4,261 matches
-
distrugerea armatei musulmane. Oddone a murit în 735. Data este confirmată de "Annales Francorum Ludovici Dufour" subliniind că, în același an, Charles Martel a invadat Țara Bascilor, în același timp "'Ex Chronico Sigeberti monachi" afirmă că Odo și-a pierdut ducatul și viața. Odo, duce de Aquitania a fost succedat de fiul său cel mare, Hunaldo. Odo a avut cu soția sa Valtrude, fiica lui Walchiso (fiul lui Arnulf de Metz), patru copii:
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
fiecare țară al imperiului (așa ca și în vestul țârii) un conducător de stat numai administrativ (guvernator) ca reprezentant al împăratului ca suveran precum al guvernului de la Viena și un conducător de stat numit mareșal sau căpitan (Landeshauptmann), aici al Ducatului Bucovina. Acesta a fost membru al parlamentului, având funcțiile de președinte a Dietei precum al comitetului executiv (Landesausschuss). Domeniul de competență al acestui comitet a inclus pregătirea deciziilor parlamentare în competență autonomă, gestionarea activelor din țară, administrarea fondurilor și fundațiilor
Listă de mareșali ai Bucovinei () [Corola-website/Science/329121_a_330450]
-
acasă și prin școli private. După moartea tatălui său, Tadeusz Brodowski, care a survenit în anul 1805, tânărul Antoni a fost invitat la Paris în calitate de guvernant al copiilor grafului Tadeusz Mostowski care era pe vremea aceea ministrul afacerilor interne al Ducatului Varșoviei. Cu ocazia acestei deplasări la Paris, a vizitat pe miniaturistul Jean Baptiste Augustin la atelierul acestuia. După trei ani, în anul 1808 revine în Polonia, un an mai târziu, în 1809 câștigă o bursă a Ministerului Învățământului Public al
Antoni Brodowski () [Corola-website/Science/329130_a_330459]
-
Varșoviei. Cu ocazia acestei deplasări la Paris, a vizitat pe miniaturistul Jean Baptiste Augustin la atelierul acestuia. După trei ani, în anul 1808 revine în Polonia, un an mai târziu, în 1809 câștigă o bursă a Ministerului Învățământului Public al Ducatului Varșoviei, ocazie cu care revine la Paris. Aici lucrează asiduu în atelierul idolului său Jacques - Louis David o mulțime de lucrări de inspirație antică. În anul 1811, David părăsește Franța, moment în care pictorul polonez devine cel mai bun prieten
Antoni Brodowski () [Corola-website/Science/329130_a_330459]
-
o perioadă va picta și în atelierul lui Anne - Louis Girodet. La sfârșitul anului 1814, revine la Varșovia și în anul 1819 are prima expoziție de arte frumoase. Această expoziție îl face să devină celebru în cercurile artistice din capitala ducatului, el primind medalia de aur pentru tabloul „"Saul se înfurie pe David"” realizat în perioada 1812 - 1819 (tabloul se află astăzi la Muzeul Național din Varșovia). Datorită acestui eveniment, Brodowski reușește ca în anul 1820 să obțină postul de profesor
Antoni Brodowski () [Corola-website/Science/329130_a_330459]
-
astfel că în Bucovina procentajul românilor a scăzut de la 85.3% în 1776, până la 34.4% în 1910. În Basarabia același tablou, dacă în 1817 români erau 86%, atunci în 1898 numai 47.6%. Spre deosebire de ucraineni, a căror procentaj în Ducatul Bucovinei a crescut de la 10.7% la 38.9%, în Basarabia de la 6.5% la 19%. Marea Unire din 1918 a stopat procesele de deznaționalizare, dar numai pentru o perioadă. Pentru ca în anul 1940, trupele sovietice să ocupe întreaga Basarabie
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
Krzywousty, care a inițiat perioada de fragmentare a Poloniei (1138-1320), partea de vest a Poloniei Mari (inclusiv Poznań), i-a fost acordat lui Mieszko al III-lea cel Bătrân. Partea de est, cu Gniezno și Kalisz, a fost parte a Ducatului de Cracovia, cedat lui Władysław al II-lea. Cu toate acestea, pentru cea mai mare a perioadei din cele două părți au fost sub un singur conducător, și au fost cunoscute ca Ducat al Poloniei Mari (deși uneori au fost
Polonia Mare (istorie) () [Corola-website/Science/329217_a_330546]
-
Gniezno și Kalisz, a fost parte a Ducatului de Cracovia, cedat lui Władysław al II-lea. Cu toate acestea, pentru cea mai mare a perioadei din cele două părți au fost sub un singur conducător, și au fost cunoscute ca Ducat al Poloniei Mari (deși uneori au fost ducatele conduse separat de Poznań, Gniezno, Kalisz și Ujscie). Regiunea a intrat sub controlul lui Władysław I în 1314, și astfel a devenit parte a Poloniei reunite unde Władysław a fost încoronat rege
Polonia Mare (istorie) () [Corola-website/Science/329217_a_330546]
-
de Cracovia, cedat lui Władysław al II-lea. Cu toate acestea, pentru cea mai mare a perioadei din cele două părți au fost sub un singur conducător, și au fost cunoscute ca Ducat al Poloniei Mari (deși uneori au fost ducatele conduse separat de Poznań, Gniezno, Kalisz și Ujscie). Regiunea a intrat sub controlul lui Władysław I în 1314, și astfel a devenit parte a Poloniei reunite unde Władysław a fost încoronat rege în 1320. În Regatul reunite, iar mai târziu
Polonia Mare (istorie) () [Corola-website/Science/329217_a_330546]
-
în 1492, dar oferta a rămas un măr al discordiei în politica italiană. Ferdinand a murit în ianuarie 1494 și a fost succedat de fiul său, Alfonso al II-lea. În octombrie 1494, Ludovic Sforza, care a controlat timp îndelungat Ducatul de Milano, a obținut în cele din urmă titlul ducal după ce a oferit o zestre impresionantă pentru nepoata sa, care s-a căsătorit cu împăratul Maximilian I. El a fost imediat contestat de Alfonso al II-lea, care a avea
Războiul italian din 1494-1498 () [Corola-website/Science/329236_a_330565]
-
sau Tribut (în ), (în ) era învestirea formală a lui Albert I al Prusiei ca duce al Poloniei, Ducatul Prusiei fiind feudă a Regelui și Coroanei Polone. În urma armistițiului încheiat după Războiul polono-teutonic (1519-1521) Albert, Marele Maestru al Cavalerilor Teutoni și membru al Casei de Hohenzollern, l-a vizitat Martin Luther în Wittenberg și curând după aceea a devenit
Omagiul Prusac () [Corola-website/Science/329251_a_330580]
-
polono-teutonic (1519-1521), în Piața Centrală din capitala poloneză Cracovia, Albert a demisionat din funcția sa de Mare Maestru al Cavalerilor Teutoni și a primit titlul de "Duce de Prusia" de la Sigismund I al Poloniei. În înțelegere, parțial mediată de Luther, Ducatul Prusiei a devenit primul stat protestant, anticipând Pacea de la Augsburg din 1555. Învestitura unui fief(feudă) protestantă, Ducatul Prusiei era mai bine pentru Polonia din motive strategice decât un fief catolic a Ordinului teuton din Prusia, supus în mod oficial
Omagiul Prusac () [Corola-website/Science/329251_a_330580]
-
al Cavalerilor Teutoni și a primit titlul de "Duce de Prusia" de la Sigismund I al Poloniei. În înțelegere, parțial mediată de Luther, Ducatul Prusiei a devenit primul stat protestant, anticipând Pacea de la Augsburg din 1555. Învestitura unui fief(feudă) protestantă, Ducatul Prusiei era mai bine pentru Polonia din motive strategice decât un fief catolic a Ordinului teuton din Prusia, supus în mod oficial Împăratului Sfântului Imperiu Roman și Papalității. Ca un simbol de vasalitate, Albert a primit de la regele Poloniei un
Omagiul Prusac () [Corola-website/Science/329251_a_330580]
-
Ducatul de Milano a fost un stat constituent al Sfântului Imperiu Roman, în ceea ce este acum nordul Italiei. Creat în 1395, incluzând douăzeci și șase de orașe și o zonă rurală largă situată între dealurile din Montferrat și laguna venețiană, ducatul
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
Ducatul de Milano a fost un stat constituent al Sfântului Imperiu Roman, în ceea ce este acum nordul Italiei. Creat în 1395, incluzând douăzeci și șase de orașe și o zonă rurală largă situată între dealurile din Montferrat și laguna venețiană, ducatul a fost cucerit de austrieci în timpul războiului de succesiune spaniol, ca în 1714 Austriei să i se recunoască stăpânirea prin tratatul de la Baden. A rămas o posesie austriacă până în 1796, când este cucerit de o armată franceză condusă de Napoleon
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
încetat să existe un an mai târziu, ca urmare a tratatului de la Campo Formio, când Austria îl cedează nou formatei Republici Cisalpine. După înfrângerea lui Napoleon, Congresul de la Viena din 1815 a reconstruit mai multe state distruse de acesta, dar ducatul de Milan nu a fost printre ele. În schimb, fostul său teritoriu a devenit parte a regatului lombardo-venețian, cu împăratul Austriei ca rege. În 1866, acest regat a fost anexat de către noul regat al Italiei. Ducatul de Milan (Ducatus Mediolani
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
distruse de acesta, dar ducatul de Milan nu a fost printre ele. În schimb, fostul său teritoriu a devenit parte a regatului lombardo-venețian, cu împăratul Austriei ca rege. În 1866, acest regat a fost anexat de către noul regat al Italiei. Ducatul de Milan (Ducatus Mediolani), a fost creat pe 1 mai 1395, când Gian Galeazzo Visconti, lord de Milan, a cumpărat o diplomă de 100.000 de florini de la regele Wenceslaus. Această diplomă l-a instalat pe Gian Galeazzo ca duce
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
mai 1395, când Gian Galeazzo Visconti, lord de Milan, a cumpărat o diplomă de 100.000 de florini de la regele Wenceslaus. Această diplomă l-a instalat pe Gian Galeazzo ca duce de Milan și conte de Pavia. La înființarea sa ducatul includea 26 de orașe dintre dealurile de Montferrat la lagunele Veneției, incluzând toate fostele orașe ale Ligii Lombarde. În timpul domniilor familiilor Visconti și Sforza, ducatul a trebuit să-și apere teritoriul său de elvețieni, francezi și venețieni, până la trădare de la
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
instalat pe Gian Galeazzo ca duce de Milan și conte de Pavia. La înființarea sa ducatul includea 26 de orașe dintre dealurile de Montferrat la lagunele Veneției, incluzând toate fostele orașe ale Ligii Lombarde. În timpul domniilor familiilor Visconti și Sforza, ducatul a trebuit să-și apere teritoriul său de elvețieni, francezi și venețieni, până la trădare de la Novara în 1500, atunci când ducatul a trecut în sfera franceză la cererea lui Ludovic al XII-lea. Milan s-a autodeclarat republică, în ciuda faptului că
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
dintre dealurile de Montferrat la lagunele Veneției, incluzând toate fostele orașe ale Ligii Lombarde. În timpul domniilor familiilor Visconti și Sforza, ducatul a trebuit să-și apere teritoriul său de elvețieni, francezi și venețieni, până la trădare de la Novara în 1500, atunci când ducatul a trecut în sfera franceză la cererea lui Ludovic al XII-lea. Milan s-a autodeclarat republică, în ciuda faptului că ducele de Orleans era moștenitorul legitim prin tratat. Dar republica a fost totuși de scurtă durată. Aventurierul Francesco Sforza, care
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
care s-a căsătorit cu fiica nelegitimă din casa Visconti, a preluat Milano în 1450, devenind duce. În 1498, ducele de Orleans, a devenit rege al Franței ca Ludovic al XII-lea, continuând cererile tatălui său asupra Milanului. A invadat ducatul în 1499, înlăturându-l pe Lodovico Sforza. Francezii au condus ducatul până în 1512, când au fost înlăturați de către elvețiani, care l-a pus pe fiul lui Lodovico, Massimiliano, pe tron. Domnia lui Massimiliano nu a fost de lung durată. Francezii
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
preluat Milano în 1450, devenind duce. În 1498, ducele de Orleans, a devenit rege al Franței ca Ludovic al XII-lea, continuând cererile tatălui său asupra Milanului. A invadat ducatul în 1499, înlăturându-l pe Lodovico Sforza. Francezii au condus ducatul până în 1512, când au fost înlăturați de către elvețiani, care l-a pus pe fiul lui Lodovico, Massimiliano, pe tron. Domnia lui Massimiliano nu a fost de lung durată. Francezii, conduși acum de Francisc I, au reinvadat Milanul în 1515 și
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
și retragerea trupelor imperiale, Francesco a aderat în Liga de la Cognac împotriva împăratului, alături de Republica Veneției, Florența, Statul Papal și francezi. Acest lucru a dus repede la înlăturarea sa, dar a reușit să-și păstreze puterea în diferite orașe din ducat, fiind reînscăunat la Milano după pacea încheiată la Cambrai în 1529. În 1535, Francesco a murit fără moștenitori, problema succesiunii a apărut din nou, dar și împăratul și regele Franței doreau ducatul, ceea ce duce la mai multe războaie. Ducatul de
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
să-și păstreze puterea în diferite orașe din ducat, fiind reînscăunat la Milano după pacea încheiată la Cambrai în 1529. În 1535, Francesco a murit fără moștenitori, problema succesiunii a apărut din nou, dar și împăratul și regele Franței doreau ducatul, ceea ce duce la mai multe războaie. Ducatul de Parma a fost fondat în 1545 din teritoriul milanez situat la sud de râul Po, ca un fief pentru fiul nelegitim al papei Paul al III-lea, Pier Luigi Farnese. Împăratul a
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
din ducat, fiind reînscăunat la Milano după pacea încheiată la Cambrai în 1529. În 1535, Francesco a murit fără moștenitori, problema succesiunii a apărut din nou, dar și împăratul și regele Franței doreau ducatul, ceea ce duce la mai multe războaie. Ducatul de Parma a fost fondat în 1545 din teritoriul milanez situat la sud de râul Po, ca un fief pentru fiul nelegitim al papei Paul al III-lea, Pier Luigi Farnese. Împăratul a preluat ducatul în cele din urmă, investindu
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]