4,151 matches
-
căpătat o culoare ruginie și doar cîteva, mai ascunse pe sub frunze, încercau să-i promită necăjitului proprietar că așa, de-o poftă, va culege ici-colo cîte un fruct. Anul trecut le-a ucis noaptea aceea geroasă, comentează amărît Dragoș. Deși gerul a ucis aproape în totalitate intențiile generoase ale pomilor, totuși, ascunse parcă de privirea omului, cîteva fructe s-au dezvoltat pe furiș și au încercat să-i îndulcească amarul lui Dragoș. Omul le mîngîia cu privirea și era copleșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o zi „Împărăteaso“. Ei bine, pe ăsta nu pot să-l uit. Era În săptămîna cadourilor, În piața Matache, chiar la colț, cum vii dinspre Cameliei. Stătea În fața unei măsuțe de lemn și țopăia pe loc, frecîndu-și mîinile Înnegrite de ger. Purta deasupra pufoaicei un fel de halat roșu de pînză cu glugă pe care și-l legase la mijloc cu o sfoară. Avea o față plînsă, poate din cauza ochilor care-i lăcrămau, și un nas din care ieșeau aburi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gării aveam nouă ani cînd am văzut mîinile ciolănoase și negre pe pulpele slăbănoage ale fetei cu fusta sumeasă pînă la gît găzarul o Înghesuia acolo la intrarea În grădina de vară ea necheza ca o iapă și lăcrima de ger și bunicul avea o cutie de tablă la fel uneori noaptea Își punea masca de gaze și venea cu o lanternă sub bărbie În dormitorul nostru și ne speria nu ne ajungeau banii să plătim zece halbe și radiotelegrafistul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că hipioții nu-l vor accepta niciodată: nu era și nici nu va fi vreodată un animal frumos. Noaptea, visa vulve căscate. Cam În aceeași epocă, Începu să-l citească pe Kafka. Prima dată avu o senzație de frig, de ger insidios; după ce termină Procesul, câteva ore se simți amorțit, fără vlagă. Știu imediat că acel univers Încetinit, marcat de umilință, În care ființele se intersectează Într-un vid sideral, fără ca vreo relație să poată părea posibilă Între ele vreodată, corespundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iubitoare Atât de-mpăcată. Vom avea trupuri reci Și doar vom fi, În iarbă, Iubita mea, Îndată Neantul va să soarbă Ființa separată. Am iubit puțin, Înainte, Sub forma noastră umană Poate că soarele, și ploaia pe morminte, Poate vântul și gerul Vor vindeca orice rană. 4 Annabelle muri a treia zi, pentru familie poate era mai bine. La moartea cuiva, avem mereu pornirea să spunem o tâmpenie de genul ăsta; nu-i mai puțin adevărat că mama și fratele ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ru-pe bu-ri-cu!... Am țipat ca un nerod; rușinată, fata se acoperi și-și luă lucrurile în grabă, fugind. N-am uitat nici o zi geroasă cu ninsoare măruntă din soare. La fereastră, bunica îmi zicea că ninge așa doar cînd e ger. Eu mă cățărasem uimit, lipind, bănuț rotund de aramă, nasul pe geam, cu ochi rotunzi și obrazul și palmele rotunde spre ce era afară. În liniștea de dincolo treceau sănii cu oplene pline de oameni în cojoace și de femei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prin sat. De-o pildă, nu găseau acasă pe gospodar. Bun. Cine era acasă? Fumeia cu doi bîăți. Luau frumos bîății, îi dezbrăcau și-i legau de stîlp, în cerdac, cu măsa încuiată înăuntru. Cînd albăstrea pielea pe ei de ger, fumeia iscălea cererea. Sara, haidamacii se întrulocau la școală și-și povesteau isprăvile. Dintr-o dată echipa tovarășului Șoptelea dispăru din Dobrina. Aneta Gărgăun ne-a anunțat că au primit alte sarcini iar noi trebuia să le ținem locul. De la raion
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rămână nici un rest de piele. Spații infinite se deschid, cu un soare rece precum gălbenușul întreg, în lapte. Dacă e vorba ca cineva să rănească aici pe‑un altul, atunci Anna și Rainer sunt aceia care‑o fac. Gata cu gerul sticlos de pe drumurile de țară, gata cu pantofii de duminică cu talpă subțire, care nu se potrivesc nici cu vremea, nici cu cel care‑i poartă. Gata cu alergatul într‑un suflet la cinema, la filmele western, de unde ieși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu era mai nimic. - Nici nu era nevoie de asemenea lucruri și vorbe noi. Cu vorbe, sau fără, crezi că cei ca Dilc o să fie mai breji decât Tatăl? Căzăturile astea?! Ei să ne pună la adăpost de Ceață, de Ger, de Arșiță, sau de ce-o mai veni? Ei? - Dacă jinduiești după vremea Tatălui, de ce nu pleci tu din satul nostru, Scept! Pleacă Împreună cu cei ce cred ca tine, și lasă-ne să ne vedem de ale noastre. Minos dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se pare o minciună, pentru că nici chiar Tatăl n-a zburat vreodată, nici măcar ca cintezoii. - Și merge pe pământ doar ca să ne pună să vorbim? - Da. Vrea să ne dea de știre că o să vină iar Ceața Adâncă, sau măcar Gerul cel Greu și că o să fie mereu iarnă. Krog ăsta spune că la Început a fost vorba și că omul care o să scape de urgii o să fie după chipul și asemănarea vorbei pe care o rostește cu gura, deși eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o să scape de urgii o să fie după chipul și asemănarea vorbei pe care o rostește cu gura, deși eu unul nu pricep cum vine asta. Dar tot el, Krog, spune că dacă o să aflăm vorba, o să știm să trecem peste Ger, că tot așa, cu ajutorul vorbei, ne-a scos Tatăl din Ceața care a fost, aia care ne omorâse pe mai toți. N-am avut Îndrăzneala să-i spun că eu eram Krog, mai ales că deja se hotărâse Împreună cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mare. - Ultima oară am doborât o zebră În vara ce a trecut, dar până și aia era rătăcită, Îmi spuse Aban. Rămase tăcut pentru o vreme, după care schimbă vorba. Zici că oamenii de la Miazănoapte se tem și ei de Gerul cel Greu? - Da. Toți se plâng că iernile sunt din ce În ce mai năprasnice. - Înseamnă că o să fie un Ger tare uscat. Înainte, mai ploua și pe meleagurile noastre, dar de câteva veri, ioc! De-aia nici nu mai găsim pășunile care, odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rătăcită, Îmi spuse Aban. Rămase tăcut pentru o vreme, după care schimbă vorba. Zici că oamenii de la Miazănoapte se tem și ei de Gerul cel Greu? - Da. Toți se plâng că iernile sunt din ce În ce mai năprasnice. - Înseamnă că o să fie un Ger tare uscat. Înainte, mai ploua și pe meleagurile noastre, dar de câteva veri, ioc! De-aia nici nu mai găsim pășunile care, odinioară, se Întindeau pe aici cât vezi cu ochii. Unu dădu un chiot din casa femeilor. Runa Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aici fuseseră păduri dese și pășuni nesfârșite. Poate că de frică să nu mai piardă și puținele pășuni rămase, se hotărâseră ei să vorbească. Poate că nu avuseseră de ales. Cu puțin Înainte să se crape de ziuă, era deja ger de crăpau pietrele. Zgribulit, Aban mă Întrebă dacă Gerul cel Greu avea să fie mai aspru decât frigul cumplit pe care-l Înduram noi atunci. Habar n-aveam, și cu el nu mergea să Înfloresc lucrurile, doar așa, ca să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de frică să nu mai piardă și puținele pășuni rămase, se hotărâseră ei să vorbească. Poate că nu avuseseră de ales. Cu puțin Înainte să se crape de ziuă, era deja ger de crăpau pietrele. Zgribulit, Aban mă Întrebă dacă Gerul cel Greu avea să fie mai aspru decât frigul cumplit pe care-l Înduram noi atunci. Habar n-aveam, și cu el nu mergea să Înfloresc lucrurile, doar așa, ca să văd cum Îmi ies vorbele. Nici Moru nu-mi povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
avea să fie mai aspru decât frigul cumplit pe care-l Înduram noi atunci. Habar n-aveam, și cu el nu mergea să Înfloresc lucrurile, doar așa, ca să văd cum Îmi ies vorbele. Nici Moru nu-mi povestise vreodată despre Ger - el nu voise altceva decât să ducă la capăt cele puse la cale de străbunul lui Tată. - Ăla despre care tu crezi că ești jumătate din el, măi, Krog, râse Aban. Dar dacă treci deșertul, continuă el, cu adevărat o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de știre lui Aban, ca să vină să ți se Închine, căci până și Tatăl va fi copil de țâță pe lângă voi. Uite... Ca să nu crezi că vorbesc În vânt... Deșertul! - Întinse el mâna spre Miazăzi. Soarele scosese creștetul din pământ. Gerul Începea să se Înmoaie. În fața noastră, cât vedeai cu ochii, se Întindeau dune de nisip galben și roșu, unduindu-se peste coline și dealuri. Cât despre lumină, ziceai că nu iese din soare, ci chiar din adâncul nisipului. - Eh, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noi suntem cei care știm. Nu mai e ca pe vremea lui Tatăl. Atunci era Ceața aia. Pentru Ceața aia au fost bune cuvintele lui Tatăl. Acum nu mai e Ceață. Dar Minos: nu, nu mai e Ceață, acum vine Gerul cel Greu. Iar ei: tocmai de-aia. Fă cum spunem noi. Tatăl, dacă ar fi aici ți-ar spune: nu e nevoie de Împărțit cuvintele vechi la toți proștii. Și-așa nu mai au nici o putere. Nici cuvintele, nici proștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai iute. Spunea că ce ne ia acum cinci zile ca să Împlinim, vom Împlini Într-o singură dimineață dacă Învățăm să vorbim... - Păi vezi? - Îmi spuse, iar ochii prinseră a-i licări. - De ce ți-e așa de teamă, Logon? - Văd Gerul cel Greu cum ne prinde fără vorbe Învățate. Nu e că moare Logon. Nu e că Umbra ia atâția oameni la ea. Nu e nici măcar că Însuși Krog s-ar putea să piară. E așa, că pierim cu toții, cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Zâmbeau cu toții. Cel mai Înzorzonat dintre ei veni agale În mijlocul luminișului și se Înclină În fața noastră. - Om alb de la Miazănoapte? Fiul Tatălui? - Nu sunt fiul Tatălui, dar vorbesc pentru el, am răspuns. - Dacă vorbești pentru el, Înseamnă că o să Înceapă Gerul cel Greu, spuse el, râzând. Haideți cu noi. Ați văzut ce ploaie rece? - se zgribuli el, iar toți ai lui se zgribuliră și ei, pe dată. Apoi izbucniră În râs și câțiva se apropiară de noi. Ne atinseră, ne mirosiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
eu. Îmi zâmbea cald și scoase din tașca de la brâu o frunză pe care o mesteca, cu mintea aiurea. - De câtă vreme jucați jocul ăsta? l-am Întrebat. - Aș putea să-ți răspund că-l jucăm de pe vremea În care Gerul părea că n-o să vină niciodată, și n-aș minți. Dar nu mint nici dacă-ți spun că-l jucăm din ziua În care ai pronit la drum, din satul tău. - Aha, și de când știți voi că are să vină Gerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Gerul părea că n-o să vină niciodată, și n-aș minți. Dar nu mint nici dacă-ți spun că-l jucăm din ziua În care ai pronit la drum, din satul tău. - Aha, și de când știți voi că are să vină Gerul? - Tatăl lui N’jamo le-a zis prima oară oamenilor despre Ger pe când N’jamo era doar un țânc, răspunse el, fără să clipească. Cred că am holbat ochii atunci și am dat să-l Întreb cum de jucau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu mint nici dacă-ți spun că-l jucăm din ziua În care ai pronit la drum, din satul tău. - Aha, și de când știți voi că are să vină Gerul? - Tatăl lui N’jamo le-a zis prima oară oamenilor despre Ger pe când N’jamo era doar un țânc, răspunse el, fără să clipească. Cred că am holbat ochii atunci și am dat să-l Întreb cum de jucau ei călătoria mea de atâta vreme, dar N’jamo schimbă repede vorba: - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o culoare argintie. Pândea. Era gata-gata să-și arate puterea și să scuture din el ploi, grindină și ninsori, dar nu sosise Încă vremea lui. Eh, și din cauza norului, iar Îmi veni gândul acela despre timp. De la Ceața Adâncă până la Gerul cel Greu trecuse.... ce? De la o vară la alta trecea... ce? De la răsărit până la un alt răsărit trecea... ce? Am dat să-l Întreb pe Logon ce puteau să fie gândurile acelea ce nu-mi dădeau pace, dar În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că niciunul dintre noi nu se pregătea de o luptă de sânge. Apoi, când văzură cât de voinicește mergeam, fără să ne pese de norul Înghețat ce aștepta Îndărătul lor, prinseră a striga la noi. - Unde mergeți? Hei! - A venit Gerul cel Greu. - V-a luat Tatăl mințile de vă duceți sub muntele de apă Înghețată! Ne-am oprit În fața lor și, care mai de care, au Început să ne povestească ce ne aștepta dacă ne vedeam de drum spre Miazăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]