4,829 matches
-
vedea, de care sunt răspunzătoare cărțile și legendele. Dar, de fapt, nu cunosc din dragoste decât acel amestec de dorință, de tandrețe și de inteligență care mă leagă de o făptură anume. Acest amestec nu este același față de cutare altă făptură. Nu am dreptul să dau tuturor acestor experiențe același nume. Aceasta mă scutește de a le trăi în aceleași gesturi. Omul absurd multiplică și în acest caz ceea ce nu poate unifica. El descoperă astfel un nou fel de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
însuși - gesturile și tăcerile sale, răsuflarea sa obosită sau de dragoste - nu va ajunge până la noi. Pentru el, a nu fi cunoscut înseamnă a nu juca și a nu juca înseamnă a muri de o sută de ori, o dată cu toate făpturile pe care le-ar fi însuflețit sau înviat. De ce ne-am mira să aflăm o glorie trecătoare înălțată pe creațiile cele mai efemere? Actorul are la dispoziție trei ore spre a fi Iago, Alceste, Fedra sau Gloucester. În acest scurt
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
era cu putință să pună în balanță virtuțile societății și ale individului, spre a vedea care din doi trebuie să-l slujească pe celălalt. Lucrul era cu putință mai întâi în virtutea acelei aberații adânc înrădăcinate în inima omului după care făpturile au venit pe lume spre a sluji sau a fi slujite. Mai era cu putință și pentru că nici societatea, nici individul nu arătaseră încă pe de-a-ntregul de ce fapte sunt în stare. Am văzut spirite alese minunându-se în fața capodoperelor
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
lui? Două citate ne vor arăta completa răsturnare metafizică ce-l duce pe scriitor către alte revelații. Raționamentul sinuciderii logice provocând unele proteste ale criticilor, Dostoievski, în paginile următoare ale Jurnalului, își dezvoltă punctul de vedere, trăgând următoarea concluzie: "Dacă făpturii omenești credința în nemurire îi este atât de necesară (încât fără ea ajunge să se omoare), înseamnă că ea reprezintă starea normală a omenirii. Astfel fiind, nemurirea sufletului omenesc există în mod neîndoielnic." Pe de altă parte, în ultimele pagini
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
omului. Relația dintre subiect și opera de artă există prin intermediul spiritualității creației și conduce către o obiectivitate a spiritului. Cu alte cuvinte, conținutul spiritual al operei de artă este lăsat la îndemâna obiectelor. Obiectivitatea operei de artă constă "în crearea unei făpturi reale durabile, în care poate apărea un conținut spiritual"29. În acest sens, opera de artă devine un obiect estetic special ce își are originea în creator, în timp ce obiectivitatea sa constă în momentul relației cu conștiința subiectului, relație ce are
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
materne și cele cosmice: „Ușoară, maică ușoară,/C-ai putea să mergi călcând/ Pe semințele ce zboară/ Între ceruri și pământ/ În priviri c-un fel de teamă,/ Fericită totuși ești-/Iarba știe cum te cheamă,/Steaua știe ce gândești” (Făptura mamei). Mama are capacitatea magică de a restabili și de a întreține starea de echilibru a omului și a universului: „Această lună lină/De nu va răsări,/ În locu-i răsări-va/Lin chipul maică-mii”. Idealizată după modelul Madonei lui
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
Ciocanu, Clipa de grație, Chișinău, 1980, 271-273; Ion Melniciuc, Cartea de suflet a copilului, LA, 1982, 1 ianuarie; Ana Bantoș, O selecție generoasă, „Nistru”, 1982, 6; Ion Coja, Cu dulci în gură flori de tei, LCF, 1982, 7; Constantin Sorescu, „Făptura mamei”, SPM, 1982, 595; Mihail Dolgan, Creația lui Grigore Vieru în școală, Chișinău, 1984; Ioan Alexandru, Prinos, FLC, 1985, 6; Ion Hadârcă, Din munții omeniei, LA, 1985, 11 februarie; Leonida Neamțu, Un optimist sceptic care nu poate trăi fără poezie
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
a diferențelor. Compasiunea nu poate exista cu adevărat decât atunci când ne Îndreptăm spre o persoană unică, cu gesturi de bunăvoință. Regăsim astfel sensul Învățăturilor marilor religii monoteiste care vorbesc despre Dumnezeu ca despre un Tată ce veghează asupra fiecăreia dintre făpturile sale. El le iubește pe toate și pe fiecare În parte. Cum să facem să nu se mai ajungă la ceea ce, În istoria noastră, a fost un eșec redutabil, iar În epoca Terorii a purtat numele de „zel compătimitor”? Cum
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la fel de surprinzătoare, ținând tot de arta polimorfă a autorului. Volumul are aerul ciudat al unei cărți pentru copii monstruoși, de unde putem intui ușor că publicul ce-l va iubi este același cu cel ce îi apreciază lui Burton creațiile cinematografice. Făpturile sale păstrează candoarea și vulnerabilitatea eroilor de film, dar toate trăsăturile lor sunt reduse la dimensiunile unei creaturi minuscule de câlți, tinichea sau gunoi. Marginalitatea acestor eroi liliputani le trasează un destin de outsideri neputincioși, nesiguri pe clipa ce vine
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din copilărie. Două eleve insomniace, în desuuri răvășite, se prind într-un dans nocturn în sala de clasă, în timp ce pe tablă stau scrise cu cretă versurile lui Arthur Rimbaud. În pragul ușii răsare silueta alarmată a unei profesoare, în timp ce o făptură enormă, alcătuită din văluri lăptoase și mușchi cabalini, răsare lângă ele și le ține isonul, ridicată pe multe picioare subțiri, adăpostind sub aripa dreaptă o fetiță neagră ce-i cuprinde pieptul. Creatura e întruparea fantasmei recurente a monstrului cărnos, vorace
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
La acest subpunct se dau câteva exemple cu topica VSO (În lume-i veselie, amor, sperare, viață - V. Alecsandri; Era și aur și argint - "România literară"; Era în aceste cugetări pătrundere și logică - G. Ibrăileanu; Pentru că-n toată a ei făptură / E-un nu știu cum ș-un nu știu ce - M. Eminescu) și unul cu topica SVO (Și sănătate și fericire este! - I. Agârbiceanu). 104 La acest subpunct se dau trei exemple cu topica VSO (La casa unde este fecior și fată - E. Petrovici
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de școală Îndrăzneau să cuprindă „totul”, ce nu era decât Unul și, În ființele lor de carne și nervi, cosmosul, care azi ne umple de o ciudată admirație impregnată de o insesizabilă oroare - În fața disproporției teribile ce se instalează Între făptura noastră și infinitul firmamentului vizibil și invizibil! - da, În ființele lor rătăcitoare și calme, „bolta” vizibilă, ca și principiile ei, se reflectau Într-o unitate perfectă. Și „falsă”, poate, văzută printr-una dintre acele „refracții” ale oglindirii, care nu e
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de cea a lui Dante, însoțit de Virgiliu, prin Infern, Purgatoriu. Universul adâncurilor, în relatarea profesorului, e redat printr-un imaginar dens, compus din motive-clișeu, atribute imanente ale acestui spațiu, în mitologia biblică sau în folclor, printre care șobolanii, liliecii, făpturile demonice, în general, care alcătuiesc fauna trăind în preajma focului omniprezent, cu sensurile tradiționale, distrugător, dar și purificator, salvator etc. Amplul episod dantesc al romanului poate fi interpretat, în același timp, și ca un omagiu, indirect, Creației, în forma ei supremă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în jurul prisosului de cuvinte, de care era suprasaturată literatura română. Chiar personajele caragialiene ilustrează ideea beției de cuvinte. Cât privește cazurile atipice din momente, Stavrache, Leiba Zibal ș.a., e adevărat că ele trăiesc doar clipa obsesivă care îi transformă în făpturi transcendente. Cât privește natura, peisajul caragialian "se supune cronotopiei" momentului. Scriitorul e sensibil în fața naturii, dar prezența ei în universul unei creații i se pare de prisos, de aceea o aduce în prim plan numai atunci când "se supune stilului hiperlitotic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
privitor la principiul central al liricii vierene. Dacă pentru M. Cimpoi motivul maternității reprezintă punctul central, Th. Codreanu promovează un alt punct de vedere, anume principiul infantil, cel al copilăriei. Relevante sunt interpretările făcute la poemele Pădure, verde pădure sau Făptura mamei. Din critica lui Th. Codreanu desprindem o răsturnare de situație. Principiul de bază al creației vierene, maternitatea, se întemeiază, la rându-i, pe alt punct central, care este, așa cum am precizat mai sus, copilăria. Argumentul este cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înhățat de brațe voinice, strâns în brațe și sărutat cu drag de colegii sosiți din diferite colțuri ale țării. I-am recunoscut pe toți. În zăpăceala aceea, chiar nu știam cine putea fi uriașul care aproape mă sufoca cu toată făptura sa gigantică, a mormăit ceva și... m-am luminat, deodată. Cu excelenta mea memorie auditivă, am recunoscut pe colegul Nicolae Pircov, basarabean din localitatea Calceva. Alte îmbrățișări între foștii elevi și foștii profesori, după 35 de ani! Colegul Ghiță Iovu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
va răspunde prezent peste cinci ani !” Omul propune și Dumnezeu dispune!... scrie profesorul. La data programată, cum se va vedea, dirigintele lor nu a mai fost prezent! Și-și continuă naratorul ceea ce avea să ne spună: „Mă uitam admirativ la făptura lui aproape atletică, impozantă - gen Sadoveanu - și-mi spuneam în sinea mea că el putea să participe nu la una, ci la 2-3 asemenea adunări. S-a luat cunoștință de propunerea făcută. Toți am promis că vom răspunde prezent aceluiași
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
o indispoziție aparent trecătoare, la începutul lui martie 1973, se duce la medic și chiar de la primele investigații i se spune că are... cancer. În câteva zile, cât era el de falnic, ca un stejar, a fost doborât, ca orice făptură umană! Dobre apucase să-și anunțe neparticiparea, scuzându-se, după care a decedat. Basarabeanul Pîrcov, relatează șeful de clasă, nu răspunsese la două scrisori, ceea ce a cerut o nouă intervenție de același fel, la care s a primit un răspuns
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
centura simțurilor feroviare, cele văzute, cele auzite rit de frîne, fîșîit de vînt, cele adulmecate rășina cale de munte, uscăciunea de buruiană linie de cîmp, gust îndepărtat, în contratimp la CFR instinctul distructiv care l-a izolat pe om ca făptură a lui, Căiuți să gust ceva, cenușa altui spațiu, mai suprimat ca viața în cîinele Blaga din Pompei! păcatul vine presiune antropică, coastele pustiite case în oameni fără spațiu, omul singura făptură, afară de șarpe, care este prea mult, de cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
distructiv care l-a izolat pe om ca făptură a lui, Căiuți să gust ceva, cenușa altui spațiu, mai suprimat ca viața în cîinele Blaga din Pompei! păcatul vine presiune antropică, coastele pustiite case în oameni fără spațiu, omul singura făptură, afară de șarpe, care este prea mult, de cînd se naște pînă moare! salvarea să-i vină de la jumătatea lui, femeia, salvarea celorlalte, măcar! Borzești-Zi cenușiul diurn Borzești, în cer și pe pămînt sînt prea multe, Romeo, sînt prea vii, Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se suprapună peste alte mașini ale lui, camion de transport turisme, una aruncată peste alte trei, mizerie, păi dacă intrați încălțați în tren! nu poate fi ironic, pe Cugir cracă în șuvoi, halta Balomiru de Cîmp dealurile fumează de nori, făptură excepțională, tac efectul de text, Șibot spre Cugir linia electrificată, unghiurile culoarului de vale imensitate în infinitezimal, cum este țara limitată de teritoriu în creșterea ei! rotunjirea pe alt tărîm vital, stația Aurel Vlaicu din rînduiala de sus culmi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mai ai, pălărie, coatele au împuns aerul, vin de la muncă, de la oraș! termină sticla, ai băut mai mult decît etnologia, vie cît ruralitatea Dunării, ai băut etiologia, se bea la cîmp cu bota, cu botul, cotloane de adăpat ținea orice făptură a lui Dumnezeu! arată țuica la tren, he, he, he! mai aveam și jos un tovarăș, băltește în culturi carbonizate, lumina palidă de ploi fără vreme, imaș, măgarul trage de funie acasă, îi vine stăpîna, derularea explicativă țeapănă de grasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de pavian e vena lui care palpită, timp la perfecțiunea infinită infinitezimală pe reflecție schimbată în om-literatură în cazul literaturii, pui de pavian negru nu prinzi prefacerea, te crezi om, fugi, te ține mama de coadă, mănîncă din cealaltă mînă, făpturile prezentul singur pe lume, șarpe, șarpele negru de munte estul Americii de Nord, elaphe obsoleta formă de spațiu refăcut, să te întîlnești mereu cu coada și să te ții de trecut, prezentul șerpește, dacă a fost o feroviară este și o zoologică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe ninsoare, cîteva clipe întunericul, mi-e frică ce mă așteaptă, nu contează cacofonia, complet imobil în om, scîndura pe căldura care bubuie din canapea, sarcofag și fulgi, fîșii albe brazii drepți, frății de brazi negri pe cetină schimbă capetele făpturii în blană caldă de cîine, se scutură de ploaie în așezări de Bucovina, de lapoviță, lumea este și așa prea mult femeie! Floreni cursa Vatra Dornei Dornișoara, o mulțime de lume prin munți, burți în sus în aceeași misiune imposibilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prezentate apoi "trei rugăciuni care trebuie zise totdeauna", Tatăl nostru, Împărate ceresc și următoarea rugăciune patriotică pe care o vom reproduce in toto: Dumnezeule prea bune, tu care n-ai făcut pe nici un om ca să fie necăjit, ci voești ca toate făpturile să se bucure de ființa lor. Scoboară lumina ta preste noi și preste toți cei mari ai patriei noastre, ca văzând binele să-l împărtășim și să nu mai fim necăjiți de aici înainte, fă pe toți rumânii să iubească
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]