8,881 matches
-
unde urmează să fie găsite, ceea ce însemna că omorurile doi și trei surveniseră noaptea trecută sau cel mai târziu ieri. Întrebări: modelele petelor de sânge de pe pereți aveau vreo semnificație sau era vorba pur și simplu de sânge împroșcat cu furie? Ce putea însemna litera W? Erau cele trei victime alese arbitrar, doar ținând cont de homosexualitatea și dependența de droguri, sau asasinul le cunoscuse în prealabil? Tot mai multă oboseală. Circuitele din creierul lui Danny cedau nervos: prea multe informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
promițându-i că dacă era de acord, n-o să intervină în disputa asupra custodiei copilului. Avocatul acceptă. Nasul spart al Celestei a fost reparat, apoi doi chirurgi stomatologi au început să-i repare gingiile și dantura aproape distrusă. Plin de furie, Loew l-a sunat pe Mal la un telefon public unde acesta aștepta apelul și i-a spus: — Te descurci tu cu puștiul. Să nu mai îmi ceri niciodată vreun alt favor. Atunci Mal s-a întors acasă, unde l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru că e mai simplu să vezi Roșii peste tot decât să plătești salarii decente. Veți dezbina, veți învinge, îi veți convinge pe oameni să devină informatori și veți apela la specialiști. Și nu veți provoca decât suferință. De la tachinării la furie rece într-o jumătate de secundă. Mal se gândi să facă pe durul, presupunând că o putea dovedi dacă o lua tare, dar o lăsă să câștige. — Domnișoară De Haven, de ce nu intră cei de la AUFT în grevă dacă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aruncă blana pe jos și studie camera. Mobilierul includea canapele și fotolii de piele din London Holiday, iar capetele de zebră de pe pereți erau din Jungle Bwana. Ușile batante care dădeau spre dormitor fuseseră recuperate din salonul de pe platoul filmului Furie pe Rio Grande. Mocheta era vernil, cu dungi violete, iar pe cuvertura de pe pat o aprigă amazoană se înecase de plâns în Cântec din pampas. Audrey zise: — Meeks, ai cumpărat tu toate astea? Cadouri de la un unchi bogat. Vrei ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
grupele de sânge 0-I cu Rh negativ și B-III cu Rh pozitiv, era întinse separat - al lui Wiltsie în desene mai simple, mai puțin finisate. Concluziile i se adeveriră și apărură concluzii noi: Marty Goines fusese o victimă a furiei de moment, iar asasinul se năpustise asupra lui într-o stare de demență totală. Deși plin de bravadă sinucigașă - demonstrată de aducerea victimelor doi și trei în apartamentul lui Goines -, insul trebuie să fi avut un motiv temeinic pentru alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Minear din cauza lipsei sale de disciplină în muncă, era supărat pe relația lui cu Loftis, era supărat pe el însuși pentru că detesta homosexualitatea amicilor săi - deși la Reynolds era tolerabilă, pentru că el măcar nu era din ăia afectați. Puteai simți furia neputincioasă care îl cuprinsese pe Minear în perioada Sleepy Lagoon, când plânsese pe umărul lui Eisler din cauza unei relații de moment a lui Loftis - „Dumnezeule, Nate, nu e decât un puști și a mai fost și desfigurat!” -, după care Eisler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să sărbătorim reușita ta și să-ți dau de știre că Upshaw i-a înfuriat pe camarazii lui de la poliție, bărbați care nu sunt obișnuiți să primească ordine de la niște diletanți de douăzeci și șapte de ani. Vrei să spui furia unuia din solda lui Dragna, care-i urăște pe cei de la comitat și e protejatul tău. — Da, asta ar fi o interpretare. — Flăcău, Upshaw e protejatul meu! Iar acum eu sunt căpitan, iar tu locotenent. Nu uita ce înseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mine! Jake Kellerman și avocatul lui Celeste se apropiară, aplecându-se către Hardesty. Mal se strădui să audă, dar nu prinse decât niște frânturi ininteligibile. Jake părea agitat. Adunarea se încheie cu un pocnet de ciocănel. Kellerman reveni, negru de furie. Hardesty spuse: — Domnule Considine, cererea avocatului dumneavoastră pentru o amânare de o lună a fost respinsă. În pofida sarcinilor dumneavoastră polițienești, sunt sigur că veți găsi timpul necesar pentru a vă consulta cu domnul Kellerman. Ambele părți se vor întâlni în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
amuzant? — Nimic. — Mi se pare că îmi vorbești cam de sus. — Hai să schimbăm subiectul. Danny Upshaw avea un dosar legat de crime, dar i-a fost furat din apartament. Știi ceva despre asta? — Nu. Nu sunt hoață. Nici comediantă. Furia spulbera zece ani din vârsta femeii. — Atunci nu-ți asuma mai multe merite decât ai dreptul. Claire ridică mâna, apoi o lăsă iar jos. Dacă nu ne iei în serios pe mine și pe prietenii mei, atunci de ce încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dar pot să te întreb ceva? Neoficial. — Ce? Care-i părerea ta despre acest mare juriu? Mal zise: — E o blestemată de pierdere de timp și o blestemăție rușinoasă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI PATRU Mickey Cohen avea un acces de furie. Johnny Stompanato i-l alimenta. Buzz privea, speriat de moarte. Se găseau în ascunzătoarea lui Mickey, înconjurați de gorile. După explozia bombei de sub casă, Mickey a trimis-o pe Lavonne înapoi pe Coasta de Est, iar el s-a mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
felul de grupuri și adoptând numele lui Hudson Healy. Reynolds Loftis a apărut în fața celor de la CCAA, a refuzat să toarne și a fost pus pe lista neagră. Coleman a citit vestea și a fost încântat. Coleman trăia în lumea furiei comprimate, a fantasmelor în care-i făcea rău tatălui său, o poseda pe Claire, viola bărbați care îl priveau cum nu trebuia și le devora carnea cu dinții de wolverină, pe care îi lua peste tot cu el. Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Atunci, cu o îndrăzneală de care m-am mirat și eu, intervenii în fruntea a vreo zece volintiri, printre care: Dinulescu Stelian, Condurățeanu Vasile și Hinna Constantin, cei mai puternici din clasă. ― Domnu' arbitru, îi spun eu abia înăbușindu-mi furia, vă rugăm și noi să-i dați voie lui Drăghicescu să joace... Fără el, Lazărul pierde meciul cu siguranță, și dumneavoastră nu știți ce consecințe dezastruoase vom avea de suportat din partea domnului director Ionescu... Vă rugăm, e în joc situația
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
În anul următor. Ahmed Pașa și Ali Mihaloglu Pașa au ordine precise de mobilizare a unei forțe de două ori mai mari decât cea de la Vaslui. Pregătirile Încep din această toamnă. Deși Vlad vorbise pe un ton potolit, Oană simți furia din spatele cuvintelor. Vlad se schimbase mult În anii de temniță. Devenise parcă mai voinic, trupul Îi era puțin mai greoi, iar fața avea trăsături mai dure, cu cute adânci pe frunte. Ochii verzi Îi rămăseseră vioi și neliniștiți, ca ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Brăneștilor. - Și acum, căpitane, spuse spahiul, coborând treptele pridvorului, ne vei Însoți Într-un loc În care vom avea multe de discutat... Avem drum lung de făcut. - Ai promis că mi-l lași mie! strigă tătarul, cu o expresie de furie pe față. Ai promis! Am organizat totul numai ca să-l prind! Oană Își aminti brusc unde văzuse acest chip. Îl văzuse demult, dincolo de Nistru. Ogodai. Căpetenia tumenului din vestul Hanatului Crimeii. Fratele lui Kubilai, pe care Oană Îl ucisese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din Asia, metodele de protecție a voievodului și multe alte informații esențiale. Cuceritorii aveau acum șansa de a domina lumea. Pietro ordonase atacul, deși nu mai era nevoie. Luptătorii scutului și spadei se prăvăliseră asupra spahiilor fără nici o strategie, pradă furiei și răzbunării. Erau, cu toții, niște fiare descătușate. Peste toată această mânie se ridicase strigătul gâtuit al arcașului Simion, cel care văzuse cu ochii lui moartea lui Oană: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Cei patru sute cincizeci de luptători răspunseră, mulți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lume puterile celor aflați dincolo de râul care separă lumile! Cenușă și sânge! rosti Primul Cuceritor, cu mâinile tremurânde. Moarte! Focul se Întinse repede În Încăpere. Dar și mai Înspăimântător era zgomotul unor voci indistincte, apropiindu-se ca un val de furie. Ștefănel făcu un pas spre Cuceritor. Apoi Încă un pas. În locul În care pășise, focul se stinse. Brusc, tânărul ridică mâinile lateral și apoi le duse În față, ca și cum ar fi Împins o greutate imensă. Sub privirile Încremenite ale Cuceritorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și nu lupta pentru gloria imperiului. Apoi părăsi Încăperea, În care rămaseră cei doi frați de sânge. Amir nu făcuse nici o mișcare, rămânând Îngenuncheat. Aștepta decizia lui Anda. - Ridică-te, Amir! spuse Ștefănel, cu o voce care nu trăda nici furia, nici blândețea. Cunosc la fel de bine ca tine legile Yassa. Ele nu spun că trebuie să fii ucis. N-ai greșit cu bună știință. Și, din fericire, n-ai izbândit În aceste misiuni. Dar vei fi cu totul iertat doar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doar câteva ore de marș, soseau luptătorii Îngrozitorului Dracula, pe care Mihaloglu Îl cunoștea din campania anului 1462, când toți marii viziri fuseseră ridicați În țepi, pe drumul Bucureștiului. Și când Mahomed Însuși se retrăsese, cutremurat de curajul sau de furia nebună a acestui voievod crud, trist și fără seamăn. Era o confruntare stupidă, la care nici unul dintre ei nu se aștepta. Era o luptă pentru nimic. Dar o luptă care trebuia câștigată, cu orice preț. Mihaloglu dădu ordinele de atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
desluși, În ochii lui, un amestec de bucurie și tristețe. În eticheta epocii, atingerea voievodului era semnul suprem de onoare. Dar În gestul lui Ștefan era infinit mai mult decât un simbol. Era o mărturisire fără cuvinte, care cuprindea neliniștea, furia, dorința de răzbunare și, mai ales, prietenia. Abia În acea clipă Oană simți că a ajuns acasă și că acesta nu e doar un prag, ci o datorie. Trebuia să ajungă din nou brațul din umbră care apăra viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi tăie partea stângă a gâtului. Tătarul se prăbuși din șa, dar piciorul Îi rămase agățat În scări, iar calul continua să alerge târându-și călărețul fără viață. Pesemne că era una din căpetenii, fiindcă moartea lui provocă strigăte de furie În rândurile tătarilor. Apărătorii strânseră rândurile În jurul căpitanului, iar avansarea spre centrul armatei dușmane reîncepu. Între Oană și Simion, Erina era apărată. Pericolul putea veni doar din față, dar nu putea trece de căpitan. Cu o clipă Înainte ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se cheamă Valea Albă, voi Încerca să dau ultima bătălie. Ștefan Nu era o câmpie, era halucinația unei câmpii. Era visul rău al unei câmpii care se pierdea spre Răsărit, dincolo de Nistru, În stepele unde tătarii Crimeii mureau striviți de furia nebună a unui comandant de oști numit Amir Baian. Un mesager umil și zdrențuit sosise, În acea dimineață, În fața căpitanului Oană. Căpitanul Îl privise și Înțelese că nu era nici umil și nici zdrențuit, ci doar trebuia să pară astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără nici o reacție, printr-o Moldovă din care nu recunoștea nimic. Moldova otomană. 26 iulie 1476, ora 20.00, marginea târgului Roman Vestea victoriei lui Mahomed năpădise pe toate drumurile Moldovei. Cei doi prizonieri o primiseră cu un amestec de furie și de resemnare. Nu fuseseră acolo, nu putuseră face nimic. Toți cei din jurul lor fuseseră prea ocupați ca să le dea atenție, dar Îi păziseră cu strășnicie. Acum, În sfîrșit, sultanul se va Întoarce și spre problemele lăsate pentru mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de mii de oameni. Asaltul asupra Sucevei continua. Dar, parcă după semnalele de ridicare la luptă auzite cu o săptămână mai devreme, apărătorii Cetății de Scaun luptau cu o Înverșunare la care nimeni nu se aștepta. Tunurile cetății băteau cu furie aliniamentele otomane, făcând atacurile cu pedestrimea extrem de periculoase. Ritmul tragerilor Îi spunea lui Oană că pârcălabul Șendrea nu mai respecta regulile consumului de ghiulele și praf de pușcă pe timpul unui asediu Îndelungat. Asta putea Însemna un singur lucru: pârcălabul știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Voi sunteți vârful de atac al oștirii... Ați biruit, până acum, pretutindeni. La Vaslui, la Lipnic, la Baia, În Țara Românească. La Ștefănești, pe Prut. Dar acum e cu totul altceva... Calaveria otomană se redresase și Își continua urmărirea, cu furie. Primele rânduri se apropiau de liziera pădurii. - Acum nu ne așteaptă nici o victorie la sfârșitul zilei. Nici a doua zi. Nici a treia. Ne așteaptă doar săptămâni și luni de lupte. La capătul lor, poate vom fi victorioși. Poate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se așteptase Stefan. În ea era nu doar viteza cailor și panta dealurilor, care erau condiții pur strategice, ci era mult mai mult. Era sufletul și speranța nebună a fiecărui călăreț, era stema Moldovei și chipul luminos al voievodului, era furia Înfrângerii și setea de răzbunare. Comisul Jurj simți că are lângă el o forță imensă, care mătură totul, indiferent de ordine, indiferent de strategii. Simțea că nimeni nu mai gândește nimic dincolo de mișcările iuți ale sabiei, dincolo de puterea uriașă pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]