4,726 matches
-
inventate de tine...,, Kawabata oftează, un oftat care-l impresionează pe Antoniu și-l face să se simtă responsabil de viața care mai pâlpâie În trupul acestui tovarăș de vagabondaj. -A, apropo, ce mai face Uniunea aia Europeană, care te frământa atâta? Lui Antoniu i se pare că bătrânul este pe punctul de a izbucni În râs. -Face pe dracul s-o pieptene. Nu-mi mai pasă de ea. Totul e circ și minciună. Am avut un moment de slăbiciune, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gândi fără să aibă În fața ochilor superbele vitralii venețiene, Înfățișând principese și principi, păsări și flori stilizate. Era Întins pe canapea, ațipise și, din piciorul stâng Îi căzuse papucul. Ea se apropiase cu precauție de canapea, ca să nu-l trezească. Frământa În mâini o bucată de lut moale, căreia ar fi vrut să-i dea chipul și asemănarea bătrânului. Oricât s-a străduit, În liniște, să reproducă Întocmai, trăsăturile chipului, și disticția aristocrată, nu reușea. S-a Îndepărtat de canapeaua În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
amenință cu evacuarea, după Sfintele Sărbători de Paști. Se pare, că minicipalitatea este În tratative cu un concern israelian, pentru construirea unui complex hotelier. Antoniu primește cu liniște vestea pe care i-o dă Ben. Nu are rost să se frământe, oricum ce vrea Dumnezeu, asta se va Întâmpla. A devenit fatalist. E drept Însă că, la 55 de ani, nu mai găsește soluții pentru vagabondajul lui exersat. Scările de bloc sunt nesigure, băncile din parcuri nu au acoperișuri, canalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu a participat fără voie la nașterea pruncului; era Într-una din scurtele lui pauze de scris și se plimba pe acolo.. Primul strigăt de viață al copilașului a fost atât de puternic, Încât toți copacii din cimitir au tresărit, frământându-și crengile. Antoniu a ajutat-o pe lumânăreasă să taie cordonul ombilical, după ce și-a spălat mâinile la o cișmea de piatră, din apropierea cavoului. Copilul a fost curățat și Învelit În mai multe bucăți de pânză și dat mamei. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rânduri, iar alți trei francezi mâncând și discutând între ei despre problemele lor, activitățile în cadrul bisericii; toți trei îmi par creștini practicanți, și se observă ușor acest lucru din modul lor de a discuta, de a pune problemele ce frământă astăzi societatea și lumea creștină. Vineri, 10 august: Saint Guilhem le Désert-Saint Jean de la Blaquière: 24 km Noaptea a trecut repede în dormitorul din casa îngrijită de surori. Nu lipsește nimic din ceea ce ar reprezenta un confort minim. In dormitorul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vreodată instituțiile să înțeleagă ca omul și viața lui sunt de neatins, și că el, capodopera creației, are deasupra lui doar pe Dumnezeu creatorul și răscumpărătorul său? Sunt întrebări ce mi le pun și nu este prima dată când mă frământă aceste gânduri. Lozinci pe frontispicii de clădiri, instituții, acceptate sau introduse cu forța în conștiințele oamenilor. Nu de lozinci duce lipsă omenirea, ci de iubire! Intr-un colț al pieței este un bar cu multe mese și doar doi clienți
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
scape de belea, m-au trimes la stână în dumbrava Agapiei, lângă podul Cărăgiței, unde erau și oile noastre, să șăd acolo până s-a mai potoli boliștea. Însă peste noapte a și dat holera peste mine și m-a frământat și m-a zgârcit cârcel; și-mi ardea sufletul în mine de sete, și ciobanii și baciul habar n-aveau de asta, numai se întorceau pe ceea parte în țipetele mele și horăiau mereu. Iară eu mă târâiam cum puteam
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
favorizante ale izbucnirii holerei: foametea, mizeria, lipsa de igienă, locuințele insalubre, viața necumpătată ș.a. Se cerea autorităților "măsuri chibzuite" pentru atenuarea acestor cauze și mai ales mult tact "încît să nu stârnească prematur groaza și neliniștea populației"323, îndeajuns de frământată de evenimentele revoluționare în derulare. Primele cazuri de holeră au fost înregistrate în regiunile sud-estice ale Transilvaniei, la sfârșitul lunii iunie și începutul lui iulie. Astfel, la Brașov era semnalat, la 3 iulie, un număr de 40 de victime atacate
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
numaidecât! A intrat mai Întâi mama, apoi tata, Nicoleta cu soțul ei, Emil. Aveau fețele livide, trase, ciarcăne În jurul ochilor și o anumită durere mută În priviri. Se vedea de la o leghe depărtare că nu dormiseră toată noaptea și păreau frământați de o problemă extrem de dureroasă. Am Încercat un zâmbet stângaci. Mă bucur așa de mult că ați venit! Ați văzut băiatul? Cu cine seamănă? Această ultimă Întrebare a căzut ca trăznetul asupra capetelor lor. S-au Întunecat la față și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mie așa ceva. Din acel moment l-am considerat pe dumnezeu dușmanul meu de moarte. A fost doar o „expresie” Într-un loc nepotrivit. N-am vrut să fac rău nimănui. Nici măcar nu Înțelegeam profunzimea celor „scăpate” fără vrere. Mă tot frământam ce să spun acasă sau dacă trebuie să spun ceva... În seara respectivă nu am avut curajul să mănânc. Am spus mamei că mă doare capul și aș bea doar un ceai de tei. Nu am pomenit nimic despre cele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
biserică. Cu cinci minute Înainte de terminarea programului, ieșeam În fuga mare pe poarta bisericii și o luam pe scurtătură ( o uliță Îngustă) spre casă. Nimeni nu bănuia nimic. Doar sufletul meu era zbuciumat și trist. Nopțile nu aveam somn, mă frământam până În zori cu gândul că se va Întâmpla o minune. Mă obseda aceeași Întrebare: „Cum să nu iau „sfânta Împărtășanie!”. Este imposibil! Ar fi o blasfemie pe capul familiei și cine știe ce se va Întâmpla cu mine! Într-o bună zi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu temă liberă, pentru cine are aplecare Întru cele prozodice, indiferent de număr de strofe, ori dacă e În stil clasic, ori cu vers alb, liber. Doamne! Cum uitasem! Nu puteam să ratez așa ceva. Tot drumul până acasă, mi-am frământat mintea, gândindu-mă la o anumită temă pentru poezie. A fost o noapte cu lună plină. Patul era așezat lângă fereastră și, dacă Întindeam mâna, aveam impresia că voi putea aduce luna În casă. Strălucirea ei m-a fascinat, mi-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vreo măicuță pentru că nu știam ce să fac, cum să mă adresez. Mă străduiam, Îmi impuneam, dar ridicolul Îmi tot dădea târcoale. „Of! Grea caznă!” Îmi spuneam În gând. Și până la urmă... ducă-se cu Domnu!, de ce trebuie să mă frământ eu atât de mult?! Cum dormisem foarte puțin În noaptea dinaintea plecării, oboseala Începuse să-și spună cuvântul. Am venit În cameră, unde era răcoare și bine și am tras un pui de somn. Trebuie neapărat să precizez că lăcașul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
criteriile lor: el aparținea unei categorii greu de explicat și la început nici măcar nu le trecu prin minte să interpreteze comportamentul lui ca fiind lașitate. Stați jos și liniștiți-vă, îi spuse Krogh. Acum nu mai aveți de ce să vă frământați. Nu puteți face asta, spuse Chavel. N-are nici o logică. Nemții n-or să mă accepte. Sunt un om bogat. Nu vă mai agitați, Monsieur Chavel, spuse Lenôtre. Dacă nu-i acum, o să fie data viitoare... Nu mă puteți forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
el rugător. Omul ăsta a aruncat o lumină urâtă asupra tuturor. Fratele dumneavoastră era un om foarte bolnav. — Știu. Actorul răsuflă ușurat, convins că de-acum totul va merge strună și deveni imprudent. Cât de mult vă iubea, cât se frământa întrebându-se ce veți face după moartea lui! Îmi arăta fotografia dumneavoastră. — Nu avea nici o fotografie. — Mă surprinde ccea ce-mi spuneți! Cuvintele nu redau nici pe departe ceea ce simțea; de fapt era profund zdruncinat, dar își reveni imediat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
sunt un om generos. Era generos, într-adevăr, generozitatea făcea parte din vulgaritatea lui. — Oricum, n-am de ales. Chiar tu i-ai spus că sunt Chavel. Nu uita că știu cine ești: Carosse, colaboraționistul și criminalul. Mâna dreaptă se frământă în buzunar, degetul căută piedica de siguranță. — Crezi că sunt chiar atât de periculos? — Da, cred, răspunse Charlot privind insistent mâna. Și mai e ceva... eu știu unde este Chavel. —Unde? — Nu departe de aici. Și încă un lucru: dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pace? imploră ea. —Mademoiselle, ați rămas singură acum, atât de singură. Dar nu veți mai avea motiv să rămâneți singură de acum înainte, niciodată. M-ați urât, dar acum ura s-a stins. Nu veți mai avea motiv să vă frământați pentru tot felul de lucruri. Își cunoaște atât de bine rolul, își spuse Charlot. Curtezanul neobosit știa să ofere ceea ce oamenii își doresc chiar mai mult decât dragostea: liniștea. Cuvintele lui curgeau ca apa unui râu - râul Lethe. Sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
schit Stau pe prispa unui schit lângă al tăcerii lacăt și mă uit în infinit poate îi voi da de capăt. Ziua s-a oprit din treabă, liniștea-i atât de sfântă! Un bătrân monah mă-ntreabă ce probleme mă frământă... din adâncuri de istorii, munții cu păduri pe ei, grei, sunt încărcați de glorii, de legende și de zmei. Oala văii dă în clocot, seara-n munți e sferică, bate toaca și un clopot, intru în biserică. Mă închin și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
bine!” Și mi-au prins. Am reușit să înțeleg de ce e bine să evit măcar pentru o perioadă de timp acele escapade în compania Iasminei. Mi-e sufletul rănit de cei pe care îi credeam cei mai buni prieteni. Mă frământă atâtea întrebări care își caută răspunsul, atâtea neliniști și teama aceea febrilă în fața enigmelor vieții. Ironia, nepăsarea și ușurința cu care trec majoritatea colegilor mei peste apostrofări și eșecuri mă uimesc! Eu mă blochez și nu mai pot rosti nici un
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
ar vedea doar ca pe cele două tipe pe care le-a întâlnit mai devreme în seara asta și ar putea, ar putea... să le placă. Rahat, rahat, rahat. Mă întorc și mă grăbesc înapoi către Ben. ― Ben, spun eu, frământându-mi creierii ce să fac. Ben ridică privirea. ― Hmm? ― Tocmai voiam să te întreb, înainte să uit, ăăă... Ei bine, doar voiam să te întreb, nu cumva ai vreo probă de ecran? Pentru că anunțul spunea să trimiți una. Doamne, par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tocmai când hangița se depărta de masa lotrului. ― Bună seara și poftă bună. Ai fost servit după voia și pofta inimii sau mai dorești ceva? - l-a întrebat hangiul. ― Dacă ar fi după pofta inimii mele... ― Da’ ce doruri te frământă? ― Câte nu-l ard pe om, mai ales la tinerețe?! ― D-apoi cine te oprește să ți le împlinești, omule? Tânăr ești, de libertate nu te poți plânge. Lumea îi largă... ― Îi mai bine să nu vorbim de treburi gingașe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se vede ar fi un vânt nebun. Ia ascultați: „Crivățul din miazănoapte vâjâie prin vijelie, Spulberând zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așează-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.” A recitat ochitorul „Doi la legătură”, cum l-au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aia cu Luke. Dacă un alt bărbat voia să stea de vorbă cu mine, atunci însemna că nu eram chiar atât de lipsită de valoare pe cât mă descrisese Luke, nu-i așa? L-am urmărit pe Chris pe sub sprâncene în timp ce frământa niște pâine neagră. Am oftat. Mi-aș fi dorit ca pe fundul de lemn să nu fie pâinea aia, ci sfârcurile mele. La un moment dat l-am văzut vorbind cu Misty O’Malley, care îi spunea probabil ceva amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
parte din mine. Cui îi pasă? mi-a replicat o altă parte a creierului. E un mincinos acum. OK? Nu ți-ai ales iubitul prea bine, mi-a spus Celine aruncându-mi unul din surâsurile alea de gospodină grăsuță, care frământă pâine. Chestia asta m-a dat pe spate. O secundă nici n-am știut ce să spun. După care mi-am revenit. De fiecare dată când ai dubii, apelează la complimente. —Știu, am răspuns serioasă. Ai perfectă dreptate, Celine. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu stângăcie. Parc-ar fi fost învățată de către marii coafori să pună întrebarea asta. Era limpede că era hotărâtă să-și ia diploma în tuns, vopsit și conversație de proastă calitate. — Nicăieri, am răspuns. —O să fie minunat, a zis ea frământându-mi pielea capului. Au urmat câteva momente fericite de tăcere. —Ai mai fost acolo? m-a întrebat Gráinne. —De multe ori. A mai trecut ceva vreme. Gráinne mi-a opărit pielea capului și mi-a băgat jetul dușului în urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]