5,147 matches
-
tabagismului prin multiple articole publicate în presa timpului și în periodicele medicale. Convins că acțiunea de informație științifică largă va contribui la ameliorarea sănătății naționale, C. Thiron vedea realizarea acestui obiectiv în cadrul general, al educației sociale. " Trebuie, consemna el, să educăm poporul ca să aibă o singură mentalitate, o singură conștiință, o singură morală, rezultate din investigațiile științifice." Aceste convingeri explică și concepțiile sale politice. În articole, broșuri, conferințe, cu energie, și-a manifestat credința într-o lume rațională, în puterea creatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru că am lăsat-o să se irosească, îi spusese poetul uneia din fiice, referindu-se la soție, gândindu se, probabil la timpul când, tineri fiind, prin anii 1915, la Buftea, ea, soția, la 28 de ani, singură creștea, îngrijea și educa primii trei copii, lucru care nu era deloc ușor pentru o tânără care își petrecea mai toată vremea spălând, călcând, pregătind rufele tuturor din casă, trebăluind și îngrijind de bunul mers al tuturor treburilor gospodăriei lor. Într-adevăr, rămas fără
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
că învățăturile sale nu aveau implicații mai largi cu privire la doctrina Bisericii. A fost probabil inevitabil că predarea în continuare a ideilor cunoscute a fi eretice să fi generat entuziasm și să fi avut o influență mai mare în rândul elitelor educate de la aceste universități (Grendler, 2002, 284ff ) . Dovezi ale influenței averroiste în Padova sunt furnizate de invectivele celebre ale lui Petrarca din Despre propria ignoranța și despre multe altele și Contra unui fizician. În a două dintre acestea, Petrarca scrie despre
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
este impusă În stadiul embrionar, celelalte posibilități, pe care genetic le posedă, fiind represate, adică interzise. O comunitate umană cuprinde și ea mai multe, practic aceleași funcții, doar că indivizii ce le Îndeplinesc nu se nasc pentru asta, ci sunt educați ca atare. Un organism, evident animal, are o funcție de coordonare și un organ anume, creierul. Comunitatea umană conține și ea o atare funcție și instituția corespunzătoare: primăria. Un organism se hrănește și prelucrează hrana pentru a obține energie și material
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
daci au putut trăi, mai mult, rezista dușmanilor, În același mediu negentropic. Ce e altceva capitala Daciei, Sarmizegetusa, pe vârful unui munte, În mijlocul altor munți, la care se ajunge atât de greu chiar și astăzi? Dar un om născut și educat la șes, ca mine și majoritatea celor care mă citesc și, cred, critică, dar musai În cunoștință de cauză, va recepta negentropia muntelui cu atât mai intens cu cât Îl abordează mai rar... Adică Îi protejează starea. Să lăsăm aceste
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
subiectul de astăzi: pisica. Adorată la propriu În Egiptul antic, “lumea veche” a antichității, a plecat, În pragul Erei noastre, În vizită la rudele ei Încă sălbatice din Europa. I-a plăcut și a rămas. Dar, civilizată fiind, și-a educat urmașii să se apropie de om, alegere adesea fatală. Cu toate acestea, s’a integrat și ea perfect În ecosistemele locale, chiar dacă vrăbiile sunt de altă părere, iar relativ recentul ei popas pe meleagurile noastre nu a apucat să lase
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
raportează la societate. În realitate, copilul are nevoie de o îndrumare spre ceea ce se consideră ca fiind valori autentice ale societății în care trăiește. Evident, "socializarea" nu înseamnă o totală și forțată subordonare a sa față de adulți; copilul poate fi educat, influențat fără ca să i se distrugă spontaneitatea, originalitatea. De fapt, așa cum se va vedea, o bună parte a efortului pedagogiei secolului XX s-a îndreptat spre realizarea unui echilibru între intervenție și nonintervenție, între o educație directivă și una nondirectivă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe știința despre viața socială" (s.n.) (7, p. 18). Termenul de pedagogie socială apare pentru prima dată la Paul Natorp, ca titlu al principalei sale lucrări: Sozialpädagogik (1899). Tot aici este exprimată și ideea de bază a pedagogiei sociale: comunitatea educă, ea este scopul și mijlocul educației (8). Această idee a găsit numeroși aderenți, așa încît, la începutul secolului XX, mișcarea pedagogiei sociale putea să numere printre teoreticienii ei o serie de reprezentanți de frunte: ÉM. DURKHEIM, PAUL BARTH, GEORG KERSCHENSTEINER
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
proces de creștere este superioară tuturor celorlalte teorii (educația ca pregătire, educația ca dezvăluire, educația ca proces de dezvoltare a aptitudinilor, educația ca formare etc.) (5, pp. 48-70). Pedagogul american concepea fenomenul paideutic într-un mod prospectiv; pentru el a educa însemna cultivarea capacității de readaptare a activității la condiții noi sau, cu alți termeni, organizarea și reorganizarea experienței care, adăugîndu-se experienței precedente, mărește capacitatea de a dirija evoluția experienței care urmează (5, p. 67). Încă o dată se constată că în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Potrivit teoriei montessoriene copilul nu este format de educator, nu este modelat, ci se formează, se construiește singur. El este "tatăl adultului"; copilul lucrează pentru formarea adultului întocmai ca o crisalidă din care se formează fluturele. În aceste condiții, a educa înseamnă a crea mediul convenabil nevoii copilului de a asimila spontan. Crearea "mediului convenabil" presupune pregătirea și organizarea stimulilor externi, corespunzători perioadelor senzitive, stimulii trebuind să fie determinați pe cale experimentală. M. Montessori a efectuat numeroase experimente pentru a stabili materialul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pot, uneori, coopera. În general, activitatea lor are un caracter individual. Important este să nu se stingherească unul pe altul. Psihologul german W. Stern pretinde că J. Piaget ar fi efectuat cercetările sale privind judecata morală la copil pe subiecți educați în grădinițele montessoriene; de aici concluzia acestuia privind "egocentrismul" infantil (11, p. 224). În general, concepția psihologică a Mariei Montessori a fost criticată de numeroși psihologi ai vremii, printre care: H. Wallon, Ch. Bühler, W. Köhler. Toate aceste observații fac
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
generației tinere, prin cultivarea atașamentului față de ideea luptei de clasă, față de proprietatea colectivă și "democrația sovietică". În statele cu regim fascist s-au creat organizații de copii și tineret fasciste (organizația "Balilla" în Italia, Tineretul hitlerist în Germania), care au educat tînăra generație în cultul forței, al rasismului și antisemitismului, al supunerii oarbe față de "führeri" fie ei mai mari sau mai mici (4, pp. 635-638). Speranța care, la începutul anilor '20, se investise în școală, ca instituție capabilă să crească viitoarele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
autoexigenței avea loc mai ales la nivelul "consiliului comandanților" (al șefilor de detașamente) aceștia erau considerați ca exprimînd cel mai fidel "exigențele colective" (4). Este adevărat, Makarenko se folosește undeva de o expresie apropiată de aceea a educației noi: a educa înseamnă a organiza experiența de viață a copilului; accepțiunea dată termenului de organizare nu exclude participarea continuă a educatorului care, organizînd, nu se retrage așteptînd solicitarea copiilor. Colectivului aprecia Makarenko, formulînd una din ideile sale valoroase îi este proprie legea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Întregul proces de formare a tinerilor germani era subordonat acestui scop. Și prin el s-a reușit creșterea unei generații cu un procent ridicat de fanatici care au susținut și apărat sacrificîndu-și viața "drepturile" unei "rase superioare". Dacă comunismul a educat fanatici ai "luptei de clasă pînă la victoria finală a comunismului", național-socialismul a educat fanatici ai luptei pentru asigurarea supremației rasei germane. Două concepții social-politice opuse, dar care se întîlneau într-un ideal totalitar și cărora isteria le-a rezervat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
s-a reușit creșterea unei generații cu un procent ridicat de fanatici care au susținut și apărat sacrificîndu-și viața "drepturile" unei "rase superioare". Dacă comunismul a educat fanatici ai "luptei de clasă pînă la victoria finală a comunismului", național-socialismul a educat fanatici ai luptei pentru asigurarea supremației rasei germane. Două concepții social-politice opuse, dar care se întîlneau într-un ideal totalitar și cărora isteria le-a rezervat o reîntîlnire ca regimuri social-politice care, după ce au zguduit lumea secolului XX, au fost
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Dacă școala urbană poate avea un caracter teoretic, promovînd cu prioritate, prin intermediul cărții, abstracțiunile, școala rurală va mai ales un caracter practic: Puțină știință cărturărească, în schimb o bună inițiere în tehnica gospodăririi sătești" (36 a, p. 193). Ceea ce trebuia educat cu precădere în școala rurală era "gîndirea tehnică", iar aceasta se putea realiza prin mișcările mîinii, prin imitarea corectă, în condițiile oferite de exerciții colective. Apreciind poziția lui C. Rădulescu-Motru în orientarea spre practică a învățămîntului rural, nu putem să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lui. Copilul scria el are un fond social, aspirat din mediul în care trăiește; prin educație, el trebuie să fie format pentru acest mediu, cu mijloacele proprii mediului și de către un educator care-l cunoaște foarte bine. De aceea "a educa înseamnă înainte de toate a integra pe copil în viața neamului său" (65 d, p. 136), iar scopul educației este de a face din fiecare individ, pe cît este cu putință, un reprezentant tipic al însușirilor mai caracteristice ale grupării etnice
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
util societății, ci pentru a obține note de trecere și a putea dobîndi slujba rîvnită. O altă cauză ținea de modul în care regimul burghez stabilea conținutul învățămîntului, impunînd generațiilor tinere prejudecățile și idealurile sale "reacționare". Generația de mîine este educată în spiritul ideilor de ieri; fiind ruptă de frămîntările "maselor populare", de marile probleme ale prezentului, tînăra generație era nepregătită pentru viață. În sfîrșit, cea de-a treia cauză folosirea unor metode necorespunzătoare în educație și instrucție constrîngerea și învățarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe care astfel de lucrări îl pun în evidență îl constituie interesul cu totul deosebit pe care lumea contemporană îl acordă educației, preocuparea generală pentru reforma sistemelor de învățămînt. Educația a devenit una din marile speranțe ale epocii noastre ("A educa înseamnă a modela viitorul" 5, p. 12). Cum era și firesc, dezbaterile asupra reformelor învățămîntului s-au referit și la cauzele care au generat cererea de schimbare. Folosindu-se o analogie, sugerată de exploziile nucleului, se apreciază, de către unii analiști
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
obiectul educației nu este omul abstract, ci "acest copil", "această persoană", în toată singularitatea sa. În consecință, acțiunea educatorului constă nu în a transmite o "știință impersonală", valabilă pentru toată lumea, fără deosebire, ci în solicitarea "ființei singulare" de a se educa pe sine însăși. Educația nu este altceva decît autoeducație. O astfel de înțelegere a procesului educațional înseamnă, după opinia lui L. Stefanini, a "personaliza școala" (12). Bunurile culturale nu există însă in abstracto, ci în spirite concrete, singulare. În consecință
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
oboselii, a unor stări de depresie etc. Este astfel necesară o îndrumare a devenirii de către un educator, evident adept al filosofiei existențialiste. Avertizarea este unul din aspectele de bază ale îndrumării, prin care se urmărește stimularea voinței celui ce se educă, recunoscîndu-i-se însă libertatea. În condițiile avertizării, se argumentează elevului valoarea soluției propuse, urmînd ca hotărîrea s-o adopte singur. Este adevărat, ne avertizează Bollnow, procedeul comportă un risc; cel ce se educă ar putea acționa nu ca urmare a hotărîrii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care se urmărește stimularea voinței celui ce se educă, recunoscîndu-i-se însă libertatea. În condițiile avertizării, se argumentează elevului valoarea soluției propuse, urmînd ca hotărîrea s-o adopte singur. Este adevărat, ne avertizează Bollnow, procedeul comportă un risc; cel ce se educă ar putea acționa nu ca urmare a hotărîrii sale, ci sub influența educatorului. Ideea avertizării nu este cu totul nouă: ea se întîlnește și la Herbert Spencer, ca o completare a "pedepsei naturale" (copilul să fie prevenit asupra consecințelor acțiunilor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și doar pregătește individul pentru "întîlnire", cultivîndu-i forțele necesare și oferindu-i multiple posibilități pentru a ajunge la cunoașterea marilor figuri ale culturii umaniste. "Întîlnirea" are loc în momentul în care contactul spiritual provoacă o puternică "zguduire" celui ce se educă, dînd o nouă direcție dezvoltării sale. O. F. Bollnow, care a dezvoltat această teorie, ține să ne asigure că "întîlnirea" nu ipoate fi planificată, nu poate fi pregătită în mod special de profesori; ea are un caracter întîmplător, și numai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sînt cuprinși de "raza fulgerului" său (23, pp. 111-128). Deși teoreticienii existențialiști nu explicitează relația "întîlnire" "trezire", se poate aprecia că "întîlnirea" este o formă de "trezire", ea dezvăluind noi potențe, spre a căror valorificare este îndreptat cel ce se educă. Nu se poate contesta faptul că, în decursul perioadei de instruire, unii tineri sînt în mod deosebit atrași de anumite personalități ale culturii, de operele acestora! Nu înseamnă să subordonăm însă așa cum fac existențialiștii instrucția "întîlnirii". Aceasta din urmă este
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogică anacronică, care propune o revenire la școala din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cînd nivelul de dezvoltare al științelor permitea încă educația liberală dominant filologică și filosofică. Dacă progresivismul cultivă adaptarea tinerei generații la mediul social, perenialismul educă oameni care departe de a domina schimbarea, de a judeca cu luciditate lumea în care trăiesc nu sînt pregătiți nici pentru adaptare, nici pentru a imprima vieții sociale o altă orientare. Ei vor rămîne, cel mult, niște spirite critice, rupte
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]