5,918 matches
-
exterior, deci o altă societate, apropiată, sau după caz, îndepărtată: ființe pe care totul le apropie în plan cultural, moral, istoric; sau niște necunoscuți, străini, a căror limbă sau obiceiuri nu le înțeleg, atât de străini mie, încât, la limită, ezit să recunosc apartenența noastră comună la o aceeași specie." (Tzvetan Todorov, Cucerirea Americii. Problema Celuilalt, traducere de Magda Jeanrenaud, Iași, Editura Institutul European, 1994, p. 7). 451 Ibidem, p. 173. 452 Referitor la planul praxiologic Todorov scrie: "îmbrățișez valorile celuilalt
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
altor genuri descriptive (portretul și mai ales descrierea de acțiuni), textul ca structură secvențială, apoi ca structură a reprezentării descriptive, punerea în secvențe a propozițiilor descriptive, în sfîrșit predicatele funcționale și descrierea de acțiuni, aceasta din urmă, prin anumite particularități, ezitînd între narațiune și descrierea propriu-zisă. Accentul cade în această parte pe sublinierea funcției formelor descriptive care își capătă sensul în însăși dinamica textului narativ, explicativ sau argumentativ. Regularitățile lingvistice reprezentate de propozițiile descriptive și de modul lor de secvențializare sînt
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al Paralelei dintre Antici și Moderni (Parallèle des Anciens et des Modernes), Ch. Perrault insistase deja asupra dificultății de a accepta fragmentele descriptive. Aceasta îl aducea chiar în poziția de a critica cadrul descriptiv al dialogurilor platoniciene pe care nu ezita să le prezinte ca pe o supraîncărcare inutilă, neglijîndu-le prin aceasta funcționalitatea. Cu autonomizarea progresivă a lui locus amoenus, am văzut mai devreme cum topos-ul a pierdut din funcționalitatea sa narativă. 2. Clasificarea descrierilor în retorica tradițională (trecere în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
spun? Mircea își plătește imprudența de a fi scris cartea aceea chiar mai mult decât era cazul. Știu că regretă acest fapt, am și vorbit despre acest lucru aici, dar asta e situația, există tot felul de trandafiri care nu ezită să-ți reamintească erorile pe care le-ai făcut. Nu din răutate, ci pur și simplu din prostie, cum e cazul trandafirului de față! În rest, ce păreri să am? Eu nu am încredere în d-l Tatulici nici dacă
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pare să fi fost luat prin surprindere de prăbușirea colosului cu picioare de lut, devenită efectivă la începutul anului 1989! I-au mai trebuit vreo doi ani până a început să găsească soluții de integrare pentru Est, oricum a tot ezitat până pe la jumătatea anului 1991, când s-a descompus și URSS, ca să devină mai hotărât în ce ne privește pe noi, esticii... Cum mi s-au părut oamenii aceia, prezenți la Congresul de la Varșovia și Gdansk? Deși nu este foarte
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ținută științifică, precum pe Varro: acesta crede, într-adevăr, într-un Dumnezeu, suflet al universului, care poate fi identificat cu Iuppiter Capitolinus sau cu Dumnezeul evreilor 65. De asemenea, un poet ca Vergiliu, împins de un asemenea sincretism metafizico-religios, nu ezită să insufle în protagonistul Eneidei sale o religiozitate profundă, care trebuia să fie auspiciul și garanția cea mai puternică a spiritului religios roman pe vremea lui Augustus. În fine, însuși Augustus, căruia religia iudaică nu îi era străină, din câte
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tot mai rămăsese un Augustus care să acorde funcții înalte în Imperiu. Intuiește că, odată cu dispariția lui Augustus, situația Statului, contrar așteptărilor lui Ovidiu și a celor din opoziție, rămânea aproape neschimbată: nu s-ar fi întors la Republica. Ovidiu ezită între ideile și idealurile sale de a căror inactualitate începe, în sfârșit, să-și dea seama și realitatea contingentă și pare mai hotărât ca niciodată să ajungă la un acord. Și totuși ceva și mai profund decât amărăciunea și disprețul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fără a depăși anumite limite de discreție pe care și le-a impus sau care i-au fost impuse, felul culpei sale. Încă de la început el se lamentează: "vai mie, dacă citind numele meu tu te schimbi la față și eziți să citești până la capăt scrisoarea", exilând astfel, împreună cu poetul, și scrisorile și operele. Vina lui nu merită atât! De fapt, Ovidiu nu s-a gândit că, punând una peste alta, mâna sa ar putea atinge astrele, precum Titanii, care se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
duse la Roma într-o urnă mică: mort nu va mai fi exilat. Nimeni nu-i interzice acest lucru (sau mai bine zis, nu i-l poate interzice): în ciuda interdicției lui Creon, regele Corintului, miloasa Antigona din Teba nu a ezitat să-și îngroape fratele, pe Polinice, căzut în războiul celor Șapte împotriva Tebei (v. 65-70). Disimulându-și intențiile, Ovidiu o asemăna pe Fabia cu Antigona și, implicit, pe Augustus cu tipul tiranului, Creon. Adevărul, ascuns pentru mult timp, cu mâhnire
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
plecat în exil, nu m-a părăsit această speranță, deși am mascat-o, cum am putut mai bine, cu aceleași adulații la adresa lui Augustus, în care, însă, nu mai credea nimeni (nici măcar împăratul). Mai mult, când îmi venea inspirația poetică, nu ezitam să mă distrez făcând versuri ambigui, în care nu se înțelegea bine unde se termina măgulirea și unde începea bătaia de joc (prietenii mei, însă, înțelegeau totul din zbor). De exemplu, poetul adresându-se soției 404, care se plângea că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
roșii și complet zburlită". Se pare că Ovidiu vrea să-i reproșeze o rigiditate morală nejustificată: să nu se ridice în apărarea moralității, tocmai el care asista cu plăcere la spectacole deloc morale și care, la vremea lui, nu a ezitat să o ia pe soția lui actuală, Livia, de la soțul ei legitim. Să nu se aducă, așadar, învinuiri de imoralitate în Ars amatoria, pentru că în acest caz Augustus ar fi trebuit să-l pedepsească și pe poetul său preferat, Vergiliu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
decizii."), I37 ("Nu-mi plac activitățile în care trebuie să te deplasezi și să te miștii mereu."), I51 ("Nu-mi place să am mai multe activități în același timp."), I53 ("Sunt complet absorbit de angajamentele și activitatea mea."), I68 ("Nu ezit să spun ceea ce gândesc."), I77 ("Nu dedic mult timp lecturii."), I94 ("Mă adresez ușor persoanelor pe care nu le cunosc."), I99 ("Nu sunt vorbareț."), I114 ("Fac față tuturor experiențelor cu mare entuziasm."), I121 ("În general, nu sunt expansiv față de necunoscuți
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
I123 ("Nu-mi plac activitățile care implică riscuri."). IV. Factorul AMABILITATE V. D3. Atitudine amicală conține itemii: I16 ("Nu este necesar să te comporți într-un mod cordial cu toată lumea."), I22 ("Îmi place să mă amestec printre oameni."), I40 ("Nu ezit să-i critic pe ceilalți, mai ales când o merită."), I44 ("În orice situație, admit cu ușurință că m-am înșelat."), I52 ("De obicei am o atitudine cordiala, chiar cu persoanele față de care simt o oarecare antipatie."), I65 ("Nu-mi
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
simt o oarecare antipatie."), I65 ("Nu-mi plac grupurile foarte numeroase."), I74 ("De obicei, nu acord ușor încredere altor persoane."), I88 ("Mă destăinui cu ușurință altora."), I93 (" Cred că în fiecare dintre noi există ceva bun."), I108 ("Dacă trebuie, nu ezit să le spun celorlalți să-și vadă de treburile lor."), I126 "În general, am încredere în ceilalți și în intențiile lor."), I128 ("Cu anumite persoane, nu trebuie să fii prea tolerant."). VI. D4. Cooperare conține itemii: I4 ("Nu mă preocupă
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
care au manifestat săptămâni întregi în ianuarie și apoi în primăvara anului 1990 împotriva regimului Iliescu și a ex-frontului devenit partid politic al acestuia. Aceiași oameni cumsecade însă, care îi insultau pe "huligani" golani, oameni de nimic nu ar fi ezitat, înainte de 1989, să-și îndemne fiicele să aibă o legătură cu un bun "securist" ca să trăiască liniștite! Aceiași oameni cumsecade nu au ezitat să aplaude metodele manipulatoare și brutale utilizate de președintele lor când, în 1990, acesta îi asmute pe
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
acestuia. Aceiași oameni cumsecade însă, care îi insultau pe "huligani" golani, oameni de nimic nu ar fi ezitat, înainte de 1989, să-și îndemne fiicele să aibă o legătură cu un bun "securist" ca să trăiască liniștite! Aceiași oameni cumsecade nu au ezitat să aplaude metodele manipulatoare și brutale utilizate de președintele lor când, în 1990, acesta îi asmute pe mineri, aduși cu trenuri și autobuze din Valea Jiului, împotriva studenților, urmăriți pe holurile facultăților și pe străzi, o vânătoare ce a rămas în
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
conducătorilor politici, discursul profund antisemit nu a dispărut din off, atunci când, în conversațiile private, oamenii se exprimă sincer. Un parlamentar român, invitat la Chișinău în octombrie 2006, în cadrul unei delegații la o sesiune a seminarului Adunării Parlamentare a NATO, nu ezită să declare cu convingere că "evreii sunt peste tot și au făcut în folosul lor privatizări rentabile în România". În sondajele de opinie, în 2006, mareșalul Antonescu este încă una dintre personalitățile istorice cele mai populare, depășind gloria poetului național
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
căutați, cu fotografiile în mână, la sediile partidelor sau în redacții de presă, sunt închiși în două unități ale armatei, la Măgurele și la Băneasa ceea ce contravine flagrant tuturor legilor și regulamentelor militare în vigoare; în ciuda acestui fapt, procurorii nu ezită să organizeze aici interogatorii de masă, a căror imagine e difuzată prin televiziune în toată țara72. La mai puțin de o lună după primele alegeri libere, statul român calcă în picioare statul de drept. Aruncați de-a valma la marginea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
forța demisia guvernului, prea reformist în opinia grupului de veterani ai nomenclaturii comuniste, în frunte cu Alexadru Bârlădeanu și Dan Marțian. Mai mult, în august 1991, Petre Roman reacționase extrem de energic condamnând puciul de la Moscova contra lui Gorbaciov, în vreme ce Iliescu ezitase îndelung, se izolase departe de presă și apoi dăduse o declarație încă și mai ambiguă decât cea a lui Mitterrand în Franța. Riscurile unui puci conservator care să blocheze procesul de retragere a URSS din sistem erau cu atât mai
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
1989, cadrele superioare ale armatei s-au supus ordinelor lui Ceaușescu, participând masiv la represiune, ceea ce și explică echivocul care a urmat imediat fugii cuplului dictatorial, căci Armata avea de travestit rolul nefast pe care îl jucase în zilele precedente. Ezitând între obediență și guvernare militară mascată, între tradiția de independență, dorința unei apropieri de Occident și dezideratul unei minorități de a apropia țara de URSS, apoi de Federația Rusă, asemeni generalului Militaru, vârfurile Armatei au provocat mai multe sincope decât
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
plăcerea conversației, voluptatea apropierii trupești. Aflând că tânărul cu faimă de Don Juan nu știe să danseze, femeia nu dezertează, ci se mulțumește să rămână alături de el, refuzând invitațiile celorlalți admiratori cu "bucuria imensă a unei jertfe" jertfa pe care ezitase inițial să și-o asume. 4.2.3. Tragedie, comedie sau melodramă? Odată prezentate "faptele", a venit momentul să analizăm mai atent partea aceasta de început (primele cinci capitole), pentru că aici se decantează, fără impurități, elementele-cheie ale poeticii romanului lovinescian
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a scris mult despre intrarea în scenă, pe ușa din dos, a "securiștilor-teroriști". Însuși Ion Iliescu înclină într-una dintre cărțile sale și spre o astfel de teorie. În Revoluție și reformă (București, Editura Enciclopedică, 1994), (ex)președintele, după ce inițial ezită a se pronunța categoric cu privire la identitatea teroriștilor, avansează, totuși, două interpretări. Una dintre ele se referă la "fanaticii izolați", întru totul devotați lui N. Ceaușescu, iar cea de-a doua la foștii securiști din M.I. care ar fi acționat conform
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
de atunci, fără îndoială, și în alte părți. Scopul lor mărturisit era unificarea Islamului, în ciuda diversității dinastiilor și a suveranilor. Și aceștia din urmă se temeau de pumnalul lor, la fel ca ultimul dintre supușii lor. Astfel, ei nu au ezitat să-l asasineze pe Saladin în 1176, la Damasc, la ordinul Marelui Stăpîn; de asemenea nu ezitau nici să răpească personalități ale lumii diplomatice, științifice sau literare pentru a obține informații de care avea nevoie Marele Stăpîn. Dar "ostatecii" nu
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
și a suveranilor. Și aceștia din urmă se temeau de pumnalul lor, la fel ca ultimul dintre supușii lor. Astfel, ei nu au ezitat să-l asasineze pe Saladin în 1176, la Damasc, la ordinul Marelui Stăpîn; de asemenea nu ezitau nici să răpească personalități ale lumii diplomatice, științifice sau literare pentru a obține informații de care avea nevoie Marele Stăpîn. Dar "ostatecii" nu sînt decît niște "ostateci"? În 1810, consulul Franței la Alep semnalează că Marele Stăpîn al Asasinilor, șeicul
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
jumătate care nu au nimic împotrivă Europei (sau împotriva Occidentului asimilat Europei), si care, dacă s-ar organiza un referendum ar vota în favoarea integrării Rusiei în UE, 20% care sunt radical împotriva unei apropieri spre Europa sau Statele Unite și 30% ezita în a-și exprima părerea.4 Un alt sondaj arată că cei mai mulți dintre ruși cred că țara lor este "mai apropiată cultural de Occident, dar nu este în întregime occidentalizata."5 Cercetările mai recente arată că populația rusă este în
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]