5,812 matches
-
ghemuită în poala halatului meu, suferea de foame fără să scâncească. Cocota elegantă care mi i-a cumpărat, i-a sărutat pe bot, strângându-i pasionat în brațe. Zitta, sârboaica mea cu părul cânepiu, înaltă și dreaptă, întoarse capul cu dispreț către mine și, cârâind printre buzele subțiri, trase ca din grifel, susținu că niciodată nu i-am arătat atâta sentiment, demonstră, martorei calitatea inferioară a sărutului meu rar, rece și convențional. Își șterse apoi nasul, clipind din pleoape, scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și din nas. Din nasul acela mic, cu linia concavă și aripile palpitânde, cioplite inegal și grosolan. - Lacrimi de crocodil! Continuai întunecat, împingând violent farfuria cu mâncarea aproape neatinsă. Se ridică brusc, oprindu-se din plâns și mă privi cu dispreț. Apoi își scoase batista din buzunarul șorțului și-și suflă nasul zgomotos. - Ajunge! Făcu dânsa amenințătoare, cu ochii scăpărători de cumplită mânie. - Zitta! Șuierai din spatele ei. Graiul tău îmi îngheață azi măduva și mă izbește între umeri ca un târnăcop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în graiul ei de țărancă mucalită. Încerc din nou să-mi dezleg limba. „Nu te cunosc” vreau să repet. Și sufăr când înțeleg că Matilda a venit să mă compromită față de martori, povestind fără ocol, cum am chinuit-o cu disprețul și nepăsarea mea de canalie. - Mă duc să deschid prăvălia, zice Matilda tresărind și pleacă în tropot prin tapet în urma Hildei. Cele patru fete violate în prima tinerețe apar la ușă, una după alta, în ordine cronologică. - Nemernicule! Spune cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ar fi putut citi de-a îndărătelea, sau sărind intenționat una dintre litere.” - „Da, obiectai indiferent, dar mi se pare că ai uitat culoarea cea mai importantă: lipsește „negrul”. Ferdinand Sinidis tresări și aruncându-mi în obraji un hârdău de dispreț cu rânjetul său tragic și confuz, își scoase abil protezele întregi ale ambelor gingii și mă aplaudă frenetic, ciocănindu-le cu entuziasm. „Dar să revin la pricina plecării mele de acasă”, făcu el, după ce băgă în gură cele două mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Așteptam ca dintr-o clipă în cealaltă, să apară în fiecare prag, bărbații și femeile în costume sumare, gata să pună mâna pe hoț și care, dând cu ochii de mine, să-mi arunce în obraz, cuvinte de scârbă și dispreț. Intimidat oarecum la gândul acesta, m-am cățărat până la geamlâncul de deasupra ușii, ca să intru în camera ei. Abia atunci Albertina îmi deschise. Pătrunsei în bezna odăiței, fără să înțeleg, și fără să caut motivul absurdelor mele pretenții, când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
visului urât, privesc de sus trecerea carelor hodorogite, din care blestemă oamenii mici. ...Gloria, te iubesc, îi spun la reîntoarcere, arătându-i o secundă, chipul meu adevărat. „Ce fel de iubire este asta?”, întreabă dânsa, înfruntându-mă cu semeție și dispreț: „mâna îți este grea la mângâiat, mă săruți cu buze reci și vorbele îți sunt aspre și crăpate ca piatra!” Și trebuie să mărturisesc că țin la Gloria ca la mâna mea cea dreaptă, fără de care nu m-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să-mi vorbească între patru ochi. A fost chiar surprinsă pe când îmi săruta mâinile, și canalia care mă supraveghease raportase cazul unui locotenent bavarez, îndrăgostit de dânsa. „Nu ești altceva decât un prizonier de război”, fu singura frază aruncată cu dispreț de către tânărul locotenent și în seara aceea, sentinela mă conduse la pușcărie pentru ultima oară. Sunt douăzeci de ani de atunci, urmă îngândurat Ferdinand Sinidis, - și pentru sufletele copiilor ce am fost amândoi, eu și Ada, aștern acum sărutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a obține, În fine, un salariu regulat. Nici un alt desenator angajat nu se apropia de vârsta pensionării Într-un viitor cât de cât previzibil - Tenniel și Keene erau Încă În floarea vârstei. Un asemenea gând mi se părea demn de dispreț, ca și cum i-aș fi dorit moartea bietului om... — Nu, nu, murmură Henry. În locul tău, oricine ar fi gândit la fel. Poate, oftă Du Maurier. Toți ocupăm locul câte cuiva care a murit, chiar dacă nu ne dăm seama de asta. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iubește“ - să fi fost un mesaj codificat, referitor la ea Însăși și la sentimentele ei pentru el? Reveni la Un experiment florentin și Îl citi mai atent. Când Trafford Morgan o cerea prima dată de soție, Margaret Îl trata cu dispreț: „Cu egoismul adânc Înrădăcinat al bărbatului, crezi că te iubesc, așa cum ai crezut Încă de la Început. Tocmai de aceea am Îngăduit acestui experiment să continue: pentru a te pedepsi pentru eroarea ta gravă și prostească.“ Acest gest de respingere se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
privească pe Martia, când aveau să ajungă la ea? Cei care făceau comerț cu reputații pe piața literară și care nădăjduiau, după cum Kiki Însuși profețise, că, după succesul lui Trilby, avea să urmeze o cădere, Își vor manifesta cu bucurie disprețul față de Marțian. Nu avea nici cea mai mică dorință de a-i Încuraja, dar, cinstit vorbind, nici nu avea argumente pentru a lua apărarea cărții. Dat fiind că se pripise și Îi spusese Emmei despre articol, nu Își putea retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
odată, papa!“, și m-am urcat pe o bicicletă, fiul unei mame căreia, fără s-o fi știut, dar salvându-i cu toate astea viața, banii nu-i ajunseseră niciodată pentru cumpărarea unui „măgar de sârmă“, cum numea ea cu dispreț vehicolul cu două roți, a și căzut. Doar Ute a mea a reușit, la începutul anilor ‘80, atunci când, cum credea ea, duceam lipsă de mișcare, să mă ispitească să dau dovadă de puțin curaj, urcându-mă pe șaua din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
politice după război și că ele ar fi aprins vreo luminiță lămuritoare, dar băiatului de la cuple a început să-i treacă prin cap ce tovărășie murdară a distrus un stat pe care comuniștii și naziștii îl înjurau, numindu-l, cu dispreț, „sistem“, și ce anume l-a făcut să se prăbușească. Chiar dacă în subterană nu m-am transformat într-un social-democrat, la suprafață mi-au fost totuși transmise unele opinii când, într-o dimineață de duminică, mecanicul meu de locomotivă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
interesant. Sobra copertă multicoloră, reconstrucția chipului de către Rojas, titlul propus de Samet, tipografia casei Bodoni, text În general curățat de uscături, În fine, un adevărat succes! Data: 30 iulie 1923, era noastră. Rezultanta a fost previzibilă: atacul frontal contra ultraiștilor, disprețul plictisit pentru răsuflata critică folosită, câte o gazetuță fără ecou și, În definitiv, agapa de rigoare de la Hotelul Marconi, din mahalaua Unșpe. Nimeni nu a izbutit să observe În sechela sonetistică de referință unele noutăți colosale, care scrutau foarte adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
naintea halelii. A scuipat o singură parolă masculă, s-a pus În picioare cât iera dă estraplat și, cu flinta În dreapta, mi-a dat poroncă să cânt ultimu Ave Maria. Să mă fi vizionat cum boceam. Nu știu dacă dân dispreț sau milă, il Capo a catadicsit să lungească termenu cu niște ceasuri, da m-a somat: — În seara asta, la orele douăzeci, acilea sub vizualii mei, ai să Înghiți toată pudinca și n-ai să lași fărâme. Vezi că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îndepărta de momentul tihnit pe care ni l-am propus pentru această lovitură. Oricât de ciudat ar părea, nimeni nu a dat atenție până acum celei mai pregnante trăsături a Morarului, modul natural În care stăpânea el limba, superbul său dispreț pentru toate legile retoricii, chiar și pentru cele pe care le promulgase el Însuși. Ca În felicitarea pe care i-a trimis-o domnului Larrañaga, când l-au ales membru corespondent al Academiei: Pe cel ce vocea-și schimbă... Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai trezit din hibernare și nu și-a dat seama niciodată ce făcuse pentru că era În totală necunoștință de cauză față de ceea ce se Întâmplase cu adevărat. — Sunt convinsă că-ți convine mai mult povestea asta, spuse Beth. Se potrivește cu disprețul tău, tipic pentru un negru, față de femei. — Potoliți-vă, interveni Norman. — Nu poți să accepți puterea unei femei, continuă Beth. — Ce putere? Să ridici niște greutăți, asta Înțelegi tu prin putere? Asta e numai forță - și provine dintr-un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să-i admită importanța. Ei lucrează numai cu raționalul. Pentru un savant, totul trebuia să aibă sens, iar dacă totuși nu avea, atunci era dat la o parte ca reprezentând ceea ce Einstein denumise „strictul personal“. „Strictul personal, reflectă el cu dispreț. Oamenii se omoară unii pe alții pentru motive care țin de «strictul personal».“ DEEPSTAR III - LISTA OPȚIUNILOR Coborâre Urcare Siguranță Închidere Monitor Anulare Norman apăsă pe „Urcare“. Pe ecran apăru schema panoului de comandă, cu un punct care clipea. Așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
părăsești așa, pur și simplu? — Exact așa, Beth. Întinse mâna spre butonul de reglare a vitezei de ascensiune și Îl fixă la 2 m/s. Era gata de urcare. — Ai de gând să dai bir cu fugiții? Sesiză nuanța de dispreț din vocea lui Beth. Este exact ceea ce am să fac, Beth. Tocmai tu, care nu conteneai să ne spui cât este de important să rămânem uniți, aici jos? — Regret, Beth. Înseamnă că-ți e tare frică, Norman. — Ba nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să fie așa ca să pot de vina pe ele pentru prostiile pe care le fac. Cum să fiu? Aș vrea să mă întrebe mai degrabă ce disprețuiesc. Doar poți cunoaște foarte bine omul și așa... Mi-e frică însă ca disprețul să nu lovească nenumăratele cripte ale iubirii mele. Să nu mă lovească înăuntru, unde-i cald. Nu pot să-i dau decît un răspuns provizoriu. Un drum; o cale. „-Vreau să fiu un căutător, urcător odată cu lumea“-mă pomenesc că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
căpătâi să-i ardă o candelă-n cuvinte Și celor dragi din viață să îi prefacă-n gând Și-n depărtate vieți, doar Zeii să-i blesteme Pe cei ce-au dorit moartea unui POET STINGHER, Și-n templu de dispreț, doar albele poeme S-or răstigni profetic în rodii de mister Și-mbătrânit Orașul și sufocat de chinuri, În strae de lumini, te-ar îmbrăca MAESTRE, Arsurile de nopți prin sufocate visuri, Când florile de dragoste s-ar ofili-n ferestre
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ton amenințător. Tu n-ai cum să înțelegi. N-ai fost niciodată măritată. N-ai avut niciodată un copil. Păi, nici nu vreau dacă înseamnă că din cauza asta o să înnebunesc ca ea, a turuit Helen uitându-se la mine cu dispreț. Ești nebună! După care a fugit tropăind din cameră. Nimeni n-a mai spus nimic. Are dreptate, a zis într-un final mama. Ce vrei să spui? am întrebat-o indiferentă. —Păi, nu pari prea... fericită. Doar nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Fără nici o explicație a făcut un balonaș grețos și l-a spart, speriindu-mă. M-am Întors acasă. Cum m-a văzut, Mariana a-nceput să cînte. De la linia melodică introductivă simplă, de iubire stinsă, a trecut În registrul unui dispreț suportabil apoi, pe nesimțite, la insulte, fazan și parazit care nu-i bun de nimic decît să facă pe ofensatul și omletă, același lucru mi-a declarat și un vecin bătrîn cu un ochi microscopic, pe celălalt zicea că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe decongelat). I-au ars cîteva palme, ce atîta mister, totul e să ai imaginație, uite cazul piramidelor de chirpici. Cum am văzut seara la teleenciclopedie, cînd se transmitea o serată muzicală unde Iosif Sava și-a manifestat din nou disprețul față de orice sunet ce nu-i compus, n-a fost gîndit și nici măcar visat de un compozitor celebru de pe lista compozitorilor celebri. Subiectul era acum Michael Jackson de mai sus. La simpla rostire a acestui nume, sprîncenele domnului Sava se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mă Încîntă deloc să le povestesc isprava lui cu mexicanul ăla. — Ți-e teamă de represalii? — Nu tocmai. — Nu-ți ignora frica, Edmund. E semn de slăbiciune. White și prietenul lui, Stensland, s-au purtat mizerabil, au tratat cu dispreț regulamentul departamentului și e limpede că avem de-a face cu doi mardeiași. Ești pregătit pentru acea discuție? — Da. — Să știi că vor fi brutali. Știu, tată. — Or să pună accentul pe incapacitatea ta de a menține ordinea și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
O să fie repartizat la un alt pluton, iar fuga lui sănătoasă n-o să fie uitată niciodată. Nu putea să ceară transferul la Statul Major. Tatăl lui ar fi văzut În asta un gust de lașitate. Va trebui să trăiască În disprețul tuturor, În timp ce colegii răniți din LAPD primeau medalii. Medalii... Asta l-a dus cu gîndul la celebrele turnee de colectare a fondurilor și aici a văzut ocazia. A descoperit o mitralieră japoneză. A tîrÎt oamenii care Își făcuseră harakiri pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]