4,972 matches
-
și apoi atacă ușor căpițele din farfurii. Mănîncă delicat și extrem de eficient. Îți dau impresia că abia ating mîncarea și că ce este în farfurie este pentru generațiile viitoare. Mai beau o gură de cafea, mai scormonesc cu furculița în farfurie și, cînd îmi arunc ochii în farfuria fetei, văd că este goală ca o chelie accentuată. Uimit, dau să plec și mă opresc brusc cînd văd că fata pleacă din nou spre "cornul abundenței". Decid să nu mai plec și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mănîncă delicat și extrem de eficient. Îți dau impresia că abia ating mîncarea și că ce este în farfurie este pentru generațiile viitoare. Mai beau o gură de cafea, mai scormonesc cu furculița în farfurie și, cînd îmi arunc ochii în farfuria fetei, văd că este goală ca o chelie accentuată. Uimit, dau să plec și mă opresc brusc cînd văd că fata pleacă din nou spre "cornul abundenței". Decid să nu mai plec și îmi pun în ceașcă încă o cafea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
goală ca o chelie accentuată. Uimit, dau să plec și mă opresc brusc cînd văd că fata pleacă din nou spre "cornul abundenței". Decid să nu mai plec și îmi pun în ceașcă încă o cafea. Fata vine cu aceeași farfurie cît roata carului, plină ochi de zgîria tavanul cu bunătățile îngrămădite claie peste grămadă. Mă decid să lungesc admirația. Mama îmi zîmbește și se ridică elegant de la masă. Doar n-o să lase fata acolo, gîndesc naiv. Nu, n-o lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în drum spre portița noastră de îmbarcare, eram foarte relaxat. Deodată, de la o masă a unui bar, două asiatice îmi fac cu mînuța. Zîmbesc, mă salută ca pe un vechi prieten. Eu însă rămîn cu ochii holbați: în fața lor, în farfurii se aflau niște tartine cît... Doamne, că rău mai sînt! Zîmbesc larg și încă o dată ne spunem "la revedere". Adică "good bye". Tamponări între confrați În perioada Ramadamului eram singur în cabinetul meu și necăjit pînă la Dumnezeu. Ajunsesem în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și hohotesc de rîs. Bătrîna îmi face cu ochiul: La masa aceasta am să mănînc puțin. După masă înot în mare. Se servește musaca. Femeile întîi. Băbuța se uită la mine și vede că eu nu am musaca. Îmi ia farfuria pentru pîine, dă cu mîna pîinea jos, taie jumătate din porția sa de musaca și mi-o oferă. Eu mănînc puțin, luați de la mine jumătate. Nordicii se sufocă, rîd deschis, fără precauție. Mulțumesc, spun eu. Nu este cazul, o să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spate. A venit costumul și mașina. Deja s-a pus o baterie nouă. Ce frumoasă este viața! Alerg la dejun, întîrzii puțin. Se servește supă cu niște linguri mici, mici de tot. Ridic lingura neatent și supa se revarsă în farfurie. Stropi grei sar pe cravată. Pe cravata mea albăstruie, dar și pe costum. Puneți un pic de sare, mă sfătuiește gazda. Un altul pățește la fel. Îi întind sarea cu o mare satisfacție. Dar tot sînt necăjit. La ora trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să ajungă la ea, de pe cele trei laturi ale camerei, a patra fiind puse scaune și o scândură groasă care să dea rezistență, peste care s-a pus două lăicere pentru a se sta mai comod. Se pun străchini și farfurii adânci cu linguri de lemn pentru fiecare persoană, în străchini punându-se fiertura pregătită. Nici unul din cei invitați nu a refuzat fiertura, cu atât mai mult cu cât urma servirea și cu turte tradiționale, unse cu julfă, precum și prăjiturile și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
manifestă ca nerăbdare a înfulecării, ca plăcere de a te îmbuiba sau ca pasiune a sofisticării gastronomice, lăcomia alimentară, inocentă la prima vedere (chiar dacă subtil suicidară), declanșează inevitabil apetituri colaterale. După o masă bună îți vin idei. De la fleica din farfurie, privirile (și mâinile) alunecă spre coapsa vecinei. Fandacsia-i gata și se numește desfrânare. Desfrânarea are însă nevoie de mijloace. Și, cum gonflațiunea postprandială nu sporește nici farmecul personal, nici vigoarea inflamației erotice, te vezi în situația de a-ți procura
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ar fi rezolvate. Tot degeaba, căci construiesc astfel doar un bibelou, o inutilitate adică. À propos: să nu credeți cumva că nu apreciez arta, expediind-o În inutilitate; dar a face un bibelou este doar un meșteșug, doar altceva decât farfuria În care se modelează porțelanul În fața aceluiași cuptor... Bibelou, căci acel oarece impuls, bobârnacul amintit la Început, nu este altceva decât ceva bani strânși În saltea, care nu produc dobândă, implicit orice Încercare de a folosi dispozitivul drept motor, departe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am sărit pârleazul cam depărtișor. Deci, rămâneți cu bine. 10. Roata Ce-ar fi să fac puțină geografie, dar cu ochii unui extraterestru care se apropie de Planeta Albastră? Unde m’ar atrage un loc unic, ceva rotund ca și farfuria zburătoare În care m’aș afla. Văd câteva râuri, Someșul, Crișul, Mureșul, Oltul, Dâmbovița, Ialomița, Siretul, Prutul, care-și au obârșia dintr’un fel de butuc, care sunt Carpații. Văd și un fel de obadă, care adună aceste „spițe“, adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
țăranii ! (selecții din Alexe Mateevici) B baieră ața cu care se strânge gura cămeșii țărănești la gât bainet baionetă bandă fanfară batăr măcar bătaie război, luptă bârdâcai (a) a căuta ceva rătăcit berte cingători la femei birt crâșmă, locandă blid farfurie din pământ blidariu suport pentru vase blehăi, behăi(a) a vorbi într-una, a spune vrute și nevrute blehiu tablă boachtăr paznic de noapte boboanțe bomboane boltaș om de prăvălie boltă prăvălie bordei adăpost săpat în pământ boscorodi a vorbi fără înțeles
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că grecii mănâncă foarte mult. Când a venit cu platoul așa de mare încărcat cu salată de ton mi-am închipuit că ni-l lasă să ne servim amândouă,de, ca la mama acasă. Am cerut Janetei să-mi dea farfuria ei ca s-o servesc și în timpul acesta, ospătărița a venit cu încă un platou și l-a pus în fața Janetei, urându-ne poftă bună. M-am mirat eu. ─ Salată de ton, mi-a răspuns fiică-mea. Văd că este
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
să vedem ce gust are. Nu ne-a păcălit vânzătorul. A fost foarte bun. Coaja este tare de aceea ai crezut că este dovleac, îmi spunea Janeta tăind felii. Miezul este ca la pepenele turchestan. Am pus feliile pe două farfurii și-am ieșit în balcon ca să le mâncăm. Ce bun este! -În gust simți un amestec de pepene, de pară și puțin dovleac. Este zemos, nu făinos ca pepenele galben de la noi. Însă nu are parfumul pepenelui nostru. Oricum
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
a înființat mănăstirea. Lemnul ei se vedea că este de secole, dar totuși rezistent. Pe unele locuri, din cauza vremii care a trecut peste ea, se vedeau niște adâncituri. Ce ne-a frapat a fost faptul că pe ea existau întinse farfurii și farfurioare din metal înnegrit de vreme, lângă care erau așezate tacâmuri (linguri, furculițe, cuțite) tot atât de vechi, căni din metal din acel timp, până și șervețele dintr-o pânză de in, cred, stăteau împachetate lângă farfurii, toate acestea parcă așteptau
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
pe ea existau întinse farfurii și farfurioare din metal înnegrit de vreme, lângă care erau așezate tacâmuri (linguri, furculițe, cuțite) tot atât de vechi, căni din metal din acel timp, până și șervețele dintr-o pânză de in, cred, stăteau împachetate lângă farfurii, toate acestea parcă așteptau călugării la masă. La acea masă nu mâncau călugării de azi, ea fiind piesa de muzeu a mănăstirii. Janeta, pierdută cu gândul în vremurile de mult apuse, voia să se așeze la masă. Oare cum vor
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
pierdută cu gândul în vremurile de mult apuse, voia să se așeze la masă. Oare cum vor fi stat ei aici? Nu te așeza că nu este voie, am oprit-o eu. N-a răbdat să nu pună mâna pe farfurii și pe tacâmuri. Din ce metal or fi de-au rezistat atât? Nu știu, însă metalele rezistă. Atunci or fi strălucit nu ca acum întunecate. Molipsindu-mă, am pipăit și eu un șervețel. Am simțit pânza aspră din care era
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
s-a făcut și cum s-a făcut, așa cum ne e și cunoscut, n-a fost voința unui singur om! A fost dorința întregului partid!... Discuțiile au lâncezit. Câteva minute nu s-au auzit decât clinchetul ușor al lingurilor în farfuriile pline cu ciorbă de perișoare, una din specialitățile delicate, mult căutate ale casei, ale gospodinei de protocol. Tăcerea a fost prelungită și de venirea ospătăriței, o fetișcană durdulie, cu bluza albă de in topit, cu catrință înflorată și o bonețică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ură... Vreți să vă convingeți cum circulă această energie?... Dă-mi voie să pun mâna mea pe mâna dumitale, domnule dragă! Și zicând aceasta, cum aveam pe masă mâna dreaptă, cu care duceam cafeluța la gură, am pus ceșcuța în farfurie, iar el a așezat mâna lui peste dosul mâinii mele. În câteva minute am simțit, într-adevăr, un flux de căldură, ceva plăcut, care m-a străbătut din creștet până-n tălpi. Îl ascultam amândoi, într-un fel, nedumeriți, uimiți, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
șobolan. Probabil predispoziția către liniște și ordine, potențată de o tenacitate de rozător, ce-i permitea să facă munca a trei contabili, sau poate felul cum stătea la masă cu Încheieturile mâinilor sprijinite de o parte și de alta a farfuriei, Într-o poziție ce ar fi trebuit s-o Învăț de la el În timp ce mi se dădea drept exemplu. Așa se mănâncă, Îmi spunea, nu cu coatele pe masă ori cu mâinile pe sub masă, și fără să-mi dau seama Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dor de ei, vere? Apare ei, nu-ți face griji. Ei mai mult pe la moșia asta de-aici se-nvârte. Prin celelalte părți ie asigurați cu tot felu’ de slugi și neamuri sărace și milogi care să muncească pentru-o farfurie de mâncare și-o treanță de haină. — La fel ca tine, vere. Mă rog, la fel ca noi. — Îmi pare rău, Relule, intervine Andrei. Dacă tu crezi asta, chiar Îmi pare rău. Ai să vezi că-i mult mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu viața mea din ultimele trei luni, dacă nu cumva legătura asta se risipise de la sine dimpreună cu toate strădaniile mele de a o Întrevedea. Seară de seară mă Învârteam pe fâșia de trei metri dintre pat și perete, cu farfuria de mâncare În mână, iar mâna În care țineam furculița se Întindea spre teancul de douăzeci de cărți stivuite pe două rânduri deasupra teancurilor de coli scrise pe ambele fețe, Într-un gest călăuzit de inerția unui viciu Împotriva căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-o scoată fără să se curenteze. — Iar e bine, iar mâncăm. Strig către tine, Sfinte al Sfinților, hrănește-mă. Țipătul scurt Îi ridică pentru două secunde privirea În tavan. Nu-ți prea place aici, spuse apoi adresându-se parcă farfuriei de tablă În care tăia roșiile și ceapa pentru salată. — Nici tu nu te prea omori, părințele. M-am obișnuit, Relule. Strig către tine, Doamne al puterilor, scapă-mă! Strig către tine, Doamne al luminilor, luminează-mă! — O să mă obișnuiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și mă cam calcă pe nervi. Acuma chiar aș vrea să-l țin de gură. În sfârșit a adus asta cârnații și porțiile de varză cu ciolan și parcă aș simți nevoia să-mi tihnească și mie. Gâfâie Laur peste farfurii ca-n delirul unui orgasm nesfârșit, care n-are Însă putere să-l amuțească, oh, bine că l-a omorât, bine-a făcut, v-am spus eu că ăsta n-are viață lungă după cum Îl jelea el pe Antonescu ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
I-am tras o smetie peste masă. Cu palma am dat, da’ l-am pocnit cât am putut, cât să faci un câine să chelălăie până varsă sânge. Zbură de pe scaun și căzu grămadă măturând două sticle de bere și farfuria cu varză și futu-ți morții mă-tii, vere, că nu se mai oprește gurița aia a ta deloc deloc deloc... Mă linișteam pe măsură ce-mi defilau prin fața ochilor și se pierdea Într-o zare fumegândă tot șirul morților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ușă, gata să iasă și să cheme numaidecât pe cine i-o face ordine aici. Dintr-un pas Andrei a fost lângă ea și o cuprinse protector cu mâna pe după umeri și vă plătim, domniță, acuma pe loc vă plătim farfuria și sticlele și curățăm tot de pe-aici și plecăm, la care ea, că dacă sunteți beți și-mi faceți belele, numaidecât chem miliția. În rest le avem pe toate. Asta ne mai lipsea, de vreme ce de ieri de la prânz o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]