dorea a fi un mesaj pentru el, dar alungă ideea drept dovadă de vanitate. Oricine ar fi omorât-o nu avusese destul timp să Însceneze un accident, iar o a doua crimă ar fi fost prea evidentă, o sinucidere inexplicabilă și, prin urmare, suspectă. Așadar, o supradoză accidentală fusese soluția perfectă: și-o făcuse cu mâna ei, nu aveai unde altundeva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
avusese măcar grijă să le pună În picioare. Când ajunse la capătul șirului de butoaie expuse fără să vadă vreun semn de identificare, se uită În spate de-a lungul șirului pe lângă care venise, căutând un loc unde să fie destul spațiu Între ele ca să-i permită trecerea. Merse În urmă câțiva pași și găsi un loc pe unde s-ar fi putut strecura printre ele. Materia de sub picioarele sale era acum mai mult decât o pastă; se transformase Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
el lucrurile acelea? — Nu, domnule, n-a zis. A zis doar că va fi pe pasarelă la miezul nopții, lângă pod. Aproape de plaja cea mică. Nu era tocmai o plajă, Își amintea Brunetti, mai mult un loc unde valurile aduseseră destul nisip și pietriș la baza unuia dintre zidurile de la Arsenale ca să formeze un loc unde sticle de plastic și cizme vechi să fie aruncate de ape și acoperite cu alge mâloase. Dacă mai vorbește prietenul tău cu Ruffolo, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcuse Brunetti fusese să-i verifice buzunarele, așa că era posibil. — Unde erau? Întrebă el. — În portmoneul, Brunetti. Nu-mi spune că nu le-ai văzut. Erau pe lista lucrurilor pe care le avea când am găsit cadavrul. N-ai rămas destul cât să parcurgi lista? — Sergentul Vianello s-a ocupat de asta, domnule. — Înțeleg. La prima scăpare din partea lui Brunetti, dispoziția lui Patta deveni și mai dulceagă. — Atunci, nu ai văzut-o? — Nu, domnule. Îmi pare rău, dar trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pieptul lui Brunetti. Opunerea bărbatului reaprinse toată furia pe care Brunetti o simțise față de Viscardi; Își trase mâna În spate, degetele strângându-i-se fără voia lui În pumn. Bărbatul făcu un pas În spate, iar această scurtă mișcare fu destul să-l facă pe Brunetti să-și recapete stăpânirea. Își forță degetele să se desfacă, duse mâna În buzunar, Își scoase portmoneul și-i arătă brancardierului legitimația. Omul Își făcea doar datoria. Îmi fac doar datoria, domnule, zise el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai ales că mama se afla printre spectatori. Sper să rămân mereu bun la învățătură ca și ceilalți elevi din seriile dumneavoastră. Ei ne sunt ca niște prieteni mai mari, care ne ajută deseori. Nu vă voi putea mulțumi niciodată destul. Cu respect și multă dragoste, Lucian Apostol Lucian Elev al Liceului Teoretic „Miron Costin” Iași
Doar un trecător prin destine.... In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_585]
-
e nimic rău, s-a gândit ea, să fii civilizat. Era însă limpede că Amanda Hardwick avea altă părere. Și-a pus ambele mâini pe perechea ei de șolduri opulente. —Cât o să dureze chestia asta? a vrut ea să știe. Destul cât să bei o cafea. —Ei, pentru numele lui Dumnezeu! Vreau un latte fără grăsime, a pufnit blonda. Îmi pare rău, a spus Sherry. Aparatul nu face decât cafea la filtru. Amanda Hardwick a fixat-o cu o privire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
părerea lui despre ei. Copiii vomau pe tine și plângeau. Te împiedicau să mai ieși nopțile, dar nici nu te lăsau să dormi. Iar dacă îi venea cheful să-i cânte „Roțile autobuzului“ vreunui puradel de doi ani, atunci avea destul fini. În ultima vreme, Hugo mergea ca să prezideze botezuri cu aceeași regularitate cu care, în urmă cu zece ani, mergea la nunți în calitate de cavaler de onoare. — Vezi tu, a gâfâit Amanda, legănându-și capul de la stânga la dreapta și-napoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o necesitate medicală, a țipat Amanda. Oare mormanul ăla uriaș din stomac chiar avea să iasă la lumină prin partea din față? Era imposibil. Avea s-o ucidă. —Sunt în agonie. Una a clătinat din cap. Dar tu nu dilatat destul. Eu înapoi în zece minute. Atunci tu gata pentru rahie. Când ușa s-a închis, Amanda a emis un urlet de frustrare care nu era generat, în totalitate, de durere, ci și de maternitatea Cavendish. Amanda se afla în holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe patul fără damasc din spitalul aparținând Serviciului Național de Sănătate, Amanda s-a lăsat cotropită de un nou spasm și a încercat să uite ce urmase. Călătoria până la Spitalul de Vest în microbuzul muncitorilor care-i montau bucătăria. Era destul că-i rugase s-o ducă la spital imediat după ce-i acuzase de incompetență și fraudă. Însă călătoria plină de zdruncinături, pe bancheta jegoasă a microbuzului, reprezenta a nouă dimensiune a noțiunii de disconfort. Nici nu se putea compara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi o treabă relativ simplă, dar ura să se simtă ca o vacă de lapte. Se părea că a avea lapte din belșug era o chestie absolut comună și că era mult mai șic să te zbați fiindcă nu ai destul. Asistenta Harris nu era de acord cu perspectiva asta. —E păcat să vă opriți când atâția oameni au așa probleme, a remarcat ea. Când eram cu... și-a coborât vocea ca să pronunțe numele unei actrițe celebre - și o țâțoasă celebră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și mă bucur când primesc telefoane oficiale de la firmele de televiziune prin cablu. Laura și-a șters nasul cu un șervețel de hârtie și i-a zâmbit lui Hugo. Dintr-odată, starea de spirit i se schimbase din nou. Hei! Destul cu lamentările. De ce nu vii într-o zi pe la mine să bei ceva? Am putea să ne distrăm. Una dintre pleoape i-a coborât într-o clipire lascivă. De teamă, lui Hugo i s-a strâns stomacul. S-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
v-am găsit exact proprietatea pe care o doriți. Are ușă verde, nici un trei în număr, iar proprietarul e în mod clar și garantat nedivorțat. Ce minunat, domnule Fine, a exclamat doamna Grimley. Deoarece cred că și noi am ajuns destul de-aproape. — Ce vreți să spuneți? a întrebat-o Hugo prudent. — Azi-noapte am avut un vis. Casa pe care trebuie s-o avem e micuță, izolată, cu ușa de la intrare roșie. Are numărul patruzeci și doi și un măr în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sau piese de mobilier. Asta atâta vreme cât cei care vindeau nu scoseseră toată mobila ca să facă locul să pară mai mare. Hugo s-a uitat la ceas. Mai avea zece minute până la ora la care potențialii cumpărători trebuiau să sosească; timp destul ca să intre în casă și să mai aranjeze una-alta. Înăuntru era liniște și o atmosferă mohorâtă. Perdelele din sufragerie erau trase; mare greșeală, s-a gândit Hugo impacientat. Ceea ce-i împingea pe cumpărători să ia decizia corectă era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și Hugo intrase și ieșise de multe ori de la Vulturul. Mai ales în timpul exploziei imobiliare din zona Clerkenwell. Iar banii chiar că se duseseră pe mâncarea de acolo. Din câte-și amintea, Vulturul fusese unul dintre primele gastro-baruri din Londra. —Destul, Theo, a spus Hugo când o versiune deosebit de oribilă a lui „Michael Finnegan“ se apropia cu chiu, cu vai de final. E timpul să dormim. Foarte neobișnuit, dar Theo n-a protestat nici când Hugo l-a cărat în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
NHS-ului. Cabinetul era închis, iar linia directă nu m-a ajutat cu nimic. —Cu nimic? Alice era surprinsă. —Mie mi s-au părut întotdeauna foarte buni. —Of, nu știu, a răspuns Hugo disperat. Probabil că nu le-am dat destul timp. Era numai o recepționeră, nici măcar o asistentă. Intrasem în panică, Alice. Hugo a tras aer în piept, luptându-se în van să-și mențină controlul. —Alice, s-a smiorcăit el, nu știu ce să fac. Sunt îngrozit. Alice s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și ceva de mâncare. Cred că mori de foame. Și lui i se lipise burta de spate de foame. —Pot să te ajut? a spus Alice sărind în picioare. — Nu, nu prea. Lasă totul în grija mea. M-ai ajutat destul pentru o seară. Hugo nu era numai politicos. Încerca să și tragă de timp. Nu voia ca Alice, pe care își dorea cu disperare s-o impresioneze, să-și dea seama că el nu avea nici cea mai vagă idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a strecurat ideea că indiferent ce voia femeia de lângă el, totul făcea parte din planul malefic al neveste-sii. În fond, Laura era prietena loială a Amandei. —Să te ascult? Glumești? Lasă-mă-n pace! Nu mi-ai făcut destul rău? — Înțeleg de ce-mi spui asta..., a început Laura. Cred și eu că înțelegi, a întrerupt-o Hugo, scuturându-se de mâna pe care Laura o pusese pe brațul lui. Fine își dorea cu disperare ca femeia să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trase draperia. Ploua în neștire. Ce mama dracului, chiar nu mai răsucește nimeni robinetul?, se întrebă retoric, apoi sorbi câteva guri de bere și lovi cu degetul arătător în geam. - Alo, mulțumim frumos pentru ploaie, apreciem amabilitatea, dar am intrat destul la apă, e de ajuns... Ceva vreme bună nu mai există pe stoc? Privirea îndreptată către cerul plumburiu lăsa să se înțeleagă că fusese vorba despre un mesaj destinat Marelui Coordonator, însă nu-i semnaliză nimeni dintre nori că mulțumirile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mărit nu o să mai ții atâtea animale și păsări și pe urmă poți să vii să stai cu noi. Cred că el nu are nimic împotrivă, știu că ține la matale. - Tare aș vrea să te văd fericită, fata tatii! Destul am fost eu necăjit și pedepsit de Dumnezeu, cu destinul pe care l-am avut. - Nu ai de ce să-ți faci griji, până acum totul merge foarte bine între mine și George, iar părinții lui mă plac. Se întâlneau în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
avocățești că: Imaginea Sfintei Fecioare care face semne și miracole și se află în oratoriul construit lângă vechea biserică S. Maria degli Alberighi, a fost și este foarte veche, și s-au scurs mai mult de o sută de ani, destul sau chiar mai mult, decat destul încât să nu mai fie nicio amintire despre care i-a fost începutul, si este și a fost pe vechiul perete al sus-numitei S. Maria degli Alberighi, și așa a fost și înainte să
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
face semne și miracole și se află în oratoriul construit lângă vechea biserică S. Maria degli Alberighi, a fost și este foarte veche, și s-au scurs mai mult de o sută de ani, destul sau chiar mai mult, decat destul încât să nu mai fie nicio amintire despre care i-a fost începutul, si este și a fost pe vechiul perete al sus-numitei S. Maria degli Alberighi, și așa a fost și înainte să existe oratoriul care a fost făcut
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
pe care ați deținut-o În 1990, deci În regim tot comunist aceea de inspector școlar general al județului Iași v-a corupt și v-a făcut nespus de Îngâmfat, ireverențios și insolent. Șiapoi, un securist nu e un securist destul dacă nu e și fudul. Se știe prea bine că numai evreii, masonii și comuniștii se consideră infailibili, neadmițînd nicicând critica, venind de jos. Iar despre așa zisa autocritică, mai bine spus „mea culpa”, nici nu vor să audă. La
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu privire la prezența sa și a lui Geo Bogza ca martori ai apărării la procesul politic din martie 1957 (martori, de fapt, absenți și necitați), nici să admită că memoria Îl Înșală, dumnealui a confirmat, astfel că, „Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul”. Sunt tot mai convins că Eugen Simion a fost nu numai membru marcant al P.C.R., dar și informator de elită al Securității comuniste. Altminteri, nu ar fi făcut o carieră excepțională, ajungând până la cea mai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
publicată În mensualul „Cuvântul Românesc” din Hamilton-Canada, la care am colaborat lunar În perioada noiembrie 1992decembrie 2005. Iată acea Încheiere de articol al meu: „Dar, ca să devii proroc nu-i de ajuns să te numești André Malraux, după cum nu-i destul să porți barbă ca să fii filosof ori să fii numit «Soljenițîn al literaturii române», cum pretinde un prozator bărbos (stabilit În Franța, unde fusese trimis de securitatea comunistă)”. Doar Într-o propoziție Paul Goma se prezintă deosebit de agramat și, totodată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]