7,066 matches
-
râvnitul și binemeritatul pat din dormitorul hanului. Sper ca vecinul sforăitor să-și fi terminat porția de sforăit. Logroño, 24 iulie Astă noapte, vecinul sforăitor a continuat cu aceeași intensitate. La fel și cel de deasupra mea. Din fericire, am dopurile pentru urechi și, personal, nu m-au deranjat deloc. Alta însă a fost situația cu grupul tinerelor bicicliste spanioloaice ce făceau haz de necaz și l-au scuturat de mai multe ori cu pat cu tot dar, în zadar, a
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
este la ora 22 iar deșteptarea la ora 6. Cine vrea se poate trezi mai devreme și poate pleca dar fără să deranjeze. Deși hanul municipal este la strada principală, cu un trafic deosebit, mai ales al camioanelor și tirurilor, dopurile de ceară și vată, puse seara în urechi, mă salvează și pot să dorm. Pelerinii încep să se miște, unii semiadormiți, alții mișcându-se încet, șchiopătând ușor, cu degetele sau gleznele pansate. Mănânc pe hol, bine și consistent, îmi iau
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și eu, dorindu-mi ca Fabio din Vicența care doarme deasupra mea să nu sforăie așa cum a sforăit spaniolul biciclist în noaptea trecută, și nu numai el, dar și colegul lui din patul de alături. Am mare noroc cu dopurile pentru urechi. Altfel pelerinajul acesta ar deveni un calvar pe care nu știu dacă l-as putea continua până la capăt. Sf. Liturgie la Bercianos del Camino - Piatra de mormânt a unui pelerin - Mansilla de las Mulas, 4 august Aseară, la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
s-a părut a avea o vechime de jumătate de secol scârțâia de te dureau timpanele urechilor. Pelerinajul înseamnă și resemnare și - acceptare voluntară a tot felul de contradicții. Le-am acceptat și eu, salvat fiind ca de obicei de dopurile din urechi. Dimineața, soneria unui telefon a dat deșteptarea înainte de ora 6 așa că toți din dormitor au fost cât se poate de matinali. A urmat același „ritual” ca în fiecare zi, unii fiind mai rapizi, alții mai înceți în a
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
țări, majoritatea tineri. Ești solidar cu ei, - împarți aceleași condiții, același spațiu. Este o lecție de solidaritate umană la scară mondială. Mai greu este noaptea, când în jurul tău ai un grup de sforăitori. Dar, cum am mai spus, pe mine dopurile mă salvează, cel puțin parțial. Palas de Rey, 14 august Ca de obicei, aceeași trezire la ora 5 a multora, ceea ce mă face să mă ridic și eu din pat. în dimineața aceasta cerul este înnorat, iar luna nu se
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
frumoasă și cu stomacul bun, stând cât mai aproape de grătarul lui Traian de la Carul cu bere ca să mi-l aducă mintenaș la masă, fâlfâind pe taler În grăsi mea lor și stropiți cu o sticlă de vin vechi Gordan, cu dopul lung cât deștul și parcă ieșind din gâtul lung al sticlei, când o destu pam, un noruleț ușor, ca o jertfă timidă adusă zei lor pofticioși... Dar când venea postul Paștilor mă cuprindea, mă năpădea, măi tată, un Îndemn spre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
munți" în secolul XII, când au întemeiat Sonderbund-ul. Observație finală: nu aș vrea să semăn cu ei la bătrânețe, nu mă imaginez pensionar la Geneva, în jurul unei mese lungi, a câtorva sticle de Cotnari cu gust dulceag și miros de dop și a unor mici chinuiți, fără usturoi prea mult în compoziție, "să nu mirosim în autobuz..." Remarcă referitoare la poporul helvet, de data aceasta adevărată și nerăutăcioasă, făcută de Yannis, specialist grec în mititei și souvlaki, patron al tavernei Le
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o vânătoare organizată în decembrie de Ion Țiriac pentru oameni de afaceri occidentali. În realitate, un adevărat masacru, de neimaginat în țările lor de origine, acolo unde au vilă cu piscină și gazon, iubesc animalele și recuperează conștiincios și ultimul dop de la sticla de bere. Reproduc o parte din text, imaginea cristalizată a mizeriei morale dintr-o țară în care morala nu mai interesează pe nimeni. Titlu: Au murit 185 de mistreți. Fragmentul: "pe de o parte, sunt mândru ca un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
destupat și l-a întins către fața unuia din noi. Tipul s-a ferit. A încercat la altul, dar și ăla s-a ferit. Bulgarul și-a dat seama și a luat-o mai ușor : mai întîi și-a dus dopul la nas, a făcut un gest că adică miroase frumos și apoi ne-a dat și nouă să mirosim. Era parfum de trandafiri. Să vezi atunci cum au început să se îmbulzească cu toții : „Dă-mi și mie ! Dă-mi și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
căzii. Dar îi cădea și de-acolo... „Hă, i s-a urcat la cap !“ - a început să rîdă tatăl. Apoi a devenit serios dintr-odată și i-a zis băiatului : „Gata cu joaca !“. A băgat mîna în cadă, a tras dopul, iar după aceea a scos gîsca din apă. Era tare bleagă, săraca. Dănuț îi privea gîtul acela lung și se întreba pe unde avea să-l taie - mai înspre cap, la mijloc sau înspre corp ? îi părea totuși rău că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nici un cuvînt de spus, pentru că ea se jura pe părul ei alb. În revanșă, cînd rămîneau iarăși singuri, el îi plasa pocnitori sub pat dimineața și îi punea praf de strănutat în batistele par fumate sau îi dădea ceaiuri din dopuri de plută. Uneori, își ascuțea cîte un băț și pro ceda cu ea așa cum procedase moșu’ cu dușmanii (moșu’, cuscrul ei din Ardeal, îi povestise nepotului că în război avea o lance legată de șa și că-i lua, astfel
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sens. O privi uimit. Își aprinse o țigară în tăcere, refugiindu-se în interiorul frământărilor sale. Spațiul dintre ei devenise un sloi de gheață. Fiecăruia îi venea să îl strivească pe celălalt, ca pe un gândac, să ajungă la dimensiunea unui dop, apoi să îl arunce în valurile înspumate ale unei ape. Nu mai discutau decât chestiuni pe care nu le puteau evita. Boala cu care fusese diagnosticat Valentin avea multe laturi ascunse. Totul părea normal. Purtarea lui o aducea într-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
multă vreme. Dacă ar fi avut pe cineva cu ea, s-ar fi simțit altfel. Dar ea nu mai avea nimic. ,,Gata! Am terminat cu totul. Nu mai am nimic. Nu mai am familie. S-a dus totul precum un dop de plută aruncat într-o avalanșă de valuri înspumate care se lovesc violent unele de altele.” În fuga trenului, lumina acelei dimineți de aprilie devenea tot mai clară. Vântul alerga mai repede, iar temperatura scădea cu fiecare minut și ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ani avea să-i fie inscripție pe mormânt. La aflarea acestui diagnostic, nici o zi nu avea să mai fie la fel ca cea de ieri. Speranțele și liniștea lor dispărură ca un șuierat ascuns. Era ceva asemănător cu pocnetul unui dop ce provoacă panică. Mai târziu căzuse ca într-un fel de transă, într-o deprimare ucigătoare în care și trupul și sufletul erau concentrate numai la sfârșitul lui. Erorile vieții intrau în acțiune rapid ca un vârtej în mintea lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
intrând pe IMDb, pentru a copia fișa tehnică la cronica pe care-o aveam de scris pentru Re :publik, mai aflu un lucru haios-neverosimil : în momentul în care personajul jucat de Kevin Kline, Guy Noir, deschide o sticlă de șampanie, dopul a sărit, se pare, în capul lui Altman, al cărui Au ! se aude pe coloana sonoră...). Din același număr aflu și despre dispariția lui Sven Nykvist, marele director de imagine care a lucrat cu Bergman, Tarkovski și Woody Allen ; textul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
așternutul tău? Ai găsit pe fundul valizetei roșii scrisoarea mea, pusă în momentul plecării? Noaptea nu ți-e frig? Nu uita, pentru cazul neîncălzitului casei, le moine. Caută o sticlă groasă, groasă, umple-o cu apă fierbinte tare; pune un dop bun, să nu se verse în pat. Aici, [asta] a fost salvarea noastră. Au adoptat și cei de la bucătărie sistemul. De foarte multă vreme nu am mai pus radio[ul] decât pentru jurnalul unor posturi; azi, însă, cântă Mia Braia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
krale (Cehia, 2006), de Jiîí Menzel în slujba regelui Angliei e ceea ce-ar fi fost Forrest Gump dacă Forrest Gump ar fi fost un film bun : o comedie picarescă despre un agarici care plutește pe valurile istoriei ca un dop de șampanie sau ca fulgul purtat de vînt în prima și cea mai bună secvență din Gump. Acolo, frumoasa metaforă inițială nu era susținută de filmul propriu-zis, în care idiotul aparent lipsit de repere se dovedea a fi singurul personaj
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care lipsește, de exemplu, dintr-un film ca Marie Antoinette, unde Sofia Coppola, în loc să păstreze distanța critică, pare să se viseze, vulgar, în locul reginei. Menzel păstrează distanța critică și nu-și sentimentalizează eroul ; îl vede așa cum e ca pe un dop de șampanie aruncat încolo și încoace de valurile istoriei. și totuși am sentimentul că Menzel, cu toată sensibilitatea sa delicată la mișcarea acestor valuri, nu se consideră foarte diferit de Dite ; regizorul s-a născut în 1938, iar în slujba
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mișcarea acestor valuri, nu se consideră foarte diferit de Dite ; regizorul s-a născut în 1938, iar în slujba regelui Angliei pare filmul unui artist care a renunțat să se mai zbată, care a ajuns la concluzia că destinul de dop de șampanie e pînă la urmă mai bun decît majoritatea celorlalte destine accesibile ființelor umane. (și Renoir citează aprobator, în memoriile sale, idealul tatălui său, marele pictor, de a pluti ca un dop în voia vieții.) După 15 ani de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a ajuns la concluzia că destinul de dop de șampanie e pînă la urmă mai bun decît majoritatea celorlalte destine accesibile ființelor umane. (și Renoir citează aprobator, în memoriile sale, idealul tatălui său, marele pictor, de a pluti ca un dop în voia vieții.) După 15 ani de închisoare comunistă, Dite surprinde o femeie care se spală într-un lighean, goală pînă la brîu. Momentul nu e o gîdilătură erotică, ci o epifanie. Ne spune : Asta-i tot ce-am putut
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o cărciumăreasă văduvă. Pe vremea aceea, în Basarabia, cetățenii nu aveau voie să facă rachiu sau țuică, monopolul fiind concesionat de un oarecare Radomâlki, fabricant de rachiu dulce la sticle de 250 grame. Sticla se numea șkalic și era cu dop de plută. Vasea, zic eu acum, nu că era un împătimit al băuturii dar, vorbă să fie, avea pasiunea colecționării de dopuri. De la primărie nu cunoșteam decât pe notarul Botez, un om încrezut, și pe secretarul Cibotarev, lipovean cu sufletul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
oarecare Radomâlki, fabricant de rachiu dulce la sticle de 250 grame. Sticla se numea șkalic și era cu dop de plută. Vasea, zic eu acum, nu că era un împătimit al băuturii dar, vorbă să fie, avea pasiunea colecționării de dopuri. De la primărie nu cunoșteam decât pe notarul Botez, un om încrezut, și pe secretarul Cibotarev, lipovean cu sufletul bun și blând ca un bunic. Era în jur de 40 de ani. Cânta la chitara acordată rusește de te minunai. Am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
meu, atârna aproape mort, cu gâtul sucit, spânzurat și băgat între două stinghii de la gard. Ușa de la magazie era scoasă din balamale, iar proviziile mele pentru iarnă erau aruncate, făina împrăștiată, borcanele sparte, iar cele două damigene cu vin aveau dopurile scoase. Mai târziu aveam să aflu că unul dintre „revoluționarii” care au venit să mă agreseze la primărie a urinat în damigenele cu vin. Toate aceste „fapte de eroism” au avut, se pare, drept scop înfometarea și spurcarea mea, a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sursele de informare „nepartinice”. Biochimiștii scriau nume de substanțe pe butoaie, inginerii dădeau învoiri și o făceau pe magazionerii, medicii populau dispensarele sătești, departe de marile clinici și de specializare, profesorii deveneau vechili la munci agricole, strângători de maculatură, sticle, dopuri de plută și castane. Dacă destinul îți oferea șansa profesională a unui sătuc sau orășel muncitoresc, autoritățile aveau grijă să-ți facă imediat mutația pe buletin, adică să te lege practic de glie. „Pătură afiliată clasei conducătoare”, absolvenții cu studii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cartea recordurilor: pierderea slujbei prin concurs. Ratații tranziției găsesc uneori și debușee de tipul inițiativei private. Chiar în clipa în care scriu îi pot privi roadele: pe un perimetru cât un părculeț, 26 de inițiative particulare prestează același serviciu: desfac dopuri la diverse categorii de sticle. Sau păzesc suluri de hârtie igienică, trei prosoape, 9 pachete de stixuri și 3 de cloramină. La fel cum, la țară, un om își irosește viața prestând serviciul păzirii unei singure vite. La rigoare, suntem
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]