6,859 matches
-
și Plutarh (46-120) ("Vieți paralele"). În anii 320 î.e.n., în Egiptul elenistic, un preot egiptean al zeului Ra, Manetho din Sebeytos a scris "Istoria Egiptului" - lucrare scrisă în vremea lui Ptolemeu I Soter și Ptolemeu al-II-lea. A introdus cronologia după dinastii (30 la număr), acestea fiind denumite după locul de origine sau după filiațiune. Lucrarea nu a supraviețuit, dar o parte din ea a fost reconstituită. În Babilon, Berossus, un istoric elenistic babilonian, preot al zeului Baal, a scris „Istoria Babilonului
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fost guvernator al Britanniei, general victorios și lider al opoziției senatoriale împotriva lui Domițian, lucru ce i-a adus moartea, fiind otrăvit din ordinul împăratului. A mai scris "Historiae", ce tratează perioada 69-96, adică Anul celor patru împărați (69) și dinastia Flaviilor; din cele 14 cărți s-au păstrat 4 și părți din a cincea (conflictul civil din 68-69). A scris și "Annales" - ce cuprinde perioada 14-68, adică dinastia Iulia-Claudia. Din cele 16 cărți s-au pierdut 7-10 și părți din
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Historiae", ce tratează perioada 69-96, adică Anul celor patru împărați (69) și dinastia Flaviilor; din cele 14 cărți s-au păstrat 4 și părți din a cincea (conflictul civil din 68-69). A scris și "Annales" - ce cuprinde perioada 14-68, adică dinastia Iulia-Claudia. Din cele 16 cărți s-au pierdut 7-10 și părți din 5, 6, 11, 16; s-au păstrat cărți din domniile lui Tiberius, Claudius, Nero, și mai puține din domnia lui Caligula, de asemenea, nici împărații Nerva și Traian
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
păstrat cărți din domniile lui Tiberius, Claudius, Nero, și mai puține din domnia lui Caligula, de asemenea, nici împărații Nerva și Traian nu sunt amintiți. În primele pagini, Tacitus ne scrie că a vrut să compună o istorie a primelor dinastii. Ca istoric, Tacitus este profund subiectiv, iar ca om politic este partizan al clasei senatoriale. Credea în necesitatea unui echilibru între Principe și Senat, așa cum a fost în timpul lui Traian. Împărații sunt prezentați ca niște despoți sângeroși, în timp ce domniile încep
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
individuale ale personalităților proeminente. Lucrarea explorează, de asemenea, viața și faptele de rând, atât contemporane, cât și cele din epocile anterioare. Lucrarea sa a influențat fiecare autor ulterior, care a scris despre istoria Chinei, inclusiv familia prestigioasă Ban din epoca dinastiei Hanului de Est, care a compus "Cartea Dinastiei Han". Istoriografia tradițională chineză împarte istoria în "dinastii ciclice". În această privință, fiecare dinastie nouă este fondată de un fondator moralist cinstit. În timp, respectiva dinastie devine coruptă și destrăbălată și, fiind
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
viața și faptele de rând, atât contemporane, cât și cele din epocile anterioare. Lucrarea sa a influențat fiecare autor ulterior, care a scris despre istoria Chinei, inclusiv familia prestigioasă Ban din epoca dinastiei Hanului de Est, care a compus "Cartea Dinastiei Han". Istoriografia tradițională chineză împarte istoria în "dinastii ciclice". În această privință, fiecare dinastie nouă este fondată de un fondator moralist cinstit. În timp, respectiva dinastie devine coruptă și destrăbălată și, fiind epuizată, este înlocuită de o nouă dinastie. Antichitatea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și cele din epocile anterioare. Lucrarea sa a influențat fiecare autor ulterior, care a scris despre istoria Chinei, inclusiv familia prestigioasă Ban din epoca dinastiei Hanului de Est, care a compus "Cartea Dinastiei Han". Istoriografia tradițională chineză împarte istoria în "dinastii ciclice". În această privință, fiecare dinastie nouă este fondată de un fondator moralist cinstit. În timp, respectiva dinastie devine coruptă și destrăbălată și, fiind epuizată, este înlocuită de o nouă dinastie. Antichitatea greacă și cultura greco-romană cunoscuseră ideea de „progres
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
sa a influențat fiecare autor ulterior, care a scris despre istoria Chinei, inclusiv familia prestigioasă Ban din epoca dinastiei Hanului de Est, care a compus "Cartea Dinastiei Han". Istoriografia tradițională chineză împarte istoria în "dinastii ciclice". În această privință, fiecare dinastie nouă este fondată de un fondator moralist cinstit. În timp, respectiva dinastie devine coruptă și destrăbălată și, fiind epuizată, este înlocuită de o nouă dinastie. Antichitatea greacă și cultura greco-romană cunoscuseră ideea de „progres”. Anticii nu aveau ideea viitorului, acesta
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
inclusiv familia prestigioasă Ban din epoca dinastiei Hanului de Est, care a compus "Cartea Dinastiei Han". Istoriografia tradițională chineză împarte istoria în "dinastii ciclice". În această privință, fiecare dinastie nouă este fondată de un fondator moralist cinstit. În timp, respectiva dinastie devine coruptă și destrăbălată și, fiind epuizată, este înlocuită de o nouă dinastie. Antichitatea greacă și cultura greco-romană cunoscuseră ideea de „progres”. Anticii nu aveau ideea viitorului, acesta fiind un lucru vag și nesigur, sentimentul declinului.Grecii și, mai apoi
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Cartea Dinastiei Han". Istoriografia tradițională chineză împarte istoria în "dinastii ciclice". În această privință, fiecare dinastie nouă este fondată de un fondator moralist cinstit. În timp, respectiva dinastie devine coruptă și destrăbălată și, fiind epuizată, este înlocuită de o nouă dinastie. Antichitatea greacă și cultura greco-romană cunoscuseră ideea de „progres”. Anticii nu aveau ideea viitorului, acesta fiind un lucru vag și nesigur, sentimentul declinului.Grecii și, mai apoi, romanii au un sentiment al ciclicității istorice. Societatea romană avea să fie demoralizată
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a traversat o perioadă de evoluții politice, de la revoluția franceză din 1789 și instaurarea dictaturii iacobine din 1793, la proclamarea imperiului napoleonian în 1804 și, ulterior, la revoluția din iulie 1830, când au fost înlăturați Bourbonii și a fost adusă dinastia de Orleans. În 1848 este proclamată a doua Republică, iar în 1852, Napoleon Louis Bonaparte se proclamă împărat, dar este detronat în 1870, fiind impusă a treia Republică. Aceste evoluții le-a trăit și Francois Guizot (1787-1874), care a fost
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
sau Dinastia Română (numită uneori și „Casa Regală a României”, însă denumirea generează confuzii) este o instituție regală ce desfășoară, în numele României, activități publice de reprezentare a națiunii. Ea este formată din membri anume desemnați ai familiei Regelui, în succesiunea lor dinastică
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
coboară, în linie genealogică directă, din Familia Imperială de Hohenzollern-Sigmaringen (familia din care făcea parte cel mai recent împărat al Germaniei, Kaiserul Wilhelm al II-lea) și este înrudită cu toate marile familii regale europene, inclusiv cu Familia Regală Britanică (dinastia de Windsor), Familia Regală a Spaniei, Familia Regală a Danemarcei, Familia Regală a Greciei, Familia Regală a Franței (Bourbon) și Familia Imperială a Rusiei (Romanov). Familia Regală a României a fost întemeiată de Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a devenit la
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
domnitorul Cuza afirma : "Eu voiesc să fie bine știut că niciodată persoana mea nu va fi nici o împiedicare la orice eveniment care ar permite de a consolida edificiul public la a cărei așezare am fost fericit a contribui." Instaurarea unei dinastii străine era dorită din următoarele motive: menținerea și consolidarea statutului național, creșterea prestigiului european, întărirea autonomiei și nu în ultimul rând încetarea luptelor pentru domnie atât de acerbe, care măcinaseră de veacuri viața politică a românilor. După o perioadă de
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
Prusia, (Bismarck). Este de menționat faptul că bunica prințului, marea ducesă Ștefania de Baden, fusese înfiată de Napoleon Bonaparte. Reședința familiei de Hohenzollern-Sigmaringen se află în orașul Sigmaringen, în apropierea munților Pădurea Neagră, nu departe de locul de unde izvorăște Dunărea. Dinastia de Hohenzollern a dat numeroase personalități istoriei medievale și moderne europene, cel mai de seamă fiind Wilhelm I, rege al Prusiei apoi împărat al Germaniei. Din ramura Hohenzollern-Sigmaringen se trage și Dinastia Regală a României : Carol I, Ferdinand I, Carol
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
Neagră, nu departe de locul de unde izvorăște Dunărea. Dinastia de Hohenzollern a dat numeroase personalități istoriei medievale și moderne europene, cel mai de seamă fiind Wilhelm I, rege al Prusiei apoi împărat al Germaniei. Din ramura Hohenzollern-Sigmaringen se trage și Dinastia Regală a României : Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, Mihai I. Prințul Karl Anton de Hohenzollern și principesa Josefina, părinții lui Carol, au avut 6 copii : Leopold, Stefania, Carol, Anton, Friederich și Maria. Al treilea lor copil, pe
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
Hohenzollern, s-a născut în ziua de 7/20 aprilie 1839, a primit în familie o educație spartană, băieții fiind destinați unor cariere militare. Deviza acestei case era "Nihil sine Deo" ("Nimic fără Dumnezeu") care a fost preluată și de către Dinastia Română. Carol I, după terminarea cursurilor secundare a intrat la Școala de Cadeți din Münster (1856), apoi a urmat Școala de artilerie și geniu din Berlin (1857), a participat la cursuri de literatură franceză la Universitatea din Bonn (1863), iar
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
de Onoare, Sălile de Arme, Sala de Consilii, Cabinetul de Lucru, Sala Florentină, Salonul Turcesc, Sala de Teatru, Sala de Concerte. Întrucât în 1881 la proclamarea Regatului, Carol I și Elisabeta nu aveau nici un urmaș direct care să asigure continuitatea dinastiei, succesiunea s-a făcut din rândurile familiei regelui. Astfel a ajuns pe tronul României în 1914 Ferdinand I de Hohenzollern, născut în 1865, fiul cel mare al fratelui lui Carol, Leopold. Ferdinand vine pentru prima oară în România în 1884
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
și înființând unul subordonat regelui, numit Frontul Renașterii Naționale. Fiind cunoscut pentru atitudinea sa potrivnică atât către comuniști cât și către legionari, uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu se presupune că ar fi fost din comanda sa. Al patrulea rege din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen și ultimul, a văzut lumina zilei la 25 octombrie 1921 la Sinaia fiind fiul legitim al prințului moștenitor Carol și al Elenei, principesă a Greciei. Devine rege la numai 6 ani întrucât tatăl său renunțase la tron și se
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
siguranță și intimitate mai mari în palatele de la Țarskoe Selo. Astfel, Palatul de Iarnă, conceput și destinat pentru a impresiona, reflecta și întări puterea Romanovilor, și-a pierdut rațiunea de a fi cu mai mult de un deceniu înainte de căderea dinastiei pe care era destinat să o adăpostească și să o slăvească. După mutarea familiei imperiale în palatul Alexandru de la Țarskoe Selo, Palatul de Iarnă a devenit un pic mai mult decât o clădire administrativă de birouri și un loc în
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
consecințe grave pentru regimul țarist. El a ajuns să fie, de asemenea, un catalizator al Revoluției ruse din 1905. Puține schimbări politice au avut loc în Rusia în perioada următoare, iar Palatul de Iarnă a rămas în obscuritate. În 1913 dinastia Romanov și-a sărbătorit tricentenarul, dar mulțimea care s-a înghesuit să asiste la procesiune a fost redusă numeric, împărăteasa a părut nefericită și moștenitorul bolnav. Țarul și împărăteasă au refuzat să organizeze un bal aniversar în Palatul de Iarnă
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
preciza că orice opoziție împotriva regelui va fi pedepsită cu excomunicare și cu execuție. În 918, Conrad l-a desemnat pe ducele Henric al Saxoniei, aliatul său, ca succesor. După moartea sa, în 919,Henric I al Germaniei a fondat dinastia Ottonienilor. Duce al Saxoniei din 912, noul rege i-a adus la ascultare pe magnații Suabiei și Bavariei care au refuzat să recunoască actul desemnării din partea lui Conrad de Franconia. Buchard, ducele Suabiei, s-a supus, în timp ce Arnulf de Bavaria
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
primeau puterea. În 1007 a fondat Dieceza de Bamberg, un important centru de educație și artă. A murit în 1024, nelăsând urmași, probabil datorită unui jurământ de castitate luat împreună cu soția sa Cunigunde de Luxemburg. A fost ultimul membru al dinastiei ottoniene, fiind urmat de Conrad al II-lea. Conrad al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, primul din dinastia Salienilor, originală din Franconia, a fost ales de către nobilime ca rege al germanilor și a fost încoronat tot la Roma în
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
1024, nelăsând urmași, probabil datorită unui jurământ de castitate luat împreună cu soția sa Cunigunde de Luxemburg. A fost ultimul membru al dinastiei ottoniene, fiind urmat de Conrad al II-lea. Conrad al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, primul din dinastia Salienilor, originală din Franconia, a fost ales de către nobilime ca rege al germanilor și a fost încoronat tot la Roma în 1027, luând titlul de "Chuonradus Dei gratia Romanorum augustus". Un contract ereditar încheiat în timpul Ottonienilor a facilitat anexarea regatului
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
pentru coroana regală a Salienilor, că ducii din Saxonia. Luptele izbucnite după moartă lui Henric al III-lea în 1054 au sfâșiat imperiul timp de un deceniu, până când Henric IV a devenit major în 1065. Henric V, ultimul rege din dinastia Saliana, a murit în 1125, iar ducele saxon Lothair de Supplinburg a fost ales ca succesor. Împăratul Lothair II s-a aliat cu familia Welf, care stăpânea Ducatul de Bavaria, pentru a-l confrunta pe rivalul său, Ducele Conrad de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]