4,125 matches
-
Regatul Unit). Orice electron are un moment magnetic și o valoare a numărului de spin s = 1/2 , cu componenti magnetici m = +1/2 și m = -1/2 în prezența unui câmp magnetic extern de intensitate "B", momentul magnetic al electronului se aliniază fie (m = -1/2 paralel, fie antiparalel (m = +1/2) cu acest câmp magnetic aplicat. Aceste două alinieri a spinului electronic corespund la două nivele de energie electronică de spin diferite (vezi și Efectul Zeeman). Separarea în energie
Rezonanță electronică de spin () [Corola-website/Science/315189_a_316518]
-
de energie electronică de spin diferite (vezi și Efectul Zeeman). Separarea în energie dintre cele două stări/nivele de spin electronic este dată de ecuația fundamentală a teoriei RES: formula 1"E = gμB", unde "g" este numit „factorul giromagnetic” g-factor al electronului (vezi și factorul Landé), iar μ este magnetonul Procopiu-Bohr. Această ecuație spune că separarea sau despicarea („splitting”) dintre cele două nivele de energie este strict proportională cu intensitatea câmpului magnetic aplicat, așa cum este ilustrat fenomenul în următoarea figură: Corespunzînd deci
Rezonanță electronică de spin () [Corola-website/Science/315189_a_316518]
-
metalice (de exemplu in sticle metalice de FeB, CoP, FeNiPB, ș.a.m.d) se observă spectre asemănătoare spectrelor de rezonanța feromagnetică (SRF) ale feromagneților masivi; însă în cazul sticlelor metalice feromagnetice cum ar fi FeB și al straturilor subțiri cu electroni neîmperecheați aceste rezonanțe sunt produse de unde de spin excitate la rezonanță (feromagnetică) de microunde (USERF;FSWR))—care au dependențe de temperatură foarte diferite de cele ale corpurilor masive de feromagneți. Această detectare de cantități extrem de mici de spini electronici neîmperecheați
Rezonanță electronică de spin () [Corola-website/Science/315189_a_316518]
-
H2O ---> H2CO3. În mare parte ionizat H2CO3 + H2O ---> H2O + HCO3. Aceste concentrații joase de ioni de hidrogen sunt suficiente pentru a iniția ruginirea. Reacțiile (a) și (b) nu au loc neapărat în același punct al bucății de fier care ruginește. Electronii ce iau naștere în reacția (a) pot curge prin fier și da naștere la atomi H în alt loc. Procesul acesta este mult favorizat dacă în acest al doilea punct se află (în contact metalic cu fierul) un alt metal
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
conform reacției (a). În alte puncte ("puncte catodice") are loc reacția (b). Diferența între potențialele punctelor anodice și catodice se datoreaza unor mici variații locale în compoziția sau chiar numai în forma cristalină a metalului. Evident că, simultan cu circulația electronilor prin metal, trebuie să aibă loc și un transport de ioni în circuitul exterior (de ex. prin pământul umed, la obiecte de fier îngropate). De aceea electroliții accelerează mult coroziunea. Procesele de coroziune sunt strâns legate de procese electrochimice. Acest
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
mult coroziunea. Procesele de coroziune sunt strâns legate de procese electrochimice. Acest lucru explică faptul, că procesul de coroziune decurge în mod accelerat la apariția bateriilor locale. Sub "baterie locală" înțelegem "scurt circuitul" dintre soluțiile metalelor de încărcare diferită de electroni și a anumitor ioni sub prezența apei. Aceste metale pot fi de exempu fierul și cuprul. La punctele de contact fierul corodează deosebit de repede. Pe parcursul "reacției de cementare" cunoscute cuprul se depune pe fier, componând astfel o baterie locală Cu2
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
Aceste metale pot fi de exempu fierul și cuprul. La punctele de contact fierul corodează deosebit de repede. Pe parcursul "reacției de cementare" cunoscute cuprul se depune pe fier, componând astfel o baterie locală Cu2+ + Fe ———> Cu + Fe2+. Pe suprafața bogată în electroni a cuprului se descarcă "ioni de hidrogen" alcătuind astfel hidrogen 2 H+ + 2 e- ———> H2. Supraîncărcarea" pozitivă astfel compusă pe fier este predată cu ceea mai mare ușurință ca și ion Fe2+ ; deci are loc o coroziune fără deranjament a
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
Standardele JEDEC pentru memorie sunt specificațiile pentru circuitele de memorie semiconductoare și unități de stocare similare promulgate de Joint Electron Device Engineering Council (JEDEC) Solid State Technology Association, o organizație independentă a ingineriei semiconductorilor și un corp al standardizării. Asociată cu Electronic Industries Alliance (EIA), o asociație comerciala ce incorporează toate domeniile industriei electronice din Statele Unite, JEDEC are peste 300
Standarde JEDEC () [Corola-website/Science/321153_a_322482]
-
popular în anii '60. Mai târziu, JEDEC s-a ocupat cu dezvoltarea unui sistem de numerotare a circuitelor integrate, dar acesta nu a fost acceptat în industria semiconductorilor. La sfârșitul secolului 20, organizația era cunoscută sub numele de JETEC (Joint Electron Tube Engineering Council), și era responsabilă pentru acordarea și coordonarea tipurilor de numere pentru tuburile electronice. Abia în anul 1999, JEDEC a devenit o asociație separată sub numele său actual, dar continuând o alianță cu EAI. Standardele JEDEC pentru memorie
Standarde JEDEC () [Corola-website/Science/321153_a_322482]
-
Modern NAND Flash atinge cea mai mare viteză de scriere dintre toate memoriile ROM reinscriptibile, până la 15 MB&s (70 ns/bit), permițând blocuri mari de celule de memorie pentru a fi scrise simultan. Întrucât acestea sunt scrise prin "forțarea" electronilor printr-un strat de izolare electrică pe o poartă tranzistor plutitoare, memoriile ROM reinscripționabile pot rezista doar un număr limitat de cicluri de scriere și ștergere înainte ca izolația să fie permanet deteriorată. În primele memorii EAROM aceasta putea să
Memorie ROM () [Corola-website/Science/321157_a_322486]
-
la un microcontroller. Această memorie (erasable programmable read only memory = ștergibil și programabil ROM) folosește tranzistoare MOS ca element programabil. Aceste tranzistoare conțin câte o poartă flotantă ceea ce înseamnă că poarta nu este conectată. Programarea are loc prin injectarea de electroni în poarta flotantă folosind o tensiune mai mare decât cea obișnuită (uzual între 12V și 25V). Ștergerea se produce prin scoaterea electronilor din poarta flotantă, proces realizat prin expunerea la raze ultraviolete printr-o fereastră mică în exteriorul microcontrollerului. Expunerea
Memoria Program la Microcontrollere () [Corola-website/Science/321151_a_322480]
-
conțin câte o poartă flotantă ceea ce înseamnă că poarta nu este conectată. Programarea are loc prin injectarea de electroni în poarta flotantă folosind o tensiune mai mare decât cea obișnuită (uzual între 12V și 25V). Ștergerea se produce prin scoaterea electronilor din poarta flotantă, proces realizat prin expunerea la raze ultraviolete printr-o fereastră mică în exteriorul microcontrollerului. Expunerea durează în jur de 20 de minute. După efectuarea ștergerii, fereastra trebuie acoperită pentru a proteja microcontrollerul de razele ultraviolete provenite de la
Memoria Program la Microcontrollere () [Corola-website/Science/321151_a_322480]
-
formulată în 1842 spune că "„o distribuție statică, stabilă de sarcini electrice este practic imposibilă”". Așadar electronii din componența atomilor și moleculelor nu pot forma sisteme statice stabile. Atomii și moleculele nu pot avea decât sisteme dinamice de sarcini electrice. Această teoremă este o ilustrare a tezei filozofice care spune că "„mișcarea este condiția fundamentală de existență
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
de control, adresele și datele pot fi memorate fără temporizările de setare și menținere monitorizate de procesor. Avantaje similare se obțin și pentru operațiile de ieșire”. Tipul de memorie care se numește SDRAM este cel elaborat conform standardului JEDEC (Joint Electron Device Engineering Council). Modulele memoriei SDRAM au o arhitectură cu 2 sau 4 bancuri pe modul, ceea ce face posibil ca un banc să fie preîncărcat, în timp ce altele sunt citite sau scrise. Acest lucru permite ca diferite linii din fiecare banc
Memorie DRAM () [Corola-website/Science/321163_a_322492]
-
Hertz, primește o explicație teoretică riguroasă din partea lui Einstein în 1905, care la rândul său realizase o extensie a studiilor lui Planck privind teoria cuantelor. În 1909, fizicianul american Robert Andrews Millikan (1868 - 1953), prin celebrul său experiment determină sarcina electronului. În 1911, fizicianul olandez Heike Kamerlingh Onnes (1853 - 1926) descoperă supraconductibilitatea. Astfel se pot crea câmpuri magnetice intense, utile la înzestrarea acceleratoarelor de particule, a tehnologiilor bazate pe rezonanță magnetică nucleară, în domeniul nanotehnologiei și la obținerea de materiale deosebite
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
(MLV), sau metoda perechilor de electroni, sau metoda legăturilor localizate, este o metodă de aproximare a funcției de undă moleculare, care se folosește de combinarea liniară a orbitalilor moleculari. Se consideră că formarea legăturii chimice are loc prin suprapunerea orbitalilor atomici nedeformați și cuplarea spinului electronilor
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
electroni, sau metoda legăturilor localizate, este o metodă de aproximare a funcției de undă moleculare, care se folosește de combinarea liniară a orbitalilor moleculari. Se consideră că formarea legăturii chimice are loc prin suprapunerea orbitalilor atomici nedeformați și cuplarea spinului electronilor de la cei doi atomi, astfel încât densitatea norului electronic crește în spațiul dintre cele două nuclee. Această creștere determină legarea celor două nuclee. MLV este o variantă simplificată a unei alte metode de aproximație, numită și "metoda stărilor de spin". Ea
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
suficientă a orbitalilor atomici "3p" pentru formarea legăturilor π (p-p) stabile. De aceea, la aceste elemente, legătura multiplă se formează cu orbitalii atomici "d", care sunt mai extinși în spațiu. În MLV, formarea legăturii se explică prin cuplarea spinilor electronilor de la doi atomi. Când atomii nu posedă electroni necuplați, sau au prea puțini asemenea electroni în stare fundamentală, MLV presupune că, în momentul formării legăturii, atomul poate trece într-o stare excitată, în "starea de valență", prin care acesta poate
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
π (p-p) stabile. De aceea, la aceste elemente, legătura multiplă se formează cu orbitalii atomici "d", care sunt mai extinși în spațiu. În MLV, formarea legăturii se explică prin cuplarea spinilor electronilor de la doi atomi. Când atomii nu posedă electroni necuplați, sau au prea puțini asemenea electroni în stare fundamentală, MLV presupune că, în momentul formării legăturii, atomul poate trece într-o stare excitată, în "starea de valență", prin care acesta poate dobândi electroni necuplați. Aceasta presupune combinarea liniară a
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
aceste elemente, legătura multiplă se formează cu orbitalii atomici "d", care sunt mai extinși în spațiu. În MLV, formarea legăturii se explică prin cuplarea spinilor electronilor de la doi atomi. Când atomii nu posedă electroni necuplați, sau au prea puțini asemenea electroni în stare fundamentală, MLV presupune că, în momentul formării legăturii, atomul poate trece într-o stare excitată, în "starea de valență", prin care acesta poate dobândi electroni necuplați. Aceasta presupune combinarea liniară a mai multor orbitali din stratul de valență
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
doi atomi. Când atomii nu posedă electroni necuplați, sau au prea puțini asemenea electroni în stare fundamentală, MLV presupune că, în momentul formării legăturii, atomul poate trece într-o stare excitată, în "starea de valență", prin care acesta poate dobândi electroni necuplați. Aceasta presupune combinarea liniară a mai multor orbitali din stratul de valență al atomului, rezultând, în final, orbitali de egală energie (degenerați), ocupați cu câte un electron necuplat de spin paralel, sau cu perechi de electroni cuplați. Acești orbitali
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
o stare excitată, în "starea de valență", prin care acesta poate dobândi electroni necuplați. Aceasta presupune combinarea liniară a mai multor orbitali din stratul de valență al atomului, rezultând, în final, orbitali de egală energie (degenerați), ocupați cu câte un electron necuplat de spin paralel, sau cu perechi de electroni cuplați. Acești orbitali se numesc orbitali hibridizați (OH). (exemple: molecula de metan CH, sau hexafluorura de sulf). Cu foarte puține excepții, legăturile σ ale carbonului se pot interpreta doar cu orbitali
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
acesta poate dobândi electroni necuplați. Aceasta presupune combinarea liniară a mai multor orbitali din stratul de valență al atomului, rezultând, în final, orbitali de egală energie (degenerați), ocupați cu câte un electron necuplat de spin paralel, sau cu perechi de electroni cuplați. Acești orbitali se numesc orbitali hibridizați (OH). (exemple: molecula de metan CH, sau hexafluorura de sulf). Cu foarte puține excepții, legăturile σ ale carbonului se pot interpreta doar cu orbitali hibridizați. Orbitalul "2s" hibridizează întotdeauna. Orbitalii "p" pot hibridiza
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
electrochimie este electroliza, ce reprezintă o reacție chimică ce are loc la trecerea curentului electric. Reacțiile electrochimice sunt acele reacții chimice care au loc în soluții chimice aflate în contact cu materiale conductoare sau semiconductoare și care implică transfer de electroni între electrozi și electrolit. Studiul joncțiunii a doi semiconductori este in mod convențional considerat a nu aparține domeniului electrochimiei, ci fizicii solidului. Aplicațiile electrochimice la scară industrială sunt efectuate prin inginerie electrochimică. Există cinci mari domenii de aplicație a electrochimiei
Electrochimie () [Corola-website/Science/320615_a_321944]
-
repaos în câmpul gravitațional al găurilor negre, inclusiv a duratei de viață a particulelor pe aceste nivele (1971), preluate ulterior și de alți cercetători. A dezvoltat primele calcule cuantice ale împrăștierii fotonilor și particulelor cu masă de repaos (mezoni scalari, electroni) de către găurile negre. A aplicat calculatorul la aceste calcule. Astfel, Wheeler poate fi considerat inițiatorul cercetărilor de mecanică cuantică în câmpuri gravitaționale intense. Axeste cercetări au fost dezvoltate ulterior de Remo Ruffini, Thibault Damour, Nathalie Deruelle și alții.
John Archibald Wheeler () [Corola-website/Science/321596_a_322925]