5,057 matches
-
înainte și care-l făcuse pe Bruno să mă sune la clinică. — Șoferul doamnei l-a adus personal, îmi explică el în timp ce citeam ultima compunere cu amenințări și instrucțiuni redactată de către șantajist. — O mie de mărci trebuie puse într-o geantă Gerson care să fie lăsată într-un coș de gunoi din fața Sectorului Păsări de la Zoo, în această după-amiază. Am privit afară pe fereastră. Era o altă zi călduroasă și fără îndoială aveau să fie o mulțime de vizitatori la Zoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sau expoziție, oamenii sunt întotdeauna cei care îți oferă cel mai interesant spectacol. Abia după încă cincisprezece minute l-am zărit pe Bruno. Nu părea deloc să vadă ceva, nici pe mine, nici elefanții, în timp ce mergea ținând sub braț micuța geantă Gerson în care erau banii. L-am lăsat să ia un avans considerabil și după aceea l-am urmat. În fața Sectorului Păsări, o clădire mică din cărămidă și scândură, acoperită de iederă, care arăta mai degrabă ca o pivniță pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
În fața Sectorului Păsări, o clădire mică din cărămidă și scândură, acoperită de iederă, care arăta mai degrabă ca o pivniță pentru bere, de la țară, decât ca un adăpost pentru păsările sălbatice, Bruno se opri, privi în jur și apoi aruncă geanta în coșul de gunoi de lângă o bancă. Apoi se îndreptă repede spre est, în direcția stației pe care și-o alesese de la ieșirea spre Canalul Landwehr. Vizavi de Sectorul Păsări se afla un maldăr înalt de piatră de gresie, habitatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sinuos de Sectorul Păsări către lac, când își făcu aparția, din partea cea mai îndepărtată a Casei Păsărilor, un puști de vreo optsprezece ani, cu părul negru și purtând o jachetă sport gri. Fără ca măcar să se uite în jur, scoase repede geanta Gerson din coșul de gunoi și o aruncă într-o altă geantă, una de la magazinul Ka-De-We, apoi trecu rapid pe lângă mine, iar eu, după un interval de timp rezonabil, m-am luat după el. În fața adăpostului în stil maur pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai îndepărtată a Casei Păsărilor, un puști de vreo optsprezece ani, cu părul negru și purtând o jachetă sport gri. Fără ca măcar să se uite în jur, scoase repede geanta Gerson din coșul de gunoi și o aruncă într-o altă geantă, una de la magazinul Ka-De-We, apoi trecu rapid pe lângă mine, iar eu, după un interval de timp rezonabil, m-am luat după el. În fața adăpostului în stil maur pentru Antilope, tânărul se opri puțin lângă un grup de centauri din bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tipu’ ăsta nu s-a uitat nici măcar o dată în urma sa când a tăiat-o prin Wittenberg Platz și a intrat pe ușa principală de la Kaufhaus des Westens, sau Ka-De-We, cel mai mare magazin universal din Berlin. Crezusem că folosise cealaltă geantă doar ca să deruteze vreun urmăritor, pe cineva care ar fi putut să stea la una dintre ieșiri în așteptarea unui bărbat cu o geantă Gerson în mână, dar acum mi-am dat seama că era vorba și despre un schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Kaufhaus des Westens, sau Ka-De-We, cel mai mare magazin universal din Berlin. Crezusem că folosise cealaltă geantă doar ca să deruteze vreun urmăritor, pe cineva care ar fi putut să stea la una dintre ieșiri în așteptarea unui bărbat cu o geantă Gerson în mână, dar acum mi-am dat seama că era vorba și despre un schimb. Berăria de la etajul trei al magazinului era plină de consumatorii de la ora prânzului, care stăteau apatici în fața farfuriilor cu cârnați și a halbelor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
halbelor cu bere, înalte cât niște veioze. Tânărul care ducea banii rătăci printre mese ca și cum s-ar fi uitat după cineva anume și în cele din urmă se așeză în fața unui bărbat îmbrăcat în costum albastru, care stătea singur. Puse geanta cu bani lângă una identică aflată pe pardoseală. Am găsit o masă liberă, m-am așezat astfel încât să-i văd și am luat un meniu pe care m-am făcut că-l studiez. Își făcu apariția un chelner. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe care m-am făcut că-l studiez. Își făcu apariția un chelner. I-am zis că încă nu mă hotărâsem și plecă. Bărbatul în costum albastru se ridică, lăsă câteva monede pe masă și, aplecându-se, luă de jos geanta cu banii. Nici unul dintre ei nu spuse o vorbă. Când tipu’ în costum ieși din restaurant, m-am luat după el, respectând regula de bază a tuturor cazurilor în care e vorba de o răscumpărare: întotdeauna să te ții după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Oferea priveliștea unui tron foarte rece și neconfortabil, iar pe el era așezat proprietarul barului, Warnstorff, un bărbat cu tenul palid, brunet, îmbrăcat într-o cămașă fără guler și purtând un șorț mare din piele care îi servea și ca geantă de mărunțiș pentru rest. Când am ajuns, m-a salutat călduros și ne-a condus la o masă liniștită din spate, unde ne-a adus două beri. La o altă masă, un bărbat se ocupa energic de cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a fost scrisă vreodată. O puteți împrumuta dacă doriți. — Mersi, o s-o iau. — Vă va ajuta să înțelegeți, zise ea. Dar ca să intrați în mintea unui om ca Kürten, ar trebui să citiți asta. Își strecură din nou mâna în geanta cu cărți. — „Les Fleurs du mal“, de Charles Baudelaire, am citit eu. Am deschis-o și m-am uitat peste versuri. — Poezie? am întrebat, ridicând din sprânceană. — O, nu fiți așa de suspicios, Kommissar. Sunt cât se poate de serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în fața ușii mele de la intrare și mă măsura cu un soi de impertinență, ca și cum încerca să-mi stabilească priceperea, sau lipsa acesteia, ca amant. — Da? i-am zis. Ce dorești? Colectez pentru Reich, îmi explică fata, flirtând. Ținea întinsă o geantă din material textil pentru a-și întări spusele. — Programul de Economie al Partidului. A, portarul m-a lăsat să intru. — Văd și eu asta. Și mai exact, ce anume ai dori? Ridică dintr-o sprânceană și m-am întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-mă pentru puțin timp de priveliștea marginilor ciorapilor ei și a jartierelor. Mută-ți gândul, mi-am spus în sinea mea. Asta e prea scumpă. În plus, avea alte lucruri pe cap. Cum ar fi dacă pantofii se potrivesc cu geanta și ce se întâmplase cu fiica ei dispărută. — Încotro? am întrebat-o. Acasă? Ea oftă de parcă îi sugerasem ieftinul și sordidul motel Palme de pe Frobelstrasse și apoi, cu un zâmbețel curajos, aprobă din cap. Am mers spre est către Bülowstrasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
m-am așezat țeapăn într-un fotoliu și am închis ochii. Încă mai puteam să văd expresia uimită de pe chipul lui Kindermann când primul glonte l-a lovit între ochi. Weisthor îi duce dorul rău de tot și lui, și genții sale cu droguri, m-am gândit. Și mie mi-ar fi fost de folos. Am mai sorbit din brandy. Trecură zece minute și mi-am simțit capul căzându-mi în piept. Am adormit și galopul terifiant al coșmarului meu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să telefonez, receptorul era desprins de firul care atârna mort. Am spus: telefonez de la altă cabină. Dar nu m-am mai oprit, am mers drept înainte. Acasă Elsa, așezată pe divan, vorbește cu Raffaella, le aud vocile în timp ce îmi așez geanta. Raffaela se ridică, mă înăbușă cu carnea ei, o cuprind cu brațe reticente, este desculță. Îi văd cu coada ochiului pantofii pe covor. — Sunt atât de fericită, în sfârșit pot s-o fac pe mătușa! Tremură de elanul îmbrățișării pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
drept înainte și îi spun lui, îmi spun mie însumi, mulțimii aceleia necunoscute care îmi trece prin față. O spun pentru că trebuie să o fac: — Sunt îndrăgostit. Manlio stinge mucul cu vârful mocasinilor: — Luăm avionul următor? Parchez mașina, îmi iau geanta de pe scaun și mă îndrept spre spital. Italia se ivește pe neașteptate, brusc este foarte aproape de mine. Îmi atinge brațul, îmi caută carnea prin stofa hainei. Mai înainte de a mă surprinde, mă sperie. Este scofâlcită, nemachiată. Nici măcar nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Și eu dorm, dar nu adânc. O aud pe mama ta strigând: „Blestematule, dă-mi înapoi picioarele lui! Dă-mi-le!“ Atunci, în apa bleumarin a nopții, visez ceva teribil. Se face că mă duc în hol, iau bisturiul din geantă și mă evirez. Apoi deschid fereastra și arunc bucata aceea de carne pe trotuar, unei pisici, Italiei, dacă este acolo. Uite, Buruiană, prinde-l pe tatăl copilului tău. Și strâng picioarele cât pot de tare. Ce oroare, Angela, viața mușcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Am închis fereastra și am căutat o pătură. Am găsit-o într-un sertar al dulapului, o pătură maro, aspră, de cazarmă. Am îndoit-o și am pus-o pe ea. I-am căutat pulsul. Bătăile erau slabe. Nu aveam geanta cu mine, nu aveam nimic, nici măcar un termometru, m-am detestat pentru neglijența aceea. — Hai să dormim, te rog, a spus. M-am întins lângă ea, fără să-mi scot măcar pantofii. Acum vom dormi. Vom dormi așa, îmbrăcați, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zilele noastre, oprite lângă o mașină modestă, priviră cu aceeași stupoare carul funerar care își făcea apariția pe neașteptate ducând un sicriu fără flori. Bărbatul se întoarse să-și ia haina. — Mă duc să rezolv câteva probleme birocratice. Își luă geanta de piele neagră, rigidă ca un sicriu. L-am văzut trecând fără să ezite printre cele două coloane care susțineau poarta cimitirului și luând-o la stânga. Poate că cimitirele seamănă între ele, de aceea el se mișca în locul acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înalt și uscat, cu fața întunecată, ca un indian din America. Sosește pe bicicletă, privind fix înaintea lui, ca și cum ar avea nevoie de toată concentrarea ca să se poată ține în echilibru pe șa. Reazemă bicicleta de gheretă, desface catarama unei genți de un stâlp și scoate un registru cu paginile lunguiețe. Urcă pe scăunel și notează cifrele furnizate de instrumente, unele cu creionul, altele cu un stilou gros, fără a-și slăbi nici un moment concentrarea. Poartă pantaloni largi, sub un pardesiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
coboară cu toate pachetele și se urcă în taxiul tău. Dacă n-ar avea părul foarte scurt și ochelari enormi ai spune că seamănă cu Lotaria încerci să spui: — Dar tu ești...? — Corinna, spune-mi Corinna. După ce a scotocit prin gențile ei, Corinna scoate un volum și ți-l dă. — Dar nu e asta, spui tu, văzând pe copertă un titlu și un nume de autor necunoscute: În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera. Cartea pe care mi-au sechestrat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Leigh. Nu cred că Adi a reușit să se culce cu vreun tip din Antarctica. — M-am gândit la asta. Antarctica mi se pare cam nerealist. De aceea cred că Alaska merge în loc de Antarctica. Emmy scoase o hârtie mototolită din geanta ei ca de poștaș și o netezi pe masă. — Ce-i aia, un grafic? Te rog să nu-mi spui că ai făcut un grafic, râse Adriana. — Ba da. Leigh își ridică privirile în tavan: — A făcut un grafic. — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ai culca cu un suedez, ai putea să-l iei în considerare cum dorești tu. Fetele râseră să se prăpădească, așa cum rareori se întâmplă după ce termini colegiul. Adriana scoase un tub metalic de culoare albastră din buzunarul din față al genții pentru yoga și își dădu cu puțin luciu de buze, conștientă că atât prietenele ei, cât și cei de la mesele din jur aproape încremeniseră văzând micul ei ritual. Asta o făcu să se simtă ceva mai bine. Îi fusese greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu-i păsa. Își strânse hârtiile în liniște, băgă totul în mapa de piele cu monogramă pe care o lua cu ea peste tot și ieși în vârful picioarelor din sala de conferințe. Tocmai trecea pe la birou să-și ia geanta când sună telefonul și văzu afișat pe ecran numărul de interior al șefului ei. Leigh tocmai se hotărâse să nu-i răspundă, când auzi vocea secretarei lui strigând: — Henry pe linia unu. Spune că e urgent. Întotdeauna spune că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nenumărate ori și fără să treacă pe la ea. Reușise să dea o fugă pe la sala de gimnastică — cât să facă repede un duș — dar abia când stătea sub jetul plăcut de apă caldă și-a dat seama că își uitase geanta de sport la birou, și avea în ea cosmeticalele, schimburile și, lucrul cel mai important, uscătorul de păr. Deși n-ar fi crezut, mini-uscătorul atârnat pe peretele sălii, cu un cablu ce părea de o jumătate de metru, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]