43,048 matches
-
discuție exclusiv prin prenume. Ingenioasă manieră, dacă stăm să ne gândim. Lasă că în interbelic regula era cu totul alta, iar politețea cu mult mai strictă, lasă că nici măcar uzanțele timpului nostru nu se pripesc să accepte asemenea lejerități în discursul public, dar, vorba aceea, se pot isca oarecari neînțelegeri. Cum ar fi fost, de pildă, să povestim toată năzbâtia de mai sus aruncând în ring doar o jumătate de semnătură? Doar prima parte a numelui întreg cu care domnul Borza
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
apărut, de curînd, un impozant album al pictorului Marin Gherasim, eveniment care marchează încă o dată aniversarea celor șaptezeci de ani pe care artistul i-a împlinit anul acesta. Iconografia, textele și imaginile documentare pe care albumul le sistematizează într-un discurs care cuprinde itinerariul unei vieți și al unei opere exemplare sînt, simultan, repere care îl privesc direct pe artist, dar și embleme ale unei întregi generații. În fața unui obiect editorial atît de consistent, apărut în condiții tehnice de cel mai
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
relația cu cel care a locuit acolo, cu structura proprietarului. Din munți, coborau ușor, ușor, către teatru. Și tot cu arhitectura începeam. Cu descrierea clădirilor care adăpostesc spectacolele, cu ce e bine sau complet eronat. Cîteva soluții și variante însoțeau discursul domniei sale pentru mai binele teatrului. Un discurs modern, elegant, flexibil, cu o largă respirație spirituală. Îl urmăream sedusă, mărturisesc. Un bărbat frumos, de o noblețe aiuritoare, conținută, profundă. O personalitate ce mi se părea că exprimă paradoxul absolut, că merge
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
cu structura proprietarului. Din munți, coborau ușor, ușor, către teatru. Și tot cu arhitectura începeam. Cu descrierea clădirilor care adăpostesc spectacolele, cu ce e bine sau complet eronat. Cîteva soluții și variante însoțeau discursul domniei sale pentru mai binele teatrului. Un discurs modern, elegant, flexibil, cu o largă respirație spirituală. Îl urmăream sedusă, mărturisesc. Un bărbat frumos, de o noblețe aiuritoare, conținută, profundă. O personalitate ce mi se părea că exprimă paradoxul absolut, că merge la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului, că
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
anvergură. Un caracter impecabil, de o moralitate pe care am prețuit-o. Un model și un reper. Cînd a luat Premiul Opera Omnia, decernat de juriul Fundației Anonimul, a luminat, la propriu, locul de la Prometeus. Prezența lui, limba română perfectă, discursul remarcabil au tulburat asistența. Spiritul lui Paul Bortnovschi, aerul său ușor aiurit, desprins cumva de proximități, ne amuțise. Întru admirație. L-am văzut ultima oară acum un an, în foaierul Teatrului Național din București, la brațul Pușei, invitat de mine
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
interesul, pentru ca apoi să umble liber, nestingherit de propriul reazem sonor. în oratoriul Ecouri pentru solist, cor de femei, bandă magnetică și orchestră, Remus Georgescu cedează identificarea evenimentelor sonore din perspectiva unei consecuții liniare, ireversibile și ineluctabile unei perceperi a discursului muzical într-un mod ciclic, a cărui istoricitate este evitabilă și, oricum, interpretabilă. Traiectul spiralat, cu neîncetate reveniri asupra lui însuși permite obținerea unei poetici aparent atemporale, tipic contemplativă, mai ales că substanța tematică este îndeajuns de severă și de
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
în subsidiar materia sonoră degajată de obsesia unei Trinități atotstăpînitoare. Morfoza, Metamorfoza, Anamorfoza, Catharsis sunt secțiuni în care magma melodică, polifonică sau omofonă este brăzdată de fenomene pulsatorii ori, dimpotrivă, extatice, de procese ce fie că aglomerează, fie că rarefiază discursul sonor. Iar cele douăzeci și unu de salve - "in memoriam decembrie 1989" -, ce dramatizează copios finalul simfoniei, nu fac altceva decît să sculpteze la rîndul lor tăcerea, tăind de data aceasta în carnea unei sensibilități de sorginte hiper-romantică. Fiecare salvă s-a
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
într-atât sensul și imagistica se repetă și, simultan, diferă, din intuiția, bine înrădăcinată, că importantă e curgerea, " Calea", cum o recunoaște, lucidă, autoarea însăși, în cuvântul înainte. Calea fluidă și de necucerit este un soi de pierdere extatică în discurs, cu finalitate "transpoetică", deoarece "poezia veritabilă ar trebui să se deschidă către mai-mult-decât-poezia, dacă e să-și păstreze natura ei originară de punere în rezonanță a lumii infinite din noi cu lumea infinită de afară și din univers. Natura ei
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
Gheorghe Grigurcu Proclamînd autonomia esteticului, prin disocierea acestuia de cultural, și practicînd un discurs "impresionist", ca o manieră adecvată pentru a surprinde natura creației literare, E. Lovinescu deschide, în primele decenii ale secolului XX, un drum regal al criticii românești. Urmașii săi imediați vor păși pe acest traseu, diversificîndu-și aportul: Șerban Cioculescu, în sens
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
absorbi ansamblul criticii autohtone reînviate, rămînînd în ipostaza de "cazuri" ale ei. Citiți cu interes și asumați pînă la un punct, Mihail Bahtin, Jean-Pierre Richard, Roland Barthes, Umberto Eco, Tzvetan Todorov, Gianni Vattimo etc. au ajuns îndeobște la confluențe cu discursul consacrat al comentariului asupra literaturii. S-a adeverit din nou propoziția călinesciană potrivit căreia rostul criticii și, implicit, al istoriei literare, care se cuvine a avea o substanță critică, "nu e de-a cerceta obiectiv probleme impuse din afara spiritului nostru
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
Ștefănescu, Al. Cistelecan, Octavian Soviany și la echipa celor mai recenți comentatori din paginile României literare, critica noastră actuală se revendică de la principiul esteticului, cultivînd o exprimare degajată, plastică, sub chipul unui mulaj al operelor abordate. Ea ne înfățișează un discurs la distanță de elementele provenind "din discipline străine cu totul sau numai în parte de faptul literar", care "au acreditat ideea că stilul critic este și trebuie să fie abstract". Ultimele cuvinte aparțin lui Vladimir Streinu. Recitind considerațiile sale din
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
manifestă la toate nivelele, ca orice schemă pe cale de mitologizare. Și ca să luăm un exemplu recent, Festivalul Enescu a intrat mănușă în programul de promovare a grupurilor interesate. Acestea au trecut pe la Ateneu, în mare disciplină și prin rotație, cu discursul pregătit pentru jurnalul național de știri. N-a ratat nimeni condica de prezență deschisă special pentru cei înscriși în program, care se știe, funcționează pe principiul bifării unor activități de promovare în special culturală. Sfântul Program scoate la suprafață toate
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
prezențe - apreciază Alexandru George - poate să fi fost căutat, dar nu își găsește nicio clipă semnificația normală. A vrut oare autoarea să pătrundă cu obiectivul observației, într-o anumită lume, prin bucătărie?" Repet, ca răspuns la o astfel de exagerare: discursul plebeian, încărcat de mediocritatea vieții cotidiene, încadrează toată evocarea, cu tendințe idealiste de omagiere a lumii bune de pe la 1900 și ceva, într-o ramă ironică. În centrul iradiant al romanului se află profesorul Mironescu și limbajul său intelectual, superior, de
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
majoritatea românilor și-au îndreptat privirile spre Vest și sunt din ce în ce mai indiferenți la soarta celor pe care mai ieri îi numeau "frații noștri de peste Prut". Nu este mai puțin adevărat că și basarabenii practică, cel puțin la nivel oficial, un discurs care combină frățietatea cu țâfna, declarația de dragoste cu amenințările abia voalate, până la un nivel la care nimeni nu mai înțelege nimic. Numiți când frați, când invadatori fasciști, românii nu-și mai pun prea multe întrebări în legătură cu niște oameni care
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
-se iminenta unire a Republicii Moldova cu România și bariera lingvistică pe care ar fi avut-o, în această situație, populația rusofonă din Transnistria. Cum Republica Moldova nu s-a unit cu România, adepții independenței Transnistriei și-au schimbat și ei argumentele. Discursul lor de legitimare a Transnistriei se axează acum pe argumente economice. Chipurile, economia Transnistriei este superioară celei a Republicii Moldova, iar locuitorii ei ar avea de suferit în cazul în care regiunea ar rămâne în componența statului moldovean. Nicu Popescu demontează
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
Pavel Șușară Spre deosebire de expozițiile Corneliu Baba, așa cum au fost ele gîndite de-a lungul anilor, care urmăreau extensiv opera artistului, discursul său plastic explicit și într-o măsură mult mai mică sensul interior al picturii, care urmăreau mai mult dezvoltarea pe orizontală a acesteia decît logica ei ascunsă și, uneori, inconfortabilă, albumul Corneliu Baba, apărut simultan cu ultima retrospectvă, cea din
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
nu e a lor. Acum ce facem, transformăm deschiderea anului școlar într-o competiție electorală? Parlamentarii care vor să vadă ce se întîmplă pe la școlile din parohia lor n-au decît să se ducă acolo incognito, nu să spurce cu discursuri politice o zi în care vedetele nu pot fi decît profesorii și elevii.
Politicienii și școlile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9262_a_10587]
-
căutînd să facă puțină ordine în vraful de reviste, Cronicarul a dat peste numărul dublu,7-8, din Steaua, din primăvara asta. Necitit. Ochii pică peste interviul Ruxandrei Cesereanu cu Peter Esterhazy. Doi scriitori inteligenți, șugubeți, ludici, ironici, învăluitori într-un discurs dens, în care fiecare se descoperă în relație cu celălalt, cu întrebările rostite sau nu, ca într-un joc senzual, provocator. Care te ține cu sufletul la gură. Undeva, într-o cafenea, la Budapesta, se vorbește despre ironie, "ironia acționează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea sa consecventă și sobră, Maitec nu adaugă nimic susceptibil de a proveni dintr-un alt registru decît acela în care forma se exprimă prin însăși energia interioară
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
de sculptură, decupate armonios și identificate fără echivoc, trimit în mod fals către model și către cîmpul său de conotații. De fapt, Nicodim nu oferă imagini de-a gata, el nu prelucrează preexistențe, ci facilitează doar accesul la desfășurarea unui discurs. Înrudit, pînă la un punct, cu Ion Bitzan, el defuncționalizează, golește de orice conținut previzibil obiectele pe care le indentifică, transformînd expresia, materialitatea, o monumentalitate subtilă și intrinsecă motivului, la care se adaugă o enormă forță a tactilității, în adevăratul
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
neașezări fără leac constituie o descriere sfâșietoare a destinului pe care nici nu ni-l asumăm, nici nu-l putem respinge. Compus ca o replică adresată Cetitorului (adică Cenzorului din epoca comunistă), textul are gravitatea și patetismul autentic al unui discurs politic asumat: Peste locuri, peste personaje și peste esopicul limbaj ce le-a făcut posibile se așternea pulberea cenușie a unei presimțiri catastrofice. Ce jertfe va trebui să dăm ca să desăvârșim lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
către Alexandros, poetul nu se lasă redus la o singură ipostază, mizele poemelor sale ating zone diferite. Uneori citim meditațiile unui spirit religios despre singura înțelepciune adevărată din lume (vezi Poem cu învățătura sănătoasă, p. 24). Alteori Traian Ștef găsește discursul potrivit pentru a vorbi despre Sufletul Patriei (titlul unui ciclu din volum). Tonul e subtil ironic, lăsând deschis finalul poemului: "Cum iese în calea trecătorului Cătălina/ Cu găleata plină de noroc/ Are obrajii rotunzi/ De pictură oficială/ și corpul gata
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
rostește un neadevăr flagrant, dar un neadevăr aparținînd unor oameni care, deși au tehnologia și științele de partea lor, au înlocuit credința cu propaganda și sentimentul cu conceptul. Rezultatul e cel pe care orice arab îl vede în țările UE: discursuri teoretice și analize statistice pe marginea unui fenomen religios în fața căruia creștinii se simt stupefiați. Un sondaj de opinie făcut în Marea Britanie în 2004 arăta că 60% dintre musulmanii britanici doresc ca viața lor să fie ghidată de normele Shariei
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
umanității spre a-și impune concepția sa despre bine." (p. 117) Se vede bine că, în această definiție, etnia sau națiunea nu este o trăsătură definitorie pentru noțiunea de "genocid", amănunt pe care un eseist ca André Glucksmann (vezi cartea Discursul urii) nu l-ar putea accepta niciodată. Una peste alta, concluzia la care ajunge Besançon este următoarea: deși cele două totalitarisme sunt echivalente sub unghiul crimei, tratamentul de care are parte memoria lor e diferit. Amintirea unuia (a nazismlui) este
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
binefaceri legate de Uniunea Europeană, istoria ideii europene este văzută în răspăr cu propaganda. Autorul aduce numeroase argumente în favoarea ideii că, în bună măsură, construcția europeană a făcut parte din ideologia nazistă (pp. 53-55; fie amintit, de pildă, Joseph Goebbels, cu discursul său Europa viitorului, dar exemplele sunt numeroase)! Nu, nu este o afirmație scandaloasă, ci ea este documentată prin numeroase referințe la ideologi germani și italieni, dar și la Sir Oswald Mosley, principalul reprezentant al curentului fascist în Marea Britanie. Pare - dar
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]