4,071 matches
-
stânci. Precursor al lui Bacovia, Radu Ionescu introduce primul în elegiile sale clavirul răsunător, la care cântă fecioara în delir, invocând umbra iubitului mort: Subt mîna-mi tremurândă când pianul lin suspină Și tristele-i accente din sînu-i zbor încet, Și dulcele Bellini cu Norma lui divină Adoarme suferința ce arde al meu piept, Te văz pe dinainte-mi c-un pas ușor a trece, De mine te apropii la capul meu șezând; Și după gîtu-mi palid tu pui o mână rece
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tu tot mai trăiești- Unde ești?... Unde ești? Bravul "oficer" N. Schelitti (1837-1872) nu era mai talentat, și erotica între "un steloi" și o "steluță" e rizibilă: Am surprins eu într-o noapte O steluță ș-un steloi, După multe dulce șoapte, Sărutîndu-se-amîndoi. MATILDA CUGLER Poezia Matildei Cugler (1852-1931) e la modul cuviincios al liricii pentru albumuri de pensioane, cu situații de convenție, cu o certă legănare visătoare cîteodată: Ai plâns și tu odată? Eu zău, nu pot să cred! Ah
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dinspre Mangalia, iuți în mișcări, cu căciulile pe o ureche, certăreți și puși pe tocmeală, lipoveni uriași, cu bărbile ca niște mături, liniștiți, blânzi, umblând numai în grup; tătari tăcuți, turci negustoroși; oameni oacheși și volubili; greci zarzavagii, albanezi cu dulciuri și susanuri; bulgari mărunți de stat, cercetând mărfurile cu ochi severi de gospodari; macedoneni cu oi de vânzare, mocani, călcând rar și apăsat, spătoși, bănuitori”. Speciile jurnalistice cultivate după 1989 - cronici și articole - au fost reunite în volumele intitulate generic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
cu toții dădea dovadă în mod deosebit de o mare amabilitate, a atras simpatia multor laici pentru Ordin; de asemenea, a atras pe calea mântuirii persoane bine pregătite, de diferite condiții sociale, vârste și funcții, și a demonstrat în multe ocazii că dulcele Isus știe să facă lucruri minunate și să-i învingă pe uriași cu lăcustele (Num 13,33). Acesta, suferind de teribile ispite carnale, din zel pentru castitate, s-a castrat; ulterior, a trebuit să facă apel la papă, care, după ce
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și au dormit în dormitorul lor timp de opt zile, ca și cum ar fi făcut parte din comunitatea respectivă. Apoi au luat o casă în parohia Sfânta Ebba și au locuit acolo, fără o capelă proprie, până în vara următoare. 11. Aici, dulcele Isus a semănat grăuntele de muștar, care a devenit cea mai mare dintre toate plantele (Mt 13,31-32). Apoi, fratele Richard din Ingworth și Richard din Devon au plecat la Northampton și au fost găzduiți în azil; ulterior, au închiriat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mult, încât aceasta a devenit rigidă și îndoită; s-a îmbolnăvit și de hidropizie infectivă și de hemoroizi cu pierdere de sânge care l-au chinuit până la moarte. Într-un final, în ajunul zilei în care s-a reîntors la dulcele Isus, acesta i-a trimis în inimă o tristețe atât de mare, dar fără să-i cunoască cauza, încât s-a gândit că toate durerile pe care le suportase până atunci erau nimic pe lângă acea anxietate. Atunci i-a chemat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
murit recent. Iar acum roagă-l pe Dumnezeu să-ți dea o moarte asemenea celei pe care a avut-o acest frate». Fratele Solomon, plângând, s-a rugat: «Ai milă de mine, preadulce Doamne, ai milă de mine și tu, dulce Isuse!». Surâzând, Isus l-a privit cu o față atât de liniștită, încât toată anxietatea anterioară a dispărut din inima sa și, cu sufletul plin de bucurie, a avut convingerea sigură că se va mântui. I-a chemat imediat pe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
rândul său, s-a înclinat spre Isus. Dar, pe când ei credeau că aveau o confirmare a convingerii lor - și anume că legatul papal rostise o blasfemie, și de acea se scandalizaseră foarte mult și i-au criticat predica -, iată că dulcele Isus și-a deschis cu mâinile sale rana de la coastă și a apărut într-un mod foarte vizibil Sfântul Francisc, în interiorul pieptului Domnului nostru; apoi, dulcele Isus a închis rana și l-a ascuns și pe Sfântul Francisc. În ziua
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și de acea se scandalizaseră foarte mult și i-au criticat predica -, iată că dulcele Isus și-a deschis cu mâinile sale rana de la coastă și a apărut într-un mod foarte vizibil Sfântul Francisc, în interiorul pieptului Domnului nostru; apoi, dulcele Isus a închis rana și l-a ascuns și pe Sfântul Francisc. În ziua următoare, după ce s-au trezit, cei doi eretici s-au întâlnit și și-au povestit în mod reciproc viziunea, iar mai apoi au mărturisit în mod
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o pâine mai gustoasă, cereau unul altuia o bucată de pâine din dragoste pentru Dumnezeu. Fratele William spunea că, după ce îi vizita pe frați, simțea nevoia să glumească puțin pentru a uita ceea ce auzise. El însuși mi-a mărturisit că dulcele Isus avea să întemeieze un nou ordin pentru a-l stimula pe al nostru, iar eu cred că acest lucru s-a verificat prin instituirea Ordinului Pocăinței lui Isus Cristos. 133. La capitulul din Stamford, el recomandase fraților în mod
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
literare”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. cu proză, eseuri, interviuri, recenzii. Drumul parcurs de prozatoare a fost unul dintre cele mai neobișnuite și imprevizibile. A debutat în 1968 cu romanul Capriciu la plecarea fratelui iubit, revenind după numai un an cu Dulce Brigitte. Pentru a infirma existența unei literaturi „feministe”, C. își însușise, deliberat, un ton sec, neutru, constatativ, ce aspira la obiectivitatea maximă. Apariția în 1970 a romanului patetic intitulat Nu ucideți femeile marca însă o cotitură de 180 de grade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
merită sacrificat orice. Sondând zonele abisale ale subconștientului, mergând cu analiza dincolo de gest, până la stadiul intențiilor, autoarea le întocmește adevărate fișe biografice personajelor sale - tineri artiști a căror viață, la numai 23 de ani, ia întorsături ciudate. Al doilea roman, Dulce Brigitte, continuă să investigheze lumea literaților. Epicul este sărac, inconsistent, personajele suferind de o excesivă verbozitate. Față de volumul anterior, se remarcă tendința de persiflare și demistificare. Cu totul altul este stilul romanului Nu ucideți femeile. Renunțând la tonul obiectiv, autoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
clienții fac afaceri cu el. Metoda lui preferată este de a le trimite clienților respectivi o cutie În care se află baloane cu heliu ce se ridică În aer În momentul când cutia este desfăcută. În pachet se mai află dulciuri și o scrisoare de mulțumire scrisă de mână. Astfel, mulțumirile adresate clientului nu sunt doar speciale, ci și de neuitat. În loc să trimită felicitări de Crăciun, el le trimite clienților felicitări de Ziua Recunoștinței. „Vreau ca clienții mei să știe că
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
eu atunci să știi că, cît voi fi pă lume, Din lațul tău n-oi mai ieși; mă jur pă al tău nume.” Oximoronul devine figura fundamentală a poeziei lui Alecu Văcărescu: lingă „dulcele laț”, există o varietate impresionantă de „dulce de rob nume”, de „patimă cumplită”, chinuri plăcute, pîrjoliri dătătoare de extaz, de petrecere cu necazuri etc. Iubirea este o Încăpere care are, ca vestibul, durerea. Nu este posibil accesul la marele festin fără a trece prin vestibulul În care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întristarea este la el mereu dulce, mila Îndelungată provoacă o stare de beatitudine a simțurilor, ca un drog. Iată, de ce În acest molcom itinerariu al jalei, poetul cunoaște o surescitare vecină cu extazul. Există În versuri o veritabilă euforie a dulcelui. Amorul este un „izvor dulce de Întristare”, rîurile curg „dulce” răcoritor, soarele revarsă o „lumină dulce tot cu senin”, păstor iubește o păstoriță „cu chip prea dulce, prea drăgălaș”, pămîntul geme În somn „dulce”, primăvara este o „dulce ivire”, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dulce tot cu senin”, păstor iubește o păstoriță „cu chip prea dulce, prea drăgălaș”, pămîntul geme În somn „dulce”, primăvara este o „dulce ivire”, iar priveliștea tinerimii Înrolate sub steag este de asemenea tot dulce: „ce privire dulce mie!” Tema dulcelui cheamă, În poezia lui CÎrlova, pe aceea a plăcerii sau a plăcutului. Ea ne conduce spre al doilea spațiu securizant al poetului, acela din Păstorul Întristat și Înserare: „trista vale”, pierdută la un capăt Într-o cîmpie plină de iarbă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru marile panorame Îl aflăm și la CÎrlova, mai puțin priveliștile alpine sălbatice. Decorul este la el dominat de coline blînde și udat de rîuri molcome. Muntele Închide (ocrotește) acest peisaj În care toate elementele participă la o simfonie a dulcelui și a plăcerii: dumbrava revarsă „cu dulceață” din sînu-i un vînt răcoros, zefirul ascultă „cu plăcere” cîntecul filomelei, luna se urcă pe orizont „plină de plăcere”, de departe se aude „cu plăcere” glasul de păstorițe și fluierul de păstor melancolizat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ceasul cel din urmă s-auz că m-ai iubit, Să strîng draga ta mînă, să simț a ta durere Vărsîndu-se asupra-mi ca balsam fericit. Și sufletu-mi atuncea pe buzele-ți să zboare, Să ia un lung, un dulce, un vecinie sărutat; Din brațele-ți, din sînu-ți să treacă el În soare, Să ducă la vecie plăcerea ce-a gustat.” Suferința ia forme aspre, „turbate” cînd cruzimea iubirii se unește cu cruzimea soartei (Nu, a ta moarte). Lanțurile iubirii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care tind, curios, spre o voluptate a stingerii. Există În poeme o euforie a albului, o obsesie a virginalului din materie, o acumulare de moliciuni, jocuri, gesturi grațioase care se transformă repede Într-o adevărată teroare. O isterie a albului, dulcelui, răsfățului etc. Spațiul liric este, În orice caz, copleșit de: ...„culori suave, magice, divine ce Încîntă ochii, inima Îmbăt”... Bolintineanu părăsește valea romantică, nu rămîne fidel nici stîncii singuratice, mîndre, fantezia nu se leagă de cîmpie sau de colină, n-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
roza și crinul. Roza este floarea preferată a lui Bolintineanu. Nu roza mistică a lui Nerval, ci roza profană, „drag simbol al vieții”. Crinul, introdus În toate comparațiile, are deja o tradiție În poezia română. Bolintineanu Îi alătură totdeauna iedera dulcelui („Un corp dulce ca un crin”, „dulce crin din Ietnen”) sau pe aceea, mai abstractă a frumosului: corpul ei „un crin frumos”... Crinul devine, la rîndul lui, un determinant de preț pentru obiectul erotic: gîtul, corpul, sînul (Îndeosebi sînul) primesc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
regim de plenitudine. Marea este, În fine, și locul unde se sfîrșește, de regulă, aventura: mormîntul Îndrăgostiților fugari. TÎnăra sultană Leili fuge pe mare cu Ali-bei și moare, bucuroasă, cînd află că moartea poate s-o unească În eternitate cu dulcele-i amant (Leili). CÎșlar-agă dă Rabiei, sultana favorită a lui Mahomed al IV-lea, o rivală ce „arde-n frumusețe lumească și divină”, și sultana face ca tînăra baiaderă să piară În mare (Rabie). Scenariul se repetă În alte poeme
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
față de patrie: „Nu voi plăceri molatici născute-n sărbătoare, Nici tinere fecioare, fragile, blînde flori”... Însă lumea Bosforului (lumea fizică și pasională) este, cu precădere, o sărbătoare a voluptăților molatice, a răsfățului. Sentimentul securității Începe la Bolintineanu de la frontiera plăcutului, dulcelui, dalbului, desfătării, cu alte cuvinte: de la un anumit grad de corupere a matinalului, verguraului, suavității etc. „A gusta dulcea bucurie”, a bea „dulcea/roua de cerești plăceri” și, În genere, viața În acest eden dulce sugerează o Întîrziere În desfătare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
constituie un nevinovat repertoriu de regie. Discursul este aproape alb, imaginile - puține - sînt stereotipe. Imposibil de surprins o mișcare mai originală a imaginației. Bolintineanu nu renunță, nici aici, la unele obsesii. Dalbul Îl urmărește („dalbe lupte”, „dalb mormînt”. „vorbe dalbe”), dulcele este, oricînd, gata să Înnobileze o propoziție. Un pasaj din Codrul Cosminului arată că Bolintineanu este În epocă neîntrecut În descripția naturii În stare de convulsie: „Soarele dispare... ceru-ngălbeni! Munții-nalți, vechi, se-nvîrtesc, se-nclină. Umbra se mărește... Aerul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adevărat este imaginea prea convențională a iubirii, stupidă este lipsa de imaginație a versului. Dacă lăsăm chestiunea valorii estetice deoparte și Încercăm să deducem, din abundența determinărilor, care sînt opțiunile poetului, constatăm că Bolintineanu cere femeii să fie Înainte de orice dulce. Dulcele cheamă, imperios, dalbul, iar dalbul nu poate trăi decît În regimul farmecului vergural. S-a putut vedea din exemplele de pînă acum ce importanță acordă poetul acestor Însușiri. Dulcele deschide poarta voluptății erotice, dalbul o exprimă, farmecul vergural o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este imaginea prea convențională a iubirii, stupidă este lipsa de imaginație a versului. Dacă lăsăm chestiunea valorii estetice deoparte și Încercăm să deducem, din abundența determinărilor, care sînt opțiunile poetului, constatăm că Bolintineanu cere femeii să fie Înainte de orice dulce. Dulcele cheamă, imperios, dalbul, iar dalbul nu poate trăi decît În regimul farmecului vergural. S-a putut vedea din exemplele de pînă acum ce importanță acordă poetul acestor Însușiri. Dulcele deschide poarta voluptății erotice, dalbul o exprimă, farmecul vergural o condiționează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]