3,966 matches
-
necunoscut își are răsuflarea (Alexandrescu) − p. ext. a. Ca o posesiune se pot considera și drepturile pe care le dă puterea părintească asupra copiilor, puterea maritală asupra nevestei, p. ext., "puterea stăpânului asupra slugii": (15) Acest vestit împărat avea doi feciori (Gorjan). b. Când voim să numim și persoana (ființa) care ne e rudă, prieten etc., avem construcția cu acuzativ dublu: (16) Tot creștinul are pre călugăriță sor sufletesc (Pravila Mold.); (17) Are păzitor la cireadă un câine (Ispirescu); (18) Are
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de români cu turcii, atacându-i prin surprindere; ghiaur = poreclă dată de turci celor de altă credință; mieros = prefăcut; pașa = conducătorul unei provincii turcești; ȘTEFAN CEL MARE ȘI VRÂNCIOAIA de Alexandru Vlahuță Era odată o babă vădană și avea șapte feciori... Așa-și Încep vrâncenii frumoasa lor legendă. Și cum sta bătrâna pe prispă și torcea, către un amurg de seară, iată că tresare de un ropot venit de pe deal. Un călăreț se oprește În fața ei, trudit, cu calul În spume
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
seară, iată că tresare de un ropot venit de pe deal. Un călăreț se oprește În fața ei, trudit, cu calul În spume. Sunt Ștefan, turcii ne-au călcat țara, vin din război, oastea mi-i spartă și-s singur ! Am șapte feciori, frumoși și voinici, și mi-s dragi ca lumina ochilor...ai tăi sunt, doamne. În zori sunau din corn, pe munții Moldovei, cei șapte voinici. Curgeau plăieșii roiuri de pe sub poalele codrilor. Oastea nouă ieși ca din pământ. S-a pornit
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
șapte voinici. Curgeau plăieșii roiuri de pe sub poalele codrilor. Oastea nouă ieși ca din pământ. S-a pornit domnul cu ea și s-a lăsat pe neasteptate asupra turcilor, care se credeau stăpâni pe țară. Atunci a văzut Ștefan ce pot feciorii Vrâncioaiei. Voievodul, biruitor, În cuibul lui de vultur, la Cetatea Neamțului, a chemat cu drag pe cei șapte voinici și le-a zis : Voi sunteți șapte frați. În Vrancea sunt șapte munți, ai voștri să fie de veci și neam
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Încins cât ai scăpăra din ochi. Valea s-a umplut de nechezăturile cailor, de bufniturile scuturilor. Luceau lăncile. Zbârnâiau săgețile. Stefan cel Mare Își deschide drum spre inima bătăliei, către han, izbind În dreapta și-n stânga cu buzduganul ! Striga : Izbiți, feciori, pentru răzbunarea lui Mitruț...Unde-s răzeșii din Borzești ? Izbiți, răzeși !... Deodată, a ajuns făță În față cu han-tătarul ! Cu o lovitură de buzdugan i-a repezit paloșul din mână ! Îl putea ucide din a doua lovitură, dar l-a
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Mare și i s-au umezit ochii, amintindu-și Întâmplarea năprasnică din copilărie. Nu, răzeși, căci am cu acest lup al pustiei o socoteală... Han-tătare, ți-aduci aminte ? Tu l-ai ucis pe Mitruț, Între ramurile acestui stejar... Ridicați-l, feciori, În funie... Apoi,după ce năvălitorul și a primit pedeapsa, trei zile și trei nopți au stat oștile moldovene În petrecere. Astfel se răzbuna Ștefan cel Mare asupra năvălitorilor, tăindu-le pofta de pâine strâină. LUPTA DE LA PODUL-ÎNALT după Mihail Sadoveanu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
bună cu megieșul meu cel puternic, stăpânul unei moșii foarte mari, pe care-l cunoști Măria ta... Dar de cum am ajuns acasă, goană și prigoană pe capul meu, din partea boierului, În tot feliul. Întâi și-ntâi, a pus Înadins pe feciorii boierești să-mi caute pricină și să mă aducă la sapă de lemn... Și astăzi Împușcă-i porcii; mâine, vacile și boii; poimâine, căișorii; În altă zi ie-i oile dinapoi cu grămada și du-le la curte. Îți poți
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
serie de norme sau reguli dintre care unele se completează între ele, altele sunt contradictorii față de altele, fiind specifice unor grupuri cu interese diferite. Aceasta a presupus o socializare graduală astfel: în copilărie prin familie, în adolescență prin cetele de feciori și la adulți prin instituția „vecinătății”. „Conștientizând rolul social al normelor, devine provocare investigarea procesului de producere a acestora. Pe parcursul demersurilor investigative am dedus că nu numai posibilitățile oamenilor de a se raporta la reglementări sunt diferite, dar ei își
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
istoria omenirii au fost strâns identificate cu marile religii ale lumii...” (Huntington, 1998, 59), deși realitatea demonstrează că, în acest caz, confreriile, deși au fost caracteristice confesiunilor romano-catolică și protestante, au funcționat și în cadrul religiei ortodoxe („vecinătățile” și cetele de feciori). Repartiția mai mult sau mai puțin particulară a responsabilităților în cadrul acestei modalități de organizare socială, dar și între acestea nu este însă niciodată una permanentă și perfect stabilă, chiar dacă în multe cazuri ajunge să fie considerată „arhetipală” pentru o „națiune
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Schrag, C. Clarence; Larsen, N. Otto; Catton, R. William Jr. (1968) Sociology. New York, Evanston și Londra: Harper & Row Publishers. Mihăilescu, Vintilă (coord.). (2002). Vecini și vecinătăți în Transilvania. București: Editura Paideia. Moise, Ilie. (1999). Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori. Sibiu: Editura Imago. Rizescu, Alexandru. (2002). „Vecinătatea” o modalitate de normare a activității comunităților din sudul Transilvaniei, Transilvania, Sibiu, 1. Rizescu, Alexandru. (2002). Dimensiuni culturale ale instituției vecinătății la românii din Mărginimea Sibiului, Sesiunea internațională de comunicări științifice „Rolul științelor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pref. D.I. Suchianu, București, 1966; Juan Ramón Jiménez, Platero și cu mine, București, 1966; Jean Defradas, Literatura elină, îngr. și introd. Adelina Piatkowski, București, 1968; François Rabelais, Viața nemaipomenită a marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel & Uimitoarea viață a lui Pantagruel, feciorul uriașului Gargantua, ticluite odinioară de..., introd. Romulus Vulpescu, cu ilustrații de Val Munteanu, București, 1968 (în colaborare cu Romulus Vulpescu); Romulus Vulpescu, Récital extrordinaire, Paris, 1968; Ambroise Vollard, Amintirile unui negustor de tablouri, București, 1969; Simone de Beauvoir, Imagini frumoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
De spui voios:îndată !’’ În clasa a II-a vor descoperi că două puncte se mai folosesc: - înaintea citării unui text, a unui proverb, a unei zicale: a) Alexandru Vlahuță arată, prin Vrâncioaia, cum oamenii pe domnul lor:,,Am șapte feciori, frumoși și voinici... ai tăi sunt, doamne’’. b) Vorba ceea :,,Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima’’. - după cuvinte care anunță explicații sau exemplificări la ceea ce s-a spus mai înainte: Scrie cuvinte din două
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
cât mi-i de ușor/ mie fără drăgușor;/ să-ți rămână ciont uscat,/ să vezi cât mi-i de bănat/ mie fără de bărbat./ Și de-acolo de-i ieși,/ să te-nsori de nouă ori/ și să-ți faci nouă feciori/ să-ți iei nouă nurori:/ cu noruța cea dintâi,/ da, să-ți faci o coconiță/ de dus apa la temniță./ Și de-acolo de-i ieși,/ Tu să-ți umbli a coldui/ și la mine de-a veni;/ dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ceremonia nunții era gestionată de specialiști rituali (preotul, starostele, colăcerul, brădarul) și de membrii comunității, care căpătau roluri bine determinate și care trebuiau să se conformeze unui scenariu ritual strict: mirele și mireasa, nașii, socrii-mari și socrii-mici, fratele miresei, chemătorii (feciorii care invită la nuntă), fetele din alaiul miresei etc. Nunta propriu-zisă se Întindea pe durata a trei-patru zile, de obicei - de vineri după-amiază până luni Înainte de masă. Perioadele de nuntă erau reglate de calendarul creștin, dar pe baza unui substrat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și bătrâni. Crengile bradului erau tăiate, legate Între ele și Împodobite cu beteală, flori și panglici. Bradul era apoi așezat pe o masă, uneori Înfipt Într-un colac. Participanții jucau și petreceau apoi până În zori. A doua zi, brădarul (un fecior din ceata mirelui) venea călare și lua bradul pentru a-l duce la casa miresei: conform unor credințe, el trebuia să facă acest drum fără opriri și fără să fie văzut de prea multă lume. Ajuns la casa miresei, el
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a Gorjului de Nord, la moartea tinerilor necăsătoriți, băiat sau fată, se face brad, obicei răspândit pe o arie mare a regiunii, până dincolo de munți. ș...ț În zorii celei de-a doua zile după moarte, doi sau mai mulți feciori - de obicei, rude sau prieteni cu cel mort, câteodată și un bărbat tânăr căsătorit - merg În pădure să aducă bradul. Merg În locuri Îndepărtate, pentru că acest brad nu poate fi tăiat din vatra satului, ci din pădurile „curate” ale munților
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fi tăiat din vatra satului, ci din pădurile „curate” ale munților. Bradul ales trebuie să fie tânăr, Înalt și perfect drept; să aibă toate Însușirile unui brad frumos. Numai după ce l-au cercetat și s-au convins că e frumos, feciorii doboară bradul cu topoarele. Alegerea are o mare Însemnătate, pentru că Însușirile bradului reprezintă pe cele ale tinereții Înseși, care au fost și ale mortului: „bradu’ trebuie să fie verde și frumos, să fie falnic ca și el” (ca tânărul mort
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bradul cu topoarele. Alegerea are o mare Însemnătate, pentru că Însușirile bradului reprezintă pe cele ale tinereții Înseși, care au fost și ale mortului: „bradu’ trebuie să fie verde și frumos, să fie falnic ca și el” (ca tânărul mort). Când feciorii pleacă să aducă bradul din pădure, femeile Îi roagă să-l aducă „cât mai frumos”, să fie, așa, „de sama lui”. Aducerea bradului În sat are și ea rânduielile ei. Feciorii Îl poartă pe umăr, cu schimbul și Îl aduc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fie falnic ca și el” (ca tânărul mort). Când feciorii pleacă să aducă bradul din pădure, femeile Îi roagă să-l aducă „cât mai frumos”, să fie, așa, „de sama lui”. Aducerea bradului În sat are și ea rânduielile ei. Feciorii Îl poartă pe umăr, cu schimbul și Îl aduc către sat numai „cu vârfu’ Înainte”. El nu poate fi adus oricum se Întâmplă, ci numai cu vârful Înainte, așa cum spune și cântecul: „Tot cu vârfu’-n vale/ Să le fiu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îl aduc către sat numai „cu vârfu’ Înainte”. El nu poate fi adus oricum se Întâmplă, ci numai cu vârful Înainte, așa cum spune și cântecul: „Tot cu vârfu’-n vale/ Să le fiu de jale”. ș...ț Ajunși În sat, feciorii cu bradul sunt Întâmpinați de lume multă. Uneori cântat Încă de pe drum, la casa mortului bradul este rezemat În mod obișnuit de poartă, cu vârful către stradă. Cei care l-au adus sunt ospătați pentru osteneala lor. Femeile cercetează bradul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care prezintă aducerea bradului ca o „Înșelătorie”, deoarece bradului i se promite un destin consacrator („zână la fântână”), În totală antiteză cu utilizarea sa funerară: După această scenă se trece la Împodobirea bradului. O femeie, dintre rudele apropiate, ajutată de feciori și fete, face această lucrare de Înfrumusețare. Împodobirea se face cu deosebită grijă, atât În ceea ce privește obiectele, cât și modul de aranjare. În vârful bradului se leagă o cârpă albă, o „năframă”, după ce Într-unul din colțuri s-a Înnodat un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
creștină, combinate cu motive „păgâne”, conduc, În cultura satului românesc, la diferite scenarii folclorice ale sfârșitului lumii. În sinteză, acesta: Va fi precedat de o perioadă a valorilor inverse, În care nonvalorile vor deveni regula: copiii Își vor bate părinții, feciorii se vor căsători cu femei bătrâne. ș...ț Stelele vor cădea pe Pământ, iar Luna va pluti În sânge. Bradul Își va pierde acele verzi. Cutremure mari vor pune planeta În pericol (vor apărea păsările de fier care vor omorî
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
qui est contraire au sens commun ou même à nos habitudes d'esprit". Caragiale a creat "individul" dominat de un "pustiu tragic lăuntric", "amicul" angrenat în acțiuni lipsite de finalitate, personaje "aplatizate", al căror nume este înlocuit prin substantive: Domnul, Feciorul, Sergentul, Impiegatul, Aprodul etc., procedeu preluat de Eugen Ionescu în Lecția, Delir în doi, O fată de măritat. Toate caracterizate prin "dezarticularea limbajului". Modernitatea intrinsecă a prozei și a dramaturgiei, particularitățile intrigii, distorsiunea limbajului, conflictul dintre individ și sistem, râsul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
regale, iunie 1939). Tipul cetățeanului: Catindatul, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Conu Leonida, Cetățeanul turmentat. Tipul funcționarului: Ipistatul, Ipingescu, Pristanda. Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu criteriul onomastic prin care devine clară distincția dintre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-mi ceri nimic... [...] sau, mai bine zis, să vă iau un interviu. D-alea nici n-am.[...] Bine, poftim, interviază-mă, dă-i drumul, că mă grăbesc".136 Hazul textului sporește pe măsură ce personajul se exprimă în banalități care amintesc de "teoriile" feciorului lui Trahanache, în clișee și poncife care prelungesc intervenția discursivă fără să adauge nimic sensului ("Voi, gazetarii, sunteti dați dracului! Eu, domnule, pe gazetari îi invidiez pentru că, vorba aia: presa e presă, tot presă rămâne, și o să fie presă cât
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]