9,472 matches
-
dorințelor din „vis” ne corijăm imaginar, sau ne completăm un „trecut” pe care l-am fi dorit altfel. * „Viața reală Își pierde de atîtea ori fericirea, Încît din cînd În cînd te simți Îndemnat s-o mai Împrospătezi cu lustrul ficțiunii.” (J.W. Goethe) Aceeași impresie de existență fadă sau Îngustă, pe care o avem uneori, l-a făcut și pe M. Proust să afirme: „Ca să facem realitatea suportabilă, sîntem cu toții siliți să Întreținem În noi o mică iluzie”. * „Visele se
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cineva, Însă la fel de bine și urzelile unui interes viclean sau meschin. * „Oricine are geniu cînd doarme; nu-i nici o diferență Între visele unui băcan și ale unui poet.” (Emil Cioran) „Visul” este, prin excelență, un tărîm al iluziilor, al tuturor ficțiunilor posibile. În schimb, „viața” pretinde o simbolistică responsabilizată. * Ce este, de fapt, un „aforism”? În răspunsul dat de Mark Twain găsim surprinsă specificitatea lui: „Un minimum de cuvinte și un maximum de sens”. Lucian Blaga a simțit nevoia introducerii unui
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pasă de realitate.” (Johan Oxenstiern) Există și o altă explicație pentru tendința noastră de a ignora, uneori, realitatea: „Viața reală Își pierde de atîtea ori fericirea, Încît din cînd În cînd te simți Îndemnat s-o mai Împrospătezi prin lustrul ficțiunii” (J.W. Goethe). Respectul față de sine Însuși - deprecierea de sine, culpabilitatea, umilința „Datoria este necesitatea de a săvîrși o faptă din respect pentru legea morală.” (Imm. Kant) Totuși, adevăratul „simț al datoriei” aparține celui care a Învățat să se autoresponsabilizeze
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
spune La Bruyère - să nu lăsăm să se vadă că prin plîns ne lăsăm subjugați de subiect și de autor; În schimb, prin rîs dovedești că-ți păstrezi libertatea de spirit, că te-ai lăsat mai puțin sedus de o ficțiune teatrală”. Într-adevăr, „rîsul” - mai ales cel ironic, sau cel compătimitor - este mai apropiat de o participare intelectuală din partea noastră, decît „plînsul”, care exprimă o implicare mai ales emoțională. * „Întotdeauna, disputele cele mai grave s-au născut din glume.” (B.
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Dar a rămas această idee percutantă: pentru acest gnostic de-abia atestat, împărăția lui Hristos va fi aici pe pământ. După înviere, nici vorbă de viață veșnică, de trup glorios, de suflet fără trup sau viceversa, de mituri sau de ficțiuni, doar această idee simplă: a mântuirii pe pământ, în condițiile existenței pe care o cunoaștem. De altfel, ideea a părut destul de seducătoare pentru ca în momentul edificării mitului lui Isus cuiva să-i treacă prin cap să facă din această opțiune
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu contează niciodată deloc... IX AMAURY DIN BÈNE și „sanctificarea vieții de toate zilele” 1. Deja răscumpărați. încă din 851, Jean Scot Erigene, filosof irlandez, o afirmă în Despre predestinare: Dumnezeu nu prevede nici păcatele nici pedepsele întrucât aceste două ficțiuni țin de neant; infernul nu există, iar dacă nu-i așa atunci el reprezintă de fapt remușcările care ne macină pe dinăuntru. Câteva necazuri cu Biserica, evident, și filosofului îi trebuie ceva timp pentru a se face uitat efectuând traduceri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
profesioniștilor Bisericii, a preoților în primul rând, cei care asigură legea creștină în viața cotidiană, dar și ierarhia catolică până la vârful ei - papa. Spiritul Liber constată că clerul domină poporul de rând, pe oamenii de condiție modestă, amețindu-i cu ficțiuni care-i permit justificarea penitenței, a servituții, a sclaviei, a dominației. Păcatul generează culpabilitate, care osândește trupul în sensul urii de sine. Dumnezeu nu se aseamănă câtuși de puțin cu o figură antropomorfică, el nu cere nici nu impune nimic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Abraham ori al lui Iacob. Definiția dată de el lui Dumnezeu ține de ceea ce se numește de atunci încoace, un panteism. Cel al lui Spinoza nu-i departe - și nici acela al ateilor care-l definesc drept o pură ficțiune... Dumnezeu este peste tot, dar nicăieri în mod deosebit; el este în el însuși, dar și în altă parte; el înfăptuiește totul în el însuși, și fiecare moment al realului coincide cu el. Așadar, Dumnezeu este în orice lucru, și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cunoașterea adevărului. Astfel încât individul care nu știe ce predică Spiritul Liber trăiește în iad, spre deosebire de inițiat care, emancipat prin cunoașterea învățăturii va cunoaște și raiul. Așadar, nicio spaimă. Nu există osândă veșnică; și nici mântuire pentru totdeauna. Cerul e o ficțiune. Singura realitate care contează este pământul, aici și acum. Mâhnirea, frica, angoasa, căința, disperarea și celelalte pasiuni triste nu au prin urmare nicio rațiune de a fi. De ce le-am admite? Să-ți fie frică de ce? Să te temi de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de a fi. De ce le-am admite? Să-ți fie frică de ce? Să te temi de cine? Pentru care motive să te întristezi? Care anume catastrofă justifică disperarea? Spiritul Liber îndepărtează ocaziile creștine de a-ți irosi viața cu niște ficțiuni. în felul său, și fără a-i cita explicit, Amaury din Bène se situează de partea lui Democrit care râde de Heraclit înlăcrimatul. A fi și a trăi întru Dumnezeu duce mai curând la râsul până la lacrimi. Formidabilă persistență a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
faptul că sacramentele nu servesc la nimic în logica acestui panteism hedonist, nu există nimic care să ți se ierte în faptul de a întreține relații fizice și de a procrea în afara unor constrângeri cum ar fi căsătoria - o altă ficțiune născocită de creștinism pentru a-i face pe oameni să-și complice existența. Orice ființă concepută prin intermediul unui Frate sau al unei Surori, adepți ai Spiritului Liber derivă direct din grația divină care-l scutește să mai recurgă la fabulațiile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Bisericii ne împiedică să trăim și ucid viața; că sexualitatea trebuie practicată în mod liber; că trupul funcționează după aceleași legi ca ale rațiunii; că lectura textelor presupune libertate de interpretare și nu supunere față de dogme; că sacramentele țin de ficțiune; că necesitatea își impune legea; și că, prin urmare, nu ne putem sustrage legilor ei, orice am face - acest om nu putea decât să supere Biserica... Ioan Teutonicul afirmă într-una din Predicile sale că amauricienii sunt mai degrabă discipolii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Din acel moment, viața oferă, pe pământ, și ocazia ispășirii. Suferința devine necesară, chinul de asemenea, pentru că trebuie să te răscumperi, chiar dacă Hristos afirmă că a murit pentru a răscumpăra toate păcatele oamenilor, și asta pentru totdeauna. Panteismul pulverizează aceste ficțiuni. Dumnezeu există, desigur, - Evul Mediu nu ajunge la negarea, pur și simplu, a divinității - dar el încetează a mai fi personal, antropomorf, răzbunător, separat de lume și de oameni: el coincide cu realitatea și cu oamenii. Niciun bine, niciun rău
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de viață veșnică independent de comportamentul său, grația divină e de-ajuns; nu există nici infern nici damnațiune; dreptatea și mizericordia lui Dumnezeu vor triumfa negreșit; trupul piere, bineînțeles, dar sufletul dăinuie pentru eternitate întru Domnul, religia catolică susține niște ficțiuni și niște vorbe goale, Scripturile sunt pline de imprecizii, de inexactități și de erori; litera contează mai puțin decât interpretarea, permisă fiecărui membru al Spiritului Liber. Luther nu-i convins... Prea revoluționar. îîn paranteză fie spus, eu formulez aici ideea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Lorenzo Valla. Istoria filosofiei oficiale nu citește, ea se mulțumește să reia informațiile, uneori greșite, date de cei mai vechi istorici ai disciplinei. Cum lumea nu s-a prea înghesuit să-i citească textele, din cauza unor texte incestuoase care reiau ficțiunile debitate de autorii precedenți, Lorenzo Valla este năpădit de înțelegeri greșite: e transformat fie în libertin disimulat, în ateu care evoluează cu o mască pe față, în cinic vulgar care nu crede în Dumnezeu dar care-și apără poziția socială
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sine. E cunoscută opțiunea austeră a școlii filosofice; Valla nu aderă la ea, ascetismul eroic nu-i convine deloc. Onoarea și gloria constituie tot atâtea false valori și virtuți ridicole. Pasiunea romană pentru sinucidere este inacceptabilă. Caton, Scipio, Lucrețiu? Niște ficțiuni. Mucius Scevola, Regulus? Niște figuri obsedate de glorie... Dar cel mai rău lucru, apt de a fi reținut ca atare de către adepții Porticului, este tristețea, acedia pe care aceștia o resimt din cauză că-și plasează atât de sus aspirațiile încât ele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
viața, prietenia, conversația, dar și mesele bune, fructele pământului. în aceste pagini elegante, subtile, plăcerile trupești și plăcerile spirituale nu apar niciodată separate, ci se condiționează întotdeauna unele pe altele - ca și cum separarea sufletului și a trupului ar ține de o ficțiune. Filosofului din Rotterdam îi plac banchetele, principiul acestui gen. în Colocviile sale apar nu mai puțin de șase: un Banchet profan, în care se compară meritele vinului alb și al celui roșu, ale cărnii de vită și de oaie, ale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu vreun coleg de vârsta lui și devine protejatul unui profesor al școlii îunii susțin că în acea vreme, în comunitatea pedagogică a colegiului se practicau iubirile socratice, dar nu există nici o dovadă în acest sens). Acesta îl întreține în ficțiunea lui și îi recomandă lecturi din Vergiliu, Ovidiu, Horațiu și din poeții elegiaci, din Terențiu și Plaut iar mai apoi comedii italiene - câtuși de puțin pioase pentru un copil între șase și treisprezece ani! Regim sever, orar riguros, vacanțe rare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
absconse, ea își are casa în cuvântul care vindecă, salvează și te ajută să trăiești, adică să mori - inversul însemnând același lucru. Iar Montaigne se declară gata să utilizeze toate resursele a ceea ce înțelege el. Un filosof? Un creator de ficțiuni, un individ care pune la punct o poezie sofisticată, se spune, în Eseuri. Jurnalul acestei puneri la punct, iată cartea de filosofie. De ce Eseuri? Pentru că Montaigne încearcă atât de mult încât nu găsește. A încerca înseamnă a căuta, a meșteri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu corespunde decât aproximativ dorinței sale de a gândi viața, iubirea, moartea, prietenia aici pe pământ. Cerul Ideilor lui Platon? Prea puțin pentru el... Numărul lui Pitagora? Nu crede în el, după cum nu crede nici în atomii lui Epicur. Niște ficțiuni, niște amuzamente... Merge până la a se îndoi că aceștia trei au putut crede asemenea baliverne. Montaigne recuză gândirea speculativă, latura teoretică și idealismul sub toate formele lor. Și atunci cum să-ți găsești fericirea la greci? în Apologia lui Raymond
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
n-ar fi putut să-i fie prieten... Luciditatea lui - în această privință n-are nici astăzi destul de mulți discipoli - îi permite să facă o distincție clară între Socrate și Platon. Are dreptate atunci când separă net ființa filosofului confecționată ca ficțiune pentru dialogurile sale de realitatea istorică a lui Silene cu cucuta. Pe cât de puțin îi pasă de Platon, pe atât de mult exaltă eroismul lui Socrate: curajos, hotărât, virtuos, dispunând de o imensă putere de convingere, cinstit, drept, eroul Agorei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Hristos? Creștinii zâmbesc atunci când aud de un paradis tapițat, împodobit cu aur și cu pietre prețioase, populat cu cadâne frumoase, un loc unde vinul și mâncărurile bune abundă? Bineînțeles că au dreptate, toate acestea nu-s decât basme și ficțiuni destinate să-i amăgească pe oameni, care-s naivi. Dar cum să nu vezi în asta și o critică a paradisului creștinilor, populat cu promisiuni la fel de amăgitoare? Ca și cum toate astea n-ar fi de-ajuns, el face o analiză critică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu Diogene cinicul și Aristip cirenaicul. Existența unui real ireal dincolo de real i se pare un lucru extravagant. Nici cel al Ideilor, nici Paradis, iată formula sa religioasă, și nici transcendență, lectură verticală a lumii având în vârful ei o ficțiune venerată și generatoare de alienare. O idee? „E ca și cum ai vorbi de un iepure fără blană și fără oase”, scrie Montaigne... Omul nu există. Cu mult înaintea lui Foucault, el susține evidența morții omului așa cum, înaintea lui, Diogene aruncase la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este de nepătruns, desigur, dar pur și simplu pentru că nu există în esență. Și atunci de ce să alergi după ceva ce nu există? Teologia și 90% din filosofie - întreaga filosofie oficială... - se înșeală atunci când vor să clădească castele cu niște ficțiuni, cu vânt, cu fantome, cu flatus vocis. Lumea e percepută exclusiv prin cele cinci simțuri ale noastre. E prea puțin pentru a accede la Dumnezeu. Cele cinci simțuri sunt nu atât înșelătoare cât limitate în posibilitățile lor. Pe o planșă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu este de față pentru a-i da durerii amploare, ascuțime, forță. Moartea - asupra acestui subiect, el diferă de La Boătie - pare un lucru ușor: pur și simplu nu mai ești de față. Suferă doar spectatorii, familia, prietenii, care proiectează niște ficțiuni și își imaginează niște dureri deja dispărute, întrucât conștiința și rațiunea nu mai sunt acolo pentru a le da consistență. în schimb a avea de murit, a ști că vei dispărea, a trăi cu acest gând, iată problema. Ca bun
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]