4,787 matches
-
înscriu în matricile lexicale general valabile ale limbilor romanice: derivarea (progresivă/ regresivă/ afixală), compunerea (tematică, termeni compuși aglutinați sau juxtapuși, derivarea frazeologică), calcul (lexical, semantic), împrumutul, abrevierea, sigla, terminologizarea. Dacă în limba franceză audio, video precum și derivatele acestora sunt termeni familiari, în limba română compusele savante cu audio și video sunt funcțional, termeni cu o transparență deosebită. Trăsăturile ce definesc conceptele se regăsesc în expresia terminologică, așa încât încărcătura conceptuală a termenilor medicali este transparentă și asigură accesibilitatea utilizatorilor. Există o transparență
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
les langues de spécialité: le cas des virus informatiques, Lynx 52, 2006. pp. 49-62. În gândirea medicală europeană a supraviețuit ceva din geniul grecilor de a-și apropia inaccesibilul, de a-l "materializa". Savanții, medicii etc. îl exprimă prin vocabularul familiar al casei, al mediului etc. pentru a stabili punți între abstract și concret. Să ne oprim asupra compuselor cu gr. eidos: humanoid, reumatoid, sferoid, deltoid, bacterioid etc. Eidos (cf. gr.ίδέα, -ας) avea în greaca veche sensurile de "aspect, formă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
interlingvistice, conservând două dintre caracteristicile enunțate de Ray (A. Rey, 1979): originea noțiunii și denumirea acesteia. VI.6. Prefixe neologice în terminologia medicală A. Smith, un celebru cunoscător și vorbitor al limbii latine, recomanda utilizarea mecanismelor de formare/ a cuvintelor familiare, a împrumuturilor caracterizate prin transparență (cu referire la limbajul economic).Mecanismele de derivare se înscriu în matricile lexicale general valabile ale limbii române - derivarea (progresivă/ regresivă/ afixală). Pentru actualizarea unităților conceptuale, limbajul medical folosea termeni aparținând "superstratului cultural latin", precum și
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
are un loc aparte Între formele de cunoaștere dezvoltate de om. Nu e nici cunoaștere științifică și nici poziționare ideologică, ci o capacitate de Înțelegere a contextului și situației; e un liant Între societate sau indivizi și cultură, limbaj, lumea familiară acestora; semnifică capacitatea individului sau grupului de a simți sensul vremurilor, măsura, decența, calea cea bună. Referindu-se la un eveniment destul de recent, Serge Moscovici, cunoscutul psihosociolog româno-francez, spunea: „Poate că vi se va părea amuzant, dar personal consider că
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și păstra pentru ei, spre rușinea majestății noastre”. Bale, căpitanul oștirii regale, strașnicul bărbat - strenuum virum - s-a întors în Maramureș, „Aceasta s-a făcut numai după vărsarea propriului sânge, suportând răni mortale, expunând morții crude pe frații săi, pe familiarii săi și pe cei mai mulți din slujitorii săi. Părăsind țara noastră moldovană, el a lăsat acolo pe scumpele lui rudenii și pe numeroșii cumnați, precum și toată averea”. Și pentru ca perversitatea /lui Bogdan/ să nu treacă drept exemplu la alții, regele îi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
simulacre. Ea nu mai visează la flirturi cu parteneri multipli, ci la aventuri cu parteneri multipli. În cele din urmă, pe 5 decembrie 1931, are loc întâlnirea hotărâtoare pe care o aștepta: atunci îl cunoaște pe scandalosul Henry Miller, figură familiară a boemei cosmopolite din Montparnasse. Scriitorul încă nu publicase controversatele romane Tropicul Cancerului (1934) și Tropicul Capricornului (1938), însă explorase deja și împinsese până la extrem limitele sexualității umane. În scurt timp, Anaïs devine amanta sa. Ca și el, are mai multe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
inspira în prezent nazistul acela. "Delicios" deoarece visul îi domolește o dorință nebună, de un erotism violent. După ce în seara precedentă se prăbușise, ca un bolovan, pe patul ei de scânduri, Sofia se pomenește singură pe "o plajă una atât familiară, cât și stranie, ca toate plajele din vis". E îmbrăcată, dar se simte ca și cum ar fi goală, provocatoare. Curând, tânăra femeie se aventurează, de una singură, de-a lungul unei poteci care pornește de pe plajă, simțind "că o urmărește un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ele însele, [...] acum contingentul era privit cu suspiciune [...]. Iată de ce nu ne mai întâlneam decât cu fete de-ale noastre, iar cele din jurul nostru ni se păreau distante și inaccesibile; în limbajul și în gesturile lor nu mai era nimic familiar sau atrăgător. Le găseam totuși frumoase". Frumoase, și poate în aceeași măsură perverse. Odată ieșiți din cazărmi, dorința celor chemați la datorie se transforma în obsesie. "Ca toți bărbații care trăiesc laolaltă și sub supraveghere, ne gândeam mereu numai la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
P. Ollendorf, Paris, 1901. 71 Françoise Thébaud, La Femme au temps de la guerre de 14, Stock/Laurence Pernoud, Paris, 1986. 72 Jacques Vincent, Parisiennes de guerre, Paris, 1918, citat de Françoise Thébaud. Poilu (păros, în traducere literală) este un termen familiar și plin de afecțiune cu care francezii îi desemnau pe soldații infanteriști francezi din Primul Război Mondial. Cuvântul a început să fie folosit în Franța în epoca lui Napoleon Bonaparte, deoarece soldații din acea vreme, care proveneau din zonele rurale
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pierdut de lume, din munții Apuseni. Liniște. Atît de multă liniște, încît mi se pare că sunt undeva, între cer și pămînt, unde sunetele nu pot ajunge... Peste două zile, voi fi la București și mă bucur să regăsesc mediul familiar al casei natale și tabieturile mele cotidiene. Aci, printre căsuțele răspîndite în spațiul vălurit al Văii Crișului, nu se află nici poștă, nici farmacie, nici cîrciumă, nici dispensar, nici cel mai primitiv cinematograf. În schimb, în casele oamenilor, se găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dar nu-mi dau seama ce se întîmplă cu mine. Mă așez pe un bolovan, în mijlocul acestui spațiu deschis ca o uriașă catedrală a naturii și mă întreb dacă doresc într-adevăr să-l ascult pe Cochereau acolo, în decorul familiar al Sălii Radio, din preajma casei mele. Și mai ales, dacă vreau să-l văd. Dacă vreau să văd bagheta lui Garaguly și chipul tînăr sau bătrîn, urît sau frumos, senin sau încordat al organistului aplecat deasupra clapelor... În clipa asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Leon Humulescu de ce are lentile de ochelari așa de groase, el mi-a explicat că, suferind de o miopie progresivă, este obligat să poarte ochelari de cinci dioptrimi, după care, după câtva timp, mi-a spus că are o situație familiară grea, ca balonzaiderul cu care a fost arestat este acum total ferfenițit și că nu poate bea apă prea rece deoarece i se inflamează amigdalitele; (n-a ajuns să-mi mai spună că și-ar aduce aportul Într-o anumită
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a gândirii la realitate din rătăcirile sale în abstractul steril), uneori însă derapează spre o perspectivă apocaliptică, prevenitoare la adresa viitorului omenirii. * A pledat constant pentru separarea rațiunii de revelație, fără să se debaraseze complet de doctrinele creștine care-i erau familiare. * Declară apartenența sa la curentul care prețuiește statul centralizat. * Promovează ideea dominației mondiale a Angliei. * Apreciază linia de dezvoltare capitalistă a lumii în care forțele productive și mijloacele tehnice vor înregistra un avânt considerabil. * În romanul Noua Atlantidă el inițiază
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
societatea ar fi trebuit să se organizeze în sine, în modul cel mai bine adaptat pentru a atinge acest scop." Acest principiu a devenit lozincă a școlii de gândire care-i poartă numele. * S-a înrolat în susținerea unei teme familiare pentru perioada respectivă: condamnarea regalității, nobilimii și clerului, stări sociale considerate ca inutile și parazitare. El credea că într-o etapă anterioară a dezvoltării istorice, toți aceștia au jucat roluri necesare. În noile condiții însă regii, nobilii și clerul au
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de realitățile dinamice ale societății capitaliste, orientare ce s-a dovedit deosebit de benefică pentru viitorul ei. * A renunțat la calea teoretică pe care au pășit Comte, Durkheim și Pareto, pozitivismul și s-a înrolat într-o direcție care nu era familiară studiului societății, antipozitivismul. * A încercat o formulă de sinteză între modelele explicative dominante ale timpului: în Franța modelul preferat era cel naturalist-explicativ metodologic, iar în Germania trona cu succes modelul anaturalist comprehensivo-hermeneutic. Sociologia sa este una explicativ-comprehensivă, în care dimensiunea
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
în fața oglinzii, cu picioarele înălțate și subțiate de tocurile ciudate din anii ’50, cu brațele ridicate, aranjându-și părul, cu linia gâtului atât de delicat desenată. E o Simone mai mult femeie decât feministă, trup natural cu o senzualitate firească, siluetă familiară într-un decor ca oricare altul. Singura problemă, semnalată prompt de jurnalistul de la „Die Zeit“, e că liniile trupului ei au cam fost ajustate în Photoshop, atunci când redactorilor li s-a părut că era prea plinuță. Așa că dacă e vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
popular și un aspect literar, din punctul de vedere al tipului de spiritualitate reprezentat și al tipului de cultură corespondent (minor sau major), și, pe de altă parte, un aspect dialectal sau general, din perspectiva repartiției geografice, ori un aspect familiar, un aspect cultivat, un aspect vulgar etc., din punct de vedere stilistic. Fiecare dintre aceste aspecte are propria structură, care îl face funcțional și operant pentru un tip de comunicare cu ajutorul limbii, atribuindu-i acesteia statutul de limbă funcțională, încît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
k(ste]. Unele limbi romanice au păstrat și urmași ai lui iste, precum prov. est, sp., pg. este, rom. ăst(a), ist(a), est(a); în limba română există și urmași ai lui ille cu valoare demonstrativă, însă cu întrebuințare familiară: ăl(a), a(ia). Demonstrativul latin ipse s-a transmis limbilor iberice: pg. esse "acest(a)", sp. ese. Spaniola și portugheza au particularitatea de a realiza trei grade de raportare cu ajutorul pronumelor demonstrative: apropierea de persoana întîi, sp., pg. este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
diateze medii. Transformări s-au produs și în cazul diatezei pasive, care are, în toate limbile romanice, numai forme analitice, ca urmare a continuării tendințelor manifestate în latina populară tîrzie. De altfel, încă din perioada preclasică, se folosea în vorbirea familiară, alături de structura amatus sum, care era forma pentru perfect pasiv, și structura amatus fui (cu perfectul lui esse, în loc de prezent), pentru a exprima mai intens caracterul perfectiv al acțiunii. Ulterior, varianta emfatică amatus fui a fost folosită frecvent pentru a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de reprezentativitate. La români, s-a instaurat și ideea greșită că scriitorii atestă uzul limbii literare și, ca atare, de la ei s-ar putea deprinde acest uz, trecîndu-se cu vederea faptul că cei mai mulți scriitori introduc în opera lor elemente dialectale, familiare sau argotice și deci nu au o limbă exemplară, aulică și supradialectală. Prin urmare, scriitorii români nu au în tradiție folosirea limbii după norme riguroase, iar atestarea fenomenelor în lucrările de lingvistică numai prin limba lor este o procedare greșită
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Că Alecsandri cunoștea bine creația poeților antici pe care i-a ales drept protagoniști ai lucrărilor sale dramatice de inspirație clasică o dovedesc numeroasele reminescențe din operele acestora înregistrate în cele două piese. Perso najele din Fântâna Blanduziei sunt prezențe familiare la Horațiu : Neera (oda III 14, epoda 15), Scaurus (oda I 12), Lydia (odele I 8, I 13, I 25, III 9), Glykera (oda I 19, I 30, I 33, III 19), Canidia (epodele 3, 5, 17, satira I 8
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
retrage ca să scrie (El vine câteodată aici, lângă fântână,/ De muza-i drăgălașă condus cu drag de mână,/ Și pe tăbliți de ceară scriind c-un stilețel/ A muzei blânde șoapte ce aude numai el) : e vorba de o fântână familiară și publicului său fidel (Frumoasele vecine de versuri iubitoare,/ Dorite ca să vadă pe-al lor poet visând/ Și sub stejar, la umbră, minuni improvizând - I 2). La rândul ei, sclava Getta, care îl cunoaște pe Horațiu din al lumei splendid
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a aversiunii ei patologice (Mă osândești la patul unui țăran, ei bine,/ Am să primesc osânda ! Nici scârbă, nici rușine !/ Cu ură-mprospătată eu te voiu aștepta - IV, p. 359). Personajele animate de sentimente violente întrebuințează cel mai adesea un limbaj familiar care înlocuiește exprimarea solemnă uzuală în genurile înalte, această mutație lingvistică consfințind abandonarea eroicului. Mitul se banalizează, iar tragedia, odinioară determinată de destin și de voința divină, se transformă într-o țesătură de intrigi și slăbiciuni omenești. Iubirea înșelată, devenită
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragediilor grecești dedicate Atrizilor, Iosif Naghiu remodelează datele legendei spre a ilustra relația dintre viață și teatru, dintre istorie și legendă, și deconstruiește tragedia. Practicând nu de puține ori detașarea ironică față de mit prin recursul la anacronism și la limbajul familiar antieroic - procedee dragi autorilor francezi ca Giraudoux sau Cocteau -, dramaturgul român exersează formula teatrului în teatru și verifică pe cont propriu o problematică atractivă pentru dramaturgi din epoca barocă până la cea modernă. El se plasează astfel pe urmele lui Shakespeare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de toate categoriile, tinerii care duc o viață desfrânată, precum și alte categorii (V, p. 76). Să nu uităm, piesa este contemporană „sistematizării” urbanistice a Bucureștiului în ultimii ani ai dictaturii ceaușiste. Tabloul Romei lui Tarquinius fixează o atmosferă de teroare familiară publicului român din epocă. Evidențierea unor astfel de similitudini nu ne conduce, totuși, spre ideea că în ele constă miza piesei. Pare evident că ce l-a preocupat pe dramaturg a fost să facă un comentariu scenic al acelui episod
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]