4,301 matches
-
cu steagul de bronz desfășurat În vânt, În valuri tulburi, amestecându-se cu alte izuri, urcă În Copou. Cele mai infestate linii, trebuie să mărturisim, sunt cele ce duc spre sudul țării. Acolo, din cincizeci În cincizeci de centimetri, alături de dopurile de bere, sticlele de Coca-Cola sparte, mucuri de țigări și pachete goale, dai și peste câte un „epolet”. E de mirare Însă că acest miros, atât de straniu În esența sa, ocolește birourile În care Își desfășoară activitatea direcția filialei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe omoplații dumneavoastră și poate că aș merge și la medic.“ „Eu te consideh totuși bolnav“, mi-a spus doamna Gerda, intrând demnă în camera ei. 7. Pe urmă, un timp, am surzit, era grozav, nu mai auzeam nimic, făcusem dopuri de ceară, solide, eram ca o sticlă plină cu simplitatea pură și liberă a stării mele, arătam cu degetul la ureche : „Sunt surd, ce să-i faci !“, zâmbeam nevinovat, ceilalți înțelegeau, unii mă și compătimeau, deși păreau bucuroși că ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ei în mozaicul lor de întrebări și de răspunsuri gata desenate, n-aveau decât să-și teoretizeze singuri teoria, să-și toace varza sonoră printre dulcile bucurii ale dresajului. Nenorocirea e că, într-o bună zi, poc ! mi-au plesnit dopurile și am început iar să aud, aș fi putut în schimb să nu vorbesc, să mă autoamuțesc, dar mi se părea aiurea, ar fi fost necinstit și apoi, oricât te-ai amuți, cuvintele tot le auzi, ele ți se strecoară
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se lumina și o lacrimă Înceată, de tăcere, Îi aluneca pe obraz. — Bine-ar fi să spui adevărul, zise ea. Fiindcă, dacă nu-i așa, am să-i spun lui frate-meu și are să-ți smulgă capul ca pe un dop. I-am Întins mîna. — Mi se pare corect. Prieteni? Mi-a oferit-o pe a ei. — La ce oră ieși de la școală vineri? am Întrebat. Șovăi o clipă. — La cinci. Am să te aștept În claustru la cinci fix și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
toți, toți, toți, toți! Că atunci când nici nu ne gândeam, oamenii de afară, care luptaseră atâtea zile, au ajuns la apa cea bezmetică, au scos molozul care se înțepenise, cu vagonete și cu bușteni și traverse de sprijin, ca un dop, ce înfunda beton galeria și atunci, apa s-a potolit și s-a dat învinsă, retrăgându-se Și noi, cei șapte, ne-am coborât de pe sondă, măsurat, cu grijă, ca și cum am fi fost de sticlă, așa înțepeniserăm de tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Dar altfel, am găsit bani în locuri ciudate. În mălaiuri, prin făine, prin zahăr. Asta, după ore de căutare într-un apartament, am găsit în chestia aia de care tragi apa la veceu, era o chestie așa, din plastic, cu dop. Și-acolo avea mărcile puse. La pachet, într-un colț undeva, prin mânecile la haine, prin căciulile rusești. 10 Îl așteptai, stăteai în cimitir. Când trecea... pac! Stăteam după gardul ăla și dat pe față cu făină (râde). Noaptea. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Într-un colț, Mat bate într-o cutie de tablă ritmul unei compoziții auzite numai de el și fluieră pentru a marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii...”. Se oprește la fel de brusc cum a început și se lasă să cadă pe spate, de-i pocnesc oasele de podea. Am o pornire să-l ridic, dar dup-aia îmi spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o sută de mii de yeni se putea admira priveliștea panoramică a cartierului Akasaka luminat feeric. Pe măsuța de sticlă erau trasate mai multe dâre de cocaină. Compozitorul era numai În halat de baie. Fetele mi-au ordonat să desfac dopul celor trei sticle și să torn șampania În pahare. Mâinile Îmi tremurau ca varga și am Înțeles că fetele și-au pus de gând să mă transforme În jucăria lor sexuală. „Ah, uite-l cum s-a excitat!“ a exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am rugat? I-am Întins bărbatului o bucată de plastilină, din aceea care se folosește la orele de lucru manual de la școală. Era ideea lui, eu nu mai folosisem niciodată așa ceva. Mai Întâi Îi introduse lui Noriko În urechi niște dopuri din burete, În formă de cilindru, de tipul celor folosite de spectatori la cursele de mașini. Apoi i le astupă cu plastilină, după care Îi acoperi urechile cu un set de căști stereo de dimensiuni uriașe. Ca rezultat, capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
frescă și, prin aceasta, să creeze cuvinte noi, concepte noi. Noriko era distrusă de aceste cuvinte și concepte, complet Învinsă. Era mult mai fragilă decât mine, așa că deja era de mult adusă În starea de supunere. Când i-am scos dopurile din urechi și i-am Îndepărtat călușul din gură, Noriko a Început să plângă ca un sugar, Încercând să-și lipească trupul de cel al bărbatului. El a luat-o În brațe, i-a depărtat larg pulpele și a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În fața unei uși Închise și având cheia pierdută, o vedea acum larg deschisă, dată de perete, cu soarele de partea cealaltă. Scrupuloșii vor spune că ar fi trebuit cel puțin să se evite ostentația zgomotoasă și neghioabă a șampaniei, săritul dopului, spuma care curge, și că o cupă discretă de porto sau madeira, o picătură de coniac, o aromă de brandy În cafea, ar fi constituit o sărbătorire mai mult decât suficientă, dar noi, care știm bine cu câtă ușurință scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acuma, dacă ești vrednic. DĂNILĂ: L-oi zvârli eu, nu te-ngriji, da' mergi de-l scoate din fundul pământului; că doar și tu l-ai avut aici, afară. CODÂRLIC: Îndată-l scot și-l aduc. (iese. Sunet ridicol, de dop sos de la o sticlă. Revine cu buzduganul) Poftește! Și-acu' gata, zvârle-l, că nici eu n-am timp de prăpădit. DĂNILĂ: Aha, vorba asta de la mine ai învățat-o. Te grăbești, hai? Mai îngăduie oleacă, tartorule, că nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
e prea devreme. Mănânc crema de zahăr ars din câteva înghițituri, apoi pun degetul în farfurie, îl moi în lichidul din zahăr maro și îl duc la gură. — Când ai aflat? — Aveam o mică întârziere, m-am dus să cumpăr dopuri pentru urechi, pentru că le uitasem acasă, și am cerut și un test de sarcină. Apoi l-am uitat în poșetă, l-am făcut doar azi dimineață în hotel, înainte de a pleca... Când testul a ieșit pozitiv, am stat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu timpul. Și într-o bună zi m-am lăsat prins de o nouă frenezie. Exact ca după o mutare, când duci sus cutiile cu cărți, aranjezi mobilele, umpli sertarele, arunci ceea ce nu-ți mai trebuie: medicamentele expirate, băuturile cu dopuri înțepenite, mătura veche. Mi-am făcut abonament la o sală de fitness. Mă duceam seara, când ieșeam de la spital, mă închideam în localul acela în care lipsea aerul, în mijlocul altor oameni incastrați în aparate de efort, și transpiram. Scuipam transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
desprinde de pat. În fața coapselor Elsei se află acum Kentu. Mă apropii. Vreau să văd. Durează o clipă, Angela, mâinile lui Kentu intră în deschizătura aceea însângerată, un deget într-o parte, altul în cealaltă. Un zgomot sec, ca de dop care sare, și capul tău e afară. Apoi, foarte repede, restul corpului. Pari un iepure. Un iepure jupuit. Cu bustul lung și botul zbârcit. Ești murdară de sânge și de ceva mâlos deschis la culoare. Cordonul ombilical este înfășurat în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mama, i-ar fi plăcut să aibă o nepoată. Ar fi dus-o cu ea vara în hotelurile cu demipensiune. Bunica și nepoata. La prânz, un sandviș mâncat pe patul plin de nisip. La cină, apa minerală astupată cu un dop de cauciuc și cu șervetul din ziua precedentă. Dar nu puteam desigur să bat la mormântul ei. Te născuseși, cântăreai două chile și șapte sute de grame. Aveai ochii mari și melancolici ca ai mei. Am avut o zi plină. Salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se plânge. Voci șoptite ca în sacristie, clinchet de pahare întoarse cu gura în jos lângă tacâmurile așezate pe foaia de hârtie ce alunecă pe tavă. Câte unul se oprește, caută printre sticluțele de apă minerală sfertul de vin cu dopul înșurubat. Se gândește puțin înainte de a-l lua. Și apoi, da, pentru că: La naiba! În seara asta sărbătorim! În seara asta mi-am făcut datoria față de lume. Merit și eu un sfert de vin! Apoi se așază și mănâncă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un om simplu. — Da și nu. Copilul doarme. — Cum a fost ? H. se referă la ziua de astăzi. Tocmai s-a întors cu o sticlă de Beaujolais. — OK. De băut nu pot să beau fiindcă alăptez. Măcar un pahar... Scoate dopul cu tirbușonul. Îl privesc din spate și mi-l imaginez dezbrăcat. Sunt în cămașa mea preferată de noapte - un cămeșoi de in, cu tălpile goale pe podeaua murdară din bucătărie și mușc dintr-o felie de pâine goală. — Excepție... De
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
ea de pe etichetă. — Da, și? întrebă Adriana, masându-se pe umerii deja bronzați cu un strop de ulei Hawaian Tropic. — Cum și? Nu e decât colorant alimentar care conține alcool. Nu putem să bem așa ceva. — Zău? Eu pot. Adriana scoase dopul și luă o înghițitură zdravănă. Emmy oftă. — Nu e apă? Aș face moarte de om ca să beau puțină apă. — Bineînțeles că nu e apă. Am căutat în tot aeroportul. Singura prăvălie era închisă — permanent, se pare — baricadată cu o scândură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Un chelner apăru la masa lor și începu să desfacă o sticlă de Dom Pérignon. — N-am comandat așa ceva, spuse Leigh uitându-se la prietenele ei ca să se convingă. Este de la domnii care stau la capătul barului, răspunse el în timp ce dopul sări cu pocnet de sărbătoare. Toate trei se întoarseră să se uite. Sunt drăguți! spuse Leigh în felul acela al fetelor care au deja pe cineva. Sunt absolut drăguți... pentru voi. Pe mine nu mă interesează pentru că sunt îndrăgostită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a zis că dacă este post, atunci musai să fim În post, la locul nostru de Întâlnire mai mult sau mai puțin alcoolizată. Dacă e mai mult, e mai bine, câștigăm la capitolul poftă de mâncare... În consecință, conform principiilor dopul strică aspectul sticlei și nu lăsa pe mâine ce poți să bei chiar azi, a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe Sandu. Șpriț abia terminase de montat un furtun nou la duș - nu știu cum se răsucește de se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
teren, pusă pe fapte mari și șprițuri tari. Fără Încălzire, trecem direct la jocul propriu zis, a decretat Sandu, iar ceilalți doi au aplaudat Încântați. Voi driblați cu talent cât mai multe beri, iar eu Înscriu direct În vinclu lovind dopul de la tămâioasă cu șpițul. Dacă ajungem cumva În patru labe acasă, trebuie să fim doar atenți să nu ne calce vreun aiurit pe mâini! Bere rece, atmosferă de vacanță, tămâioasa brumărie, premise favorabile pentru lăsarea grijilor deoparte. La un moment
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Dacă nu se dezvoltă corespunzător Îl condamnăm la moarte și-l ducem la vecinu’, să-i cânte Copilu’ Minune... 13.06.2009 Nati Meir și Monica Columbeanu După femei și după tramvaie să nu alergi niciodată, Gore! Sandu Șpriț Îndreaptă dopul abia extras către chipul celui interpelat, apoi privește afișul colorat care stă pe masă. Au pus paharele și scumiera peste el, iar Nati Meir are În loc de cap sticla de Tămâioasă. Alături de el, zâmbind precum o Mona Lisă Second Hand, Monica
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tot nemți, ne salvează din necazurile cotidiene. Autostrăzile lor, alea făcute pe vremea lui Hitler, sunt bune și acu’. Ale noastre se decopertează imediat după ce taie Îmbuibații panglicile. Vine televiziunea, vine primarul, vine ministrul, vine reprezentantul firmei, hop panglica, hop dopul de la șampanie, hop friptura la restaurant! Pe urmă dăm În gropi, că pun asfalt cum pui pateu pe pâine. Deci neamțul este bun, eu sunt de acord cu propunerea lui Crin. Sandu Îl privește pieziș. A zis Vadim că e
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]