12,993 matches
-
diferite nuanțe. O oglindă uriașă atârna pe un perete din fața tronului împărătesc și altele pe plafon, care creau reflexe multiple. Sala părea infinit de mare, namilele păreau mai multe și mai mari de cât erau în realitate, iar bucățile de gheață multicolore se multiplicau în mii de irizații cu luciri misterioase, care te copleșeau și te înfricoșau. Totul era înfăptuit după planurile arhitectului Ghețianu, artistul favorit al Iernii, cu scopul de a îngrozi pe cei care erau invitați în această sală
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
dădeau prinși de lupul Colț Fioros. Copacii pădurilor, se lăsau loviți de Viscorilă, iar pomii erau smulși de acest turbat, care-i ducea în grădinile din Țara de Fum. Cei care se împotriviseră zăceau aruncați în troiene cu cătușe de gheață la rădăcini și haine de țurțuri pe ramuri și tulpini. Era plină Temnița Troienelor Uriașe de răzvrătiți... Oamenii pierduseră orice speranță. - Gata, până aici ne-a fost! ziceau ei. Din lanțurile Iernii nu ne mai scapă nimeni. Și disperarea plutea
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Toate fuseseră prăduite de tâlharul Viscorilă și ticălosul Ger-Sticlos. Mai furaseră bandiții Iernii: sipete pline cu argintul cântecelor, seifuri cu aurul dorurilor și speranțelor, pungi cu nestematele omeniei... Toate le furaseră tâlharii lăsând în urma lor pe bieții oameni, stane de gheață. Dar ce nu furaseră? Iar acum ochii le sclipeau de fericire diavolească. Așa comori a vrut în lăcomia ei nebuna și-acum dansa un dans isteric, dansul Furiei și Nebuniei. Dansul a fost început de un grup de balerini subțirei
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Țara Vânturilor Veșnice. Nor Vânăt dansa cu baba Cloanța-Cotoroanța în chiote turbate, în hora babelor zăltate. Lupul Colț Fioros urla ca un apucat, de chiotele babelor acompaniat. Vrăjitorul Ger-Sticlos dansa pe un butoi de lacrimi din care făcuse sloiuri de gheață colorate cu sânge. Însăși Iarna dansa cu generalul Prăpădenie într-o sambă îndrăcită. Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR- 2 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1474, Anul V, 13 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului A NINS ÎN TOAMNĂ A nins, în plină toamnă, peste noi, Peste-o poveste tristă, ne-ncepută, A nins peste privirea-ți și în sloi De gheață peste mine-i prefăcută. A nins în plină toamnă și-a-nghetat Și lacul plin cu lacrime de nuferi, Acolo-am să te uit iar pe-nserat, Cu un sărut te-oi înveli, ca să nu suferi. A nins în toamnă cu ninsori de
A NINS ÎN TOAMNA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374346_a_375675]
-
de zi cu zi o schimbă, Aruncându-mă într-al inimii arest, Sentimente triste în goluri ea le plimbă. Sunt un individ pierdut prin ceață, Uitat de zei ce vor să mă îngroape Într-un tunel cu friguri și cu gheață, Fără ca cineva să-mi stea aproape. Doar îngerul lovit în aripă de mine Mai trece uneori, mai rar, pe-acasă, Aducând cu sine câteva destine S-aleg, să uit de grijile-mi ce-apasă. Îl refuz demn, politicos de fiecare
ÎNGERUL de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374354_a_375683]
-
de sus, floarea imaculată Străluminează,-n joc de artificii, un final... Gătită de bal vremea, din nou, se răsfață În ger cu ochi de-argint și blănuri de opal. Un val de amintiri trece pe cumpăna-nnoptată! Zăpada înșiră ace de gheață pe geam Și-n astă puritate clipa îngreunată Naște la miezul nopții ``miraculosul An``... .................................................................... Într-o mare lumină de vis și eresuri, În clinchet de pahare și exuberanță Se-nfașă pruncul (cu mai multe înțelesuri) Îmbrățișat, fiind, de prea multă
AN NOU de LIA RUSE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374387_a_375716]
-
era bine dispus, își alegea câte un solz mai mare și fluiera din el diferite melodii de muzică populară. Când era supărat sau nu era în apele lui, începea să fluiere cântecul preferat al bunicii Floarea, mama sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TEAMA DE VID Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://carmen-maftei.blogspot.ro/2013/07/incredibilele-sculpturi-din-sirma-ale.html în copca gândurilor gheața se destramă înțeleg neînțelesului teama de a fi sau de a nu fi ramură uscată frântă în miile de sensuri ale căutării neobosite cern prin lumea de valori nonvaloarea uneori pică o pară mălăiață alteori nimicul este plin de broboanele
TEAMA DE VID de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374484_a_375813]
-
poți să-mi stai alături și să mă strângi de mână, Să mă-nvelești când tremur cu vesta ta de lână. Nu plânge maică scumpă, eu te-am văzut prin ceață De pe un rug prea rece, cu trup inert, de gheață, Erai la dreapta Maicii ce m-a luat în brațe Când am uitat de mine în gura morții hoațe Nu plânge maică scumpă că nu te poți întoarce, Din colțul de batistă puhoi de lacrimi stoarce, Nu plânge că făptura
ÎN BRAȚELE MĂICUȚEI, EU AM CÂNTAT LA HARPĂ de ANA PODARU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374567_a_375896]
-
visezi la ele Și-asculți tăcut o amplă simfonie, Pe care azi ți-o cântă numai ție Viscolul cel hai-hui prin veșnicie. Cărările pădurii-s troienite Și gândul tău ar vrea să le colinde, Iar teiul plin de flori de gheață Te cheamă cu mult dor din altă viață, Căci n-ar mai înflori fără speranță. Lacul pădurii, ce azi e-ncremenit, Și-aduce-aminte de voi doi necontenit, Iar luntrea stă și astăzi lângă mal Și-așteaptă să te-aducă de pe-al
ÎN IANUARIE, PE CINCISPREZECE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374594_a_375923]
-
fier, unde o zi durează cât o lună pe Pământ, unde nu poți să spui vreodată „vine ziua” sau „vine noaptea” - sau „pe diseară” - căci jumătate din tine arsă-i pe vecii de Soare, pe când cealaltă parte-ți zace-n gheață și-n veșnic întuneric, fără ca noaptea neagră să-ți fie luminată de vreo lună... Sărmană bilă cosmică pustie, care mereu slăbești, făcându-te din ce în ce mai mică, cum să-ți opresc slăbirea, căci meteoriții nu-ți îngroașă coaja? Coboară deocamdată-n visul
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
și în fertile arderi, să te cuprindem într-o hlamidă nouă de Luceafăr, așa cum s-a-mbrăcat și Terra în albastru, așa cum, înșelați, noi te credeam de veacuri. MARTE Ne bucurăm de tine ca de un frate regăsit între doi poli de gheață orbitori dintr-un deșert însângerat de ruginiri întinse, de oxizi roși de fier și de alte culori schimbătoare, în care Zeul cel războinic zace mort prin văile de munși înalși din care Olympus este cât trei munți tereștri Everest, unde
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
îți anulase rangul de planetă, dar fugind curajoasă din robia lui te-a reabilitat și te-a căutat găsindu-te pe cercul cel mai depărtat al Soarelui, cu patru lunișoare mici și una măricică părând înțepenită de un ocean de gheață, prea comoda Charon, căci nu-ți mai schimbă locul de pe negrul cer. Pluto, grănicer al ghețurilor metanice de mărgărint, scânteie palidă în prag de infinit... Sacre planări te-au împietrit în adâncimi și-n rădăcini de albedou încețoșat. Aci apari
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
a căutat găsindu-te pe cercul cel mai depărtat al Soarelui, cu patru lunișoare mici și una măricică părând înțepenită de un ocean de gheață, prea comoda Charon, căci nu-ți mai schimbă locul de pe negrul cer. Pluto, grănicer al ghețurilor metanice de mărgărint, scânteie palidă în prag de infinit... Sacre planări te-au împietrit în adâncimi și-n rădăcini de albedou încețoșat. Aci apari, aci te pierzi în haos, făcând un rotocol excentric, de 248 de ani în jurul Soarelui pe
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
plutirea de anonimi piloți; O clipă ard în flăcări prin hăurile-ntinse, Dar scurta lor lumină ne-ncântă și-o văd toți! COMETA Vis diafan de aburi, rătăcitor prin roua aștrilor, cu cap de stâncă înspăimântătoare și monștri morți de gheață, plutind armonic la marginea visului lor precum o pană smulsă din aripi de Arhanghel, precum o mătură de raze ruptă din surplusul harfelor cosmice ori farul unui automobil cosmic, raze topindu-se într-o hiperbolă alb-albastră din zborul unor colibri
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
umbra Lunii în vizită pe Pământ - eclipsa de Soare, sau o altă vizită, nu atât de rară, dar oportună: umbra Terrei în trecere pe rotundul astrului nopții - eclipsa de Lună... CALEA LACTEE Coloană vertebrală de lumini, bulevard al îngerilor de gheață, vultur cu aripi de praf de stele răstignite în cuiele zenitului ca de-o umbră, eu aud și-nțeleg pulberea muzicii tale... Coloană de aburi cerești ieșiți din respirațiile adânci siderale, vis al himerelor de bezne, silabisind sclipiri gingașe de
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
însă, devreme ce-i din stranie substanță-alcătuită, ceva mai fină parcă (și ne-ndoios mai pură decât materia noastră, dar mult mai rece, deși iradiind căldură). Ea este ca o halucinație a crinilor sălbatici ori ca un vis al norilor de gheață... În lumea-aceasta stranie îți poți găsi chiar raiul infantil pierdut; în ea îți afli orice dor ucis, poienie din vis și remușcările din adevăr, palate mari de simfonii aeriene, liane de-armonii și echilibru și de uitare blândă, de
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
albe de lumini țesut, cu nemurire poate îmbrăcat, îmbobocind în foc de dor, în arderi calme ș-n zbor imaculat, dar ce mai zbor! Pe spuma unui cântec nesfârșt dar ce mai cântec! EXPANSIUNEA UNIVERSULUI Materia - cristal de foc și gheață - fuge radial din ea însăși în toate direcțiile golului imens, nebun, absurd și de ne-nțeles, universul umflându-se ca o budincă infinită, cu stafide de stele în inima lui... Galaxiile - ceremonii gestante de focuri sacre abisale clocotind, flori cosmice
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
QUASAR Modulându-și undele oarbe, quasarul se deplasează empiric spre roșu, ca soarele spre cuibul său occidental, născând nelirice extaze în măștile turtite ale timpului, numărând consternările entuziasmului din celulele inteligenței umane... Ne pipăie quasarul distant, cu ocheade spectrale de gheață, ne face provocator cu ochiul din pagodele extragalactice ale enigmelor eclozate ilogic în arce de optim nadir. Când își rotește intermitența-i bizară în pulsațiile strălucirii lui efemere, ne propulsează absent interesele în golul spațiului-timp din vecie, mai mult decât
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
vieții nou obol, În sevele latente doarme floarea, Văzduhul clar așteaptă boarea, Verdeața va erupe iarăși din pământ, Prin rădăcini, spre ramurile-n vânt, Miresme dulci vor izbucni spre soare Și el o să le-adauge valoare, Pârâul cel înmărmurit în gheață Se va trezi, fluid, la viață, Iar sabia fragilă-a firului de iarbă Va-mpunge cerul, viața s-o absoarbă... Târziu, din toamnă, cuibul vieții părăsit, Visează-acum, reconstruit, să fie locuit Și, ca-ntr-a lumii dimineață, Erupe iar în
VULCAN LATENT de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374599_a_375928]
-
1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VISCOL... Din cuib aș vrea să părăsesc căldura, Să-ngheț odată cu natura, Să-mi simt suflarea transformată-n ger Și ochii să-mi devină stele-n cer... Să fiu copacul îmbrăcat în gheață, Să simt cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată Și floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi
VISCOL... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374604_a_375933]
-
să-mi devină stele-n cer... Să fiu copacul îmbrăcat în gheață, Să simt cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată Și floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi Și urma ștearsă-a căprioarei pe poteci... Să vă privesc pe geamul luminat în noapte, Cum depănați povești în șoapte, De frigul crunt, lacrima să-mi devină sloi, Să
VISCOL... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374604_a_375933]
-
Acasa > Versuri > Visare > EREZIA LUI BACOVIA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Doamne cum ți-aș mai topi inima de gheață noapte fără de capăt Un Bacovia de zăpadă îmi colindă insomniile De-atâta nopți aud ningând aud cerul viscolind nu-s singur și mă duce-un gând la poluri Și pacă dorm în pat de gheață iubita parcă viscolește și până
EREZIA LUI BACOVIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374630_a_375959]
-
aș mai topi inima de gheață noapte fără de capăt Un Bacovia de zăpadă îmi colindă insomniile De-atâta nopți aud ningând aud cerul viscolind nu-s singur și mă duce-un gând la poluri Și pacă dorm în pat de gheață iubita parcă viscolește și până mâine dimineață am să mă zbat precum un pește Și nervii iernii-au înghețat iubito iar la noi în pat Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA LUI BACOVIA / Costel Zăgan : Confluențe
EREZIA LUI BACOVIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374630_a_375959]