4,121 matches
-
se-ncumetă la miez de noapte să calce în țintirimul bântuit de duhuri necurate? Să jurăm ce-avem de jurat și să ne cărăbănim pe la cășile noastre, propune Cupcici luat cu frig. Alexa și Negrilă se așează pe un braț frânt dintr-o cruce de piatră. Negrilă aprinde o lumânare de la flacăra felinarului, pentru "îmblânzirea morților". Da' Isaia cela nu mai vine, bre?! Vine el, vine. S-a dus să-l momească și pe boier Stanciu Marele. Și... și dacă bătrânu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i înduplecăm... Mai dăm noi, mai lasă ei... Boierii se dezlănțuiesc: Da! Da! Să le dăm! Mai bine o pace strâmbă, decât un război nimicitor! Îi stropșim! I-am mai belit o dată! Când bate furtuna, de nu te pleci.... te frângi! Cu prețul robiei?! Să supraviețuim! Mă doare capul când mă gândesc numai, spune Stanciu. Crezi că pe mine nu mă doare?! îi răspunde Ștefan. Ard cinci lumânări pe noapte. Nu-i ușor să spun " Da!". Dar și mai greu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rană... și îi sărută palmele. Am și uitat de când n-am mai pus capul pe-o pernă, spune el cu ochii mijiți și își acoperă un căscat, zâmbind. Ațipesc călare; căluțul știe și mă ocrotește la pas. La Orhei... își frânge Alexandru încă un căscat. Mă, tu ai tras la măsea! Numa' ce-i aruncasem peste Nistru, se slobozește în sfârșit Alexandru, că o sută de tătari obraznici, c-o falcă-n cer și alta-n pământ, s-au înfățișat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în Ceruri... Iartă-mă, soră, dar altfel nu se poate! Țamblac o sprijină de subțiori și, încet, încet, o conduce spre ieșire. Isaia, schimonosit de ură, răcnește: Tiranule!! Călăule!! Ucigașule!! și îl scuipă în față, dar oștenii se reped, îl frâng, îl îngenunchează. Nici pe Ceea Lume n-o să-mi iert c-am dat greș!! scrâșnește cu ură. Ștefan își șterge cu palma scuipatul: Lăsați-l... Lăsați-l să-și scuipe veninul... Te blestem!!! se dezlănțuie Isaia, scrâșnind, urlând. În flăcările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trebuia să-și încheie marele ei ciclu. Și l-a încheiat în iureșul luptei, printre zidurile prăbușite, acolo, lângă poarta Sfântului Romanos, unde a căzut cu spada în mână, fără să se supună, fără să se plece, fără să se frângă vreodată. Constantin Dragases Paleologul" Kostas Kyriazis, Constantin Paleologul * Pe Constantin și pe Ștefan i-a apropiat același Destin, aceeași luptă, aceeași încununare: ei aparțin veacurilor. Daca lupți, și lupți până la moarte, nu poți fi înfrânt". Împărăția Bizantină, ecoul Căderii Constantinopolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era o forță. Înaltă, voinică, autoritară, dintr-o bucată, nu lipsită de o anume aroganță de fostă mare negustoreasă, necazurile (moartea prematură, tragică a unicului ei copil, mama Doinei, anii de detenție, de canal, de deportare) nu izbutiseră s-o frângă. O marcaseră însă, lăsaseră urme vizibile, îi zdruncinaseră sănătatea. Suferea de tensiune, de inimă, de bolile cardio-vasculare, făcuse pare-se un cheag de sânge. Murise, de altfel, la doar 64 de ani, în spital, refuzând tratamentul, transfuziile, într-o adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
luni și, în loc să se repeadă asupra pachetului pe care i-l adusese și pe care i-l pusese în față, se luase, și se ținea după el. Până și bestia de nepot s-a înduioșat, iar mie mi s-a frânt, pur și simplu, inima... Încât, a doua zi dimineața, de cum l-am auzit, m-am sculat din pat, mi-am pus o haină pe mine și am coborât, hotărât să-l aduc, fie ce-o fi, în casă. Nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
simbol al ispitei. Câțiva pași mai încolo cadavrul unei mari păsări albe putrezește iremediabil. Crima atinge treapta ei cea mai abominabilă în secvența masacrului din biserică: e picătura (de sânge) care umple paharul răbdării lui Andrei Rubliov. De acum înainte, frângându-și penelul ca pe un simplu vreasc, el se va închide într-o tăcere absolută. „Nu mai am despre ce vorbi cu oamenii” - sunt ultimele cuvinte, poate cele mai teribile din întregul film, pe care le rostește eroul înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
toate cele lumești și legat de cele cerești care nu se prea văd, ci doar cu ochii sufletului poți vedea. Să ne dea Bunul Dumnezeu acea dragoste și credința de care avem mare nevoie toți. De multe ori mi se frânge inima și lăcrimez cu durere când văd cât rău există între noi toti și nu ne afectează deloc suferință celui de lângă noi. Dragii mei frați și surori în Domnul, nu-i nimic mai presus că milă, că dragostea. Se spune
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ajutor Să mă-ntorc în turmă, Bunule Pastor! O, Maica... O, Maica Sfântă a vietii mele, Spre tine ochii mei privesc, Din ale lumii valuri grele Pe tine, Maica, te doresc. Printre necazuri ne-ncetate în griji și lacrimi eu mă frâng, Lovit de pătimi și păcate Privesc la Cer cu dor și plâng, în Cer un Tata blând mă cheamă, în Cer e Dulcele Iisus, în Cer ești tu, Iubita Mama, Și locul meu e-n Ceruri, sus. În Cer m-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
popas, cu dar frumos, O Bătrânica, văduva era... Și Mandica se numea. Glas Divin 09.03.2006 Aud clopotul bătând, Ne cheamă tainic să venim, Să ne unim cu toti-n cor, Ca să cântăm și să slăvim, Jertfă ce se frânge, Pe altarul Divin. Și mii de glasuri Se unesc în slavi, Cu Ingerii-mpreuna, Cete preoțești, Și mii de credincioși. Ei cânta împreună, Slăvind « Jertfă Domnului Hristos » E bucurie-n suflet, Și mare sărbătoare, Aduc și darul lor, Prinos de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
plecat după ce le-am arătat cât de dulci și cât de dragi îmi sunt copilașii de trei și de cinci ani. În prima săptămână a lunii decembrie 1956, am umblat prin satul Strunga cu „molifta postului” și seara am ajuns frânt de oboseală acasă. După ce s-a întunecat, a venit la casa parohială omul de servici de la primărie și mi-a spus să merg imediat la primărie că a venit un tovarăș de la raion care vrea să stea de vorbă cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
avionul de linie până la Santiago. Aveam pregătite de la ambasadă "atenții lichide" și artizanat pentru cei doi piloți, în mâinile pricepute ale cărora ne pusesem viețile timp de o săptămână, străbătând mii de kilometri, până la "capătul pământului". Ajunși seara la Santiago, frânți de osteneală, ne-am simțit aidoma lui Columb, Magellan, Vasco da Gama și alți curajoși călători care au înfruntat necunoscutul, fericiți la "atingerea țărmului"! A doua zi, împreună cu delegații și atașatul comercial, am avut o întrevedere cu directorul general al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
strânse în locuri secrete, pe insule sau în peșteri. O asemenea grotă a descoperit echipajul Speranței, condus de frumoasa Adnana, o fată de origine siriacă, eliberată din captivitate : Intrarea peșterii era o gură scundă prin care nu puteai merge decât frânt de mijloc. Pe pereții de piatră se vedeau zgârieturi ciudate, semne făcute de pirați cine știe de ce. Din loc în loc erau desenate ciolane și capete de mort care rânjeau hâd și păreau că mișcă în lumina felinarelor. De jur-împrejurul pereților zăceau
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
în prealabil despre aceasta pe [271] vice-președintele Consiliului de Miniștri, ce încredere puteau avea miniștrii legionari înșiși în șeful guvernului, mai ales că acesta refuza aproape orice numiri de funcționari, chiar în posturile vacante, tocmai pentru a nu se putea frânge supremația vechilor regimuri în administrația publică? Și trebuie observat că aceste fapte se petreceau cu mult înainte de 27 Noiembrie, așa încât nu „abuzurile” și „crimele” legionare putuseră determina această opoziție față de legionari, ci numai intenția categorică de a împiedica prin toate
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
va orândui și pentru oameni care își fac onest profesia și joacă după reguli? Lupta pe față nu are nici o șansă la concurență cu lupta pe dos, iar noi pe cea din urmă nu o știm, dar adesea ne-a frânt. În această categorie căreia ne simțim afini intră și oameni cu care am avut mari divergențe intelectuale, dar niciodată divergențe de „specie”. Mesagerul îmi urează să rezist cu ochii deschiși. Bine. Dar întotdeauna ochii deschiși vor fi ai mei, nu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în spațiul nostru „mioritic”, încărcat de metafore despre comunicarea empatică între om și oaie, despre marea familie ecologică, „românul, frate bun cu codrul” (frate pe care l-am masacrat nemilos, de altfel) sau de copii și adulți, deopotrivă cu inima frântă de finalul poeziei lui Labiș, „Moartea căprioarei”: „Mănânc și plâng. Mănânc!”. Desigur, este greu să ne imaginăm încă o mișcare ecologistă serioasă care să militeze împotriva speciismului (șovinismului de specie) într-o lume în care drepturile minoritarilor (oameni, semeni) sunt
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
un coleg canadian a închiriat o mașină să ducă est-europenele să vadă și ele de-adevăratelea minunea, Orașul. Trec peste mirările noastre „provinciale”: lipsa bandiților pe străzi dosnice, faptul că oamenii ne zâmbeau și ne salutau „ca la țară”, gâturile frânte spre vârfurile zgârie-norilor, veselia duminicală de pe străzi. Ajung însă la un miracol trăit intens, ca în copilărie. Spre seară am luat un feribot de la capătul lui Battery Park să mergem pe Hudson până pe o insulă vizavi de Gemeni. Manhattanul rămăsese
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
MOARTEA CĂPRIOAREI Pentru literatura noastră luna decembrie pare sortită să rămână luna unei fericite și totodată triste pomeniri: pe două decembrie s-a născut Nicolae Labiș, poetul celei mai zbuciumate generații de după război; la 22 decembrie poezia lui s-a frânt, nu la mijloc, nu la capăt, ci chiar în alcătuirea ei dintru început. Dacă verbul său înfioară prin frumusețe, armonie și ritm, odată mai mult deșteaptă regretul că soarta n-a vrut ca Labiș să fie ceea ce se anunța: un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a declara scurt: Nu am dreptul să vorbesc în numele Marii Britanii, prezentă aici prin primul-ministru, însă în numele tovarășilor mei de arme țin să spun că dacă Germania trebuie să fie prezentă în condiții de egalitate, voi părăsi locul și-mi voi frînge spada!" "I do the same" proferă ca un ecou vocea amiralului Beatty (căruia i-ar fi fost greu să-și frîngă spada, căci el nu purta, ca toți ofițerii de marină, decît o sabie scurtă de abordaj...). Această intervenție neobișnuită
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să spun că dacă Germania trebuie să fie prezentă în condiții de egalitate, voi părăsi locul și-mi voi frînge spada!" "I do the same" proferă ca un ecou vocea amiralului Beatty (căruia i-ar fi fost greu să-și frîngă spada, căci el nu purta, ca toți ofițerii de marină, decît o sabie scurtă de abordaj...). Această intervenție neobișnuită aduse o și mai mare confuzie. Domnul Nitti îl privi pe Lloyd George ca pentru a-i cere ajutorul, impresia generală
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dată cînd luam cuvîntul la tribuna parlamentară... La palatul Chigi, colegii diplomatului în chestiune au fost cu siguranță foarte decepționați că talentele sale de acrobat l-au salvat dintr-o poziție ce părea disperată, justificînd speranțele lor că-i va frînge gîtul. Abea ajuns la București, spre sfîrșitul lui aprilie, am fost imediat absorbit de serviciu, fără a avea timp să răsuflu, pentru a prezida Conferința anuală a Micii Antante alături de Eduard Beneș și de primul ministru iugoslav, Marincovici. Această sesiune
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Ruperea peceții sau de-sigilarea echivalează cu o descătușare, dezlănțuire eruptivă. Un cadou deschis se aseamănă cu un vulcan ce-și proiectează energiile, anterior cumulate și concentrate, spre destinatarii atinși de o curiozitate entuziastă. Un act a cărui parafare este frântă prin anulare își expune toată capabilitatea și insuficiențele sale într-un gest final de ultimă inventariere urmată de transformare sau înlocuire. În deschiderea sa ultimă, el își pierde energia de imperativ sau constatare oficială și devine un alt act sau
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
însăși reprezintă un izvor de pelin ce odată așezat pe inima mea își revarsă deplinul în interiorul ei. Pecetea a opta sau numărul fiarei este stigmatul ce îmi sigiliează pulsația conștiinței în imperiul demonului și nici o mână divină nu o va frânge, dăruindu-mi libertatea întoarcerii și poate a îndepărtării salvatoare de icoana fiarei. Alegerea mea personală de a mă închina chipului fiarei, sortește căderea centrului de greutatea al sufletului meu în infern. Ceea ce rămâne din mine dincoace de icoană, în lumea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Unde este rumeneala feței și buzele cele roșii? Iată s-au veștejit. Unde este clipeala ochilor și vederile lor? Iată să topiră. Unde este părul cel frumos și pieptănat? Iată au căzut. Unde sunt grumazii cei netezi? Iată s-au frânt. Unde este limba cea repede și deslușită? Iată au tăcut. Unde sunt mâinile cele albe și frumoase? Iată s-au deznodat. Unde sunt hainele cele scumpe? Iată s-au pierdut..." Cartea românească de învățătură a mitropolitului Varlaam (1643) se remarcă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]