4,224 matches
-
forțat să reacționeze, așa cum spunea și Machiavelli, "principele" ar avea mai mult succes dacă ar manifestă astfel de calități neatrăgătoare într-o măsură mai mare decât de calități opuse. Liderii de succes, încearcă să demonstreze Machiavelli, nu sunt deloc persoane drăguțe. Astfel, se poate spune că portretizarea dura a conducerii puternice că una în mod necesar crudă și insensibila pare și astăzi tot atât de greu de acceptat pe cat a fost la momentul publicării Principelui. Profesorul William Connell amintește faptul că uneori când
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
conducător. Și, când este forțat să acționeze, principele ar avea mai mult succes dacă ar manifestă astfel de calități neatrăgătoare într-o măsură mai mare decât de calități opuse. Liderii de succes, încearcă să demonstreze Machiavelli, nu sunt deloc persoane drăguțe. Astfel, portretizarea dura a conducerii puternice [sound leadership] că una în mod necesar crudă și insensibila pare și azi tot atât de greu de acceptat pe cat a fost la momentul publicării Principelui. La o lectură a Principelui, este greu să nu împărtășești
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
asemenea valabilă, nici ea nu mă înghițea încă din vremea-n care, din lipsă de alte preocupări ceva mai provocatoare și mai lucrative, continua să treacă pe la facultate. Am un talent îngrozitor de a colecționa dușmani. Nu pot fi și eu drăguț, amabil. Dar nici nu fac vreun efort în sensul ăsta. Ea face eforturi și totul se întoarce împotriva ei. Ea era obișnuită cu falsul, fără el nu ar fi supraviețuit în postul ăla cretin, eu sunt ceva mai direct, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cronichetă, cum îi plăcea ei să spună. N-avea prea mare vină. Timpul prea scurt. Scria așa de prost din cauza vitezei. Dar în cam toate cronicile aborda aproximativ același stil. N-are rost să vă spun ce scrie nea Puță Drăguță ăsta în carte, dar măcar o fotografie mai inteligentă putea și el să-și pună pe copertă. Cam ăsta era stilul scârbit ofensat. Sunt anumiți oameni care se nasc ofensați. O întrebasem ce-i place să citească. Nu prea avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o șansă a mea de a fi legitimat printr-un premiu. Dragă Barbie, Pe mine mă cheamă Raluca Ciobanu, mai am un pic și fac 7 ani și vreau să-ți spun că-mi place mult de tine. Ești foarte drăguță. Sunt în clasa I. Domnul învățător e foarte bun cu noi. Ne face să râdem și când nu suntem cuminți nu ne bate niciodată. Dar ne pune să ne tragem de nas. La școală ne jucăm „fetele pe băieți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe care îi aveam la pregătire. Și Miruna, din când în când. Iar după o vizită de-a ei, trebuia mereu să suport apropourile deocheate ale Rodicăi, curioasă foc cum dracu’ la un ciufut ca mine vine așa o fată drăguță, cum zicea ea. Am surprins odată involuntar un dialog în care nea Titi îi explica ei ceva de genul: habar n-ai tu ce e aia o pulă! Trebuie să fută la vârsta lui. Vrei să se ducă prin boscheți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ți închipui tu! Afară miroase a sos de spital. E încă foarte de dimineață. - Ia, mă, mâna de pe mine! Ești culmea, parcă ești obsedat de țâțele mele! N-ai mai văzut țâțe? Ale mele sunt și mici. Mici și caraghioase. Drăguțe, cu sfârcuri chircite, rozalii. Miruna. Am nevoie de ea ca să fac legătura cu lumea. Un intermediar. Să vadă ea lumea în locul meu, s-o trimit pe teren, cum ar veni. Să vadă ea lumea asta cu șefi care fac sex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de asemenea, pentru moment, flămân zelile noastre de stomac ușurel, pregătindu-ne Însă, cu acest regim sobru și lactat, pentru vremurile de desfrâu Într ale mân cării ce aveau să urmeze Îndată după Însurătoarea fiecăruia dintre noi cu fete bune, drăguțe și excelente gospodine, care abia dacă se mai pot mândri astăzi cu acest din urmă titlu ce le-a mai rămas. Vestea Însurătoarei mele, la care avui curajul să mă gândesc și să mă zoresc chiar prin vara anului 1910
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
devenit, la terminarea facultății, soție. Câtă dreptate avusese Camelia! Chiriță Ion o aștepta pe Cosmescu Ionela în fața intrării căminului de fete de la Chimie și se minuna cât de deșteaptă putea să fie Camelia. Una lângă alta, nici o fată nu era drăguță. Prin comparație, toate pierdeau. Separat însă, una era mai drăguță ca alta. „Asta e - și-a zis Chiriță Ion, înțelegând că nu e deloc misogin -, numai oile sunt mulțimi. Oamenii sunt ei înșiși, unul câte unul.“ Într-o marți, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ion o aștepta pe Cosmescu Ionela în fața intrării căminului de fete de la Chimie și se minuna cât de deșteaptă putea să fie Camelia. Una lângă alta, nici o fată nu era drăguță. Prin comparație, toate pierdeau. Separat însă, una era mai drăguță ca alta. „Asta e - și-a zis Chiriță Ion, înțelegând că nu e deloc misogin -, numai oile sunt mulțimi. Oamenii sunt ei înșiși, unul câte unul.“ Într-o marți, spre seară Într-o marți, pe la opt și jumătate seara, domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
culcai cu alta și te gândeai la mine. Așa făcea și deșteptul de bărbatu-meu înainte să ne căsătorim. Ce motiv aș avea să-i uit pe puștanii cu care m-am pupat? Se vede c-ai fost un băiat drăguț. Te-aș fi ținut minte precis.“ La despărțire, Vasile B. i-a strecurat în palmă un colț de șervețel cu numărul lui de telefon de la serviciu. „Dacă n-ai să mă suni, înseamnă că am trăit treizeci de ani greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de mult că există au început să apară unde se aștepta mai puțin. Fotografii din tinerețe, un inel de care era sigură că-l pierduse într-un hotel din Pitești, unde fusese trimisă pe linie de serviciu împreună cu un băiat drăguț de la regionala CFR, actele unei case vândute numai cu martori, banii strânși bine pentru o haină de blană și ieșiți de multă vreme din uz... Cu toate că scrisorile verișoarei de-a doua erau pline de apropouri care îl dovedeau pe Mișu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-se c-a greșit adresa -, ce vină au ei că s-au născut fără noroc? Măcar să se fi bucurat de premiul ăla, că altceva viața nu i-a mai dat.“ „Vă cunosc de undeva?“, a întrebat vaca de Rodica. „Vai, drăguță și amabilă doamnă - a zis Rășcanu cu un glas pe care nu și-l recunoștea -, nu cred c-am avut onoarea. Dar mai știi...“ Allegro, molto vivace, andante furioso Cel puțin într-o privință, domnul Capră a știut ce-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fiindcă ei nu-i plăceau deloc, dar absolut deloc, cărțile pe care le ceream. La cealaltă bibliotecă, unde m-am dus după vacanță, fetei de la pupitru îi plăceau toate cărțile pe care le ceream. Poate și pentru că nu era la fel de drăguță ca bibliotecara de dinainte de vacanță. De altfel, nici n-avea listă pentru întâlniri. Mai exista o cauză pentru care nici eu, nici ceilalți studioși nu ne îndrăgosteam pe loc de ea. Cantina la care aveam cartelă terminase rezerva de cartofi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Consulul peruan nu ne-a acordat vize fără o scrisoare de la omologul său argentinian, pe care acesta a refuzat să ne-o dea, spunînd că probabil motocicleta oricum nu ne va duce pînă acolo și vom sfîrși cerînd ajutorul ambasadei (drăguțul nostru Înger păzitor nu știa că motocicleta era deja terminată), dar pînă la urmă s-a Înduplecat și ne-am primit vizele pentru Peru, la prețul de 400 de peso chilieni, care pentru noi erau o grămadă de bani. Exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
promis să treacă cu vederea datoria și chiar a făcut acest lucru, ba chiar mai mult, după ce am ajuns, ne-a luat și la el acasă. Drumul era destul de Îngust, deși nu atît de dificil ca cel dinainte, și destul de drăguț, trecînd prin păduri sau printre plantații de fructe tropicale: banane, papaya și altele. Drumul urca și cobora, pînă la Oxapampa, care se afla cam la 1 000 de metri deasupra nivelului mării și care era destinația noastră, precum și sfîrșitul autostrăzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tocmai se instalează, cum ar fi curentul electric pe durata zilei, un frigider și chiar și un laborator. Au mare nevoie de un microscop bun, un microtom, un tehnician - În acest moment postul este ocupat de către mama Margarita, care e drăguță, dar nu are prea multe cunoștințe - și mai au nevoie de un chirurg care să opereze pe sistemul nervos, pe ochi etc. Interesant este că, dincolo de problemele nervoase cu o răspîndire largă, foarte puțini sînt orbi, indicînd poate concluzia că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vizităm complexul. Dimineața am Încercat să pescuim, Însă fără succes. După-amiază am jucat fotbal, iar prestația mea În poartă nu a fost atît de proastă. Vineri am revenit În complex, iar Alberto a rămas să facă baciloscopie În compania călugăriței drăguțe, mama Margarita. Am prins două specii de pește sumbi, numite mota, iar pe unul i l-am dat doctorului Montoya ca să-l gătească. EL DÍA DE SAN GUEVARA Ziua Sfîntului Guevara SÎmbătă, 14 iunie, eu, Încă un tinerel, am Împlinit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
profereze insulte și să facă scandal, pînă s-a găsit cineva să-i tragă un pumn În față și o mamă de bătaie. Episodul ne-a indispus un pic, fiindcă bietul om, deși era homosexual și foarte plicticos, fusese foarte drăguț cu noi și ne dăduse, fiecăruia, cîte 10 soli, ceea ce ne-a adus totalul la 479 al meu, respectiv 163,5 al lui Alberto. Miercuri ploua cînd s-a crăpat de ziuă, așa că nu ne-am mai dus la complex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
1994 Dimineața (pastel) Pe pământul plin de rouă, valuri de lumini coboară, Luminând natura verde, până în amurg de seară Vălul negru al tăcerii în văzduh se risipește Lumea iar pe scen-apare și aleargă nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Mihai, trăgeau chiar în casa locuită de Noica. Veneau atunci, în timpul vacanței de vară, și copiii săi din prima căsătorie: Răzvan - cel cu ochii frumoși și negri - și Oana - bălăioara, care, împreună cu cea de-a doua doamnă Noica - Mariana, foarte drăguță și amabilă -, creau o atmosferă de ade vărată familie, umplând întreaga casă cu un freamăt și o voioșie ce nu întârziau să te cucerească... Unde mai pui că însăși clădirea avea o alură rustică-medievală, evocând reședințele moșierilor de pe vremuri, mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
membru sunt francezi, dar se aude în fundal și o voce feminină care traduce din moldavă în franceză. Are un accent îngrozitor, dar să nu fim prea exigenți în situația dată. După ce se dezbracă, tânăra moldoveancă (de altfel, o fată drăguță, zdravănă, cum sunt fetele de la țară) întreabă naiv și serios, în același timp: In the popo ? Francezul din spatele camerei nu mai așteaptă să intervină "interpreta", ci spune el direct: No, direct in the pizdul (ultimul "l" din cuvântul buclucaș accentuat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
m-am apucat odată și-am învățat pe de rost citatele și dictoanele din paginile roz din Larousse. Țineam s-o întrec în cultură pe colega mea, Nadia Horowitz, care era mai inteligentă decât mine. (În schimb, eu eram mai drăguță decât ea.) Astăzi, în tot ce scriu, fug de citate. Citatele îmi apar ca o ostentație de erudiție și ca niște cârje menite să susțină idei oloage. R.P. Bun, văd că răspunsul la întrebarea despre idila pătimașă nu mi l-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că mă mișcam ca o ciubotă. Nici unul dintre ei nu era pro fesor propriu-zis, nu avea metodă. Dar toți mă năuceau cu exerciții și cu diverse conversații à la Cântăreața cheală în limbile respective. Domnul Peters, englezul, era cel mai drăguț dintre toți și-mi povestea multe despre aventurile lui londoneze. Domnul Jakobson îmi desena peisaje foarte frumoase în albumul meu de amintiri. Și toți citeau împreună cu mine cărți pentru copii, în limbile pe care le predau, și mă puneau apoi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
împotriva dumneavoastră. A.R. Evident, țin mult la Denisa, o apreciez și, în afară de vechile noastre relații prietenești, am raporturi profesionale foarte bune cu ea. Tot relații prietenești am și cu redactorul-șef de la Editura Art, Laura Albulescu. O fată foarte drăguță, cultivată, inteligentă, foarte plăcută. E o bucurie s-o ai editor. Relații de excelentă colaborare și de apreciere reciprocă mă leagă și de Bogdan Alexandru Stănescu de la Polirom. Pe ceilalți editori sau patroni de edituri îi cunosc mai puțin. Nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]