5,266 matches
-
tata (adică taică-meu!) dar surorile, ce mai zice Nilă... Ne știa pe toți ca și când am fi fost rude de ani de zile. La cafea se așeză pe pat lângă mine cu niște cărți în mână și îmi șopti: -Să-ți ghicesc... O lăsai să-mi ghicească. Că, începu ea să-mi spună toate acele lucruri care te întrebai de unde dracu le știa o ghicitoare, (fiindcă erau adevărate) mie nu mai mi-era gândul la școală, aș vrea să plec, dar o să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
surorile, ce mai zice Nilă... Ne știa pe toți ca și când am fi fost rude de ani de zile. La cafea se așeză pe pat lângă mine cu niște cărți în mână și îmi șopti: -Să-ți ghicesc... O lăsai să-mi ghicească. Că, începu ea să-mi spună toate acele lucruri care te întrebai de unde dracu le știa o ghicitoare, (fiindcă erau adevărate) mie nu mai mi-era gândul la școală, aș vrea să plec, dar o să mai stau totuși un timp
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
răpită, pierdută în vârtejul dansului, prea strâns lipită de el și cu o expresie de beatitudine pe chipul ei feciorelnic. "Se mărită cu el, e cel mai bogat din sat", mi-a șoptit Codrin în seara aceea ca și când ar fi ghicit ce simțeam și să-mi iau, deci, gândul de la ea. "Cum, am zis, așa mică?" "Așa!" Când viața îi stătea înainte ca un vis, ea încă de la șaisprezece ani, să înceapă să trăiască și să spulbere minunea, tinerețea ei de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ceașcă, eu cu singurul pahar pe care îl avea. - Nici eu nu mai stau la școală după ce îmi iau capacitatea, îl aud că zice. Deci nici el? Nu spusesem nimănui că acel an era pentru mine ultimul. Dar gândurile se ghicesc. Indolența mea în clasă, ce putea să însemne decât că gândurile îmi zburau în altă parte? - Și ce-ai să te faci? îl întreb. - Văd eu, zice. Ne-am urat noroc, succes... Și am băut din nou, însetați de gustul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
plăcuseră, cu idilismul și moldovenismele lor cu tot. I-am spus-o și am început o discuție despre ele care l-a încîntat pe autorul lui Sfârlează cu fofează și mi-a fost rușine atunci să-i cer ceva. Totuși, ghicind parcă, mi-a spus să mai trec pe la el. Am trecut, dar auzind că nu lucrez nicăieri și nici măcar n-am debutat, e greu, mi-a spus, e foarte greu, și a rămas gânditor. Până la urmă a scos portofelul și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
împărți. Mie îmi întinse doar mâna și mă întrebă cine sunt. Răspunse Geo Dumitrescu în locul meu, iar grasul nu păru mirat că numele meu nu-i spunea nimic. Dar n-avea importanță, simpla mea prezență în grup era suficientă ca să ghicească; eram fie un nou poet, critic, sau prozator. - Mergem, zise el. Ieșirăm și refăcurăm drumul spre Brezoianu. În colț însă ne oprirăm și intrarăm într-un restaurant, mă uitai să văd: Gambrinus. Nu știam de unde, dar numele îmi era cunoscut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și scena să se repete. Și al treilea, acolo, să-i șoptesc ceva, nu știam ce, în orice caz o șoaptă care, gândeam eu, fără să mă fac ridicul, să fie o întrebare acoperită, dar îndrăzneață, din care ea să ghicească starea mea de spirit. Avea un client înainte și am așteptat câteva minute. Pe.urmă, ce surpriză! Fără să se fi uitat la mine, sau cel puțin eu nu observasem, în acele minute mă zărise și mă recunoscuse, deși nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
COMORILE ȘI POZIȚIILE CHEIE DIN FRUNTEA ȚĂRII SALE URMAU SĂ FIE VÂNDUTE. DETECTOARELE DE MINCIUNI, FIXATE CU DIBĂCIE PE FIECARE SCAUN, INDICAU PARȚIAL ACEASTĂ AGITAȚIE. DAR MAI MULT DECÂT PE SENSIBILITATEA INSTRUMENTELOR, MARIN SE BAZA PE PROPRIA APTITUDINE DE A GHICI STĂRILE CONFLICTUALE INTERIOARE DUPĂ EXPRESIA FEȚEI SAU MIȘCĂRILE TRUPULUI. CHIAR DE LA ÎNCEPUT PUSESE OCHII PE UN INDIVID ÎN JUR DE TREIZECI DE ANI, CU O ÎNFĂȚIȘARE DE INTELECTUAL, AȘEZAT ȚEAPĂN ÎN MIJLOCUL SĂLII. MULȚUMIT CĂ ÎL DESCOPERISE, FĂCU SEMNALUL CONVENIT ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
este să nu fac nimic, iar tu ajungi la Convertizor în patru zile. Am o poziție care-mi oferă avantajul să negociez. OCHII CĂPRUI, FRUMOȘI, CARE SE RIDICARĂ SPRE EL ERAU UȘOR MICȘORAȚI, CA ȘI CÂND TRASK AR FI ÎNCERCAT SĂ ÎI GHICEASCĂ INTENȚIILE. \ NU AM TIMP DE DISCUȚII, SPUSE MARIN. CU CÂT ÎNCERCI MAI MULT SĂ ÎMI PUI BEȚE ÎN ROATE, CU ATÂT MAI PUȚIN MĂ VOI SIMȚI ÎNCLINAT SĂ TE AJUT... MAI TÂRZIU. REPET, ȘI E ULTIMA OARĂ CÂND TE ÎNTREB
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ASTA. TRASK ÎȘI PĂSTRĂ BUNA DISPOZIȚIE. N-AM FĂCUT DECÂT O AFIRMAȚIE LOGICĂ. În ciuda voioșiei aparente, era probabil afectat, fiindcă nu mai insistă. \ Aparatul se găsește în avionul tău. Evident! Era locul cel mai probabil, pe care l-ar fi ghicit mai devreme sau mai târziu. Ce ascunzătoare putea fi mai inviolabilă decât avionul personal al unui conducător de grup. Și cum și-ar fi putut Trask închipui \ în timp ce se îndrepta spre laborator în avionul lui Marin \ că un accident neînsemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
prin grămezile de sare. N-aveam lampă, dar dacă mergeam pe bâjbâite de-a lungul zidurilor atingeam mănunchiurile uscate de frunze de palmier care împodobeau pereții, și, tocmai în fund, o ușiță, cioplită grosolan, cu o clanță pe care o ghiceam pipăind cu vârful degetelor. După multe zile, la multă vreme după ce mă aduseseră aici, pierdusem socoteala zilelor și a ceasurilor, dar nu azvârliseră pumnul de grăunțe de vreo zece ori și îmi scurmasem o gaură pentru nevoi pe care degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
te așteaptă cei de la primărie și de la poliție. Arabul privea spre răsărit ținând strâns la piept pachetul și banii. Daru îl apucă de braț și îl răsuci cu fața către miazăzi. La poalele înălțimii pe care se aflau se putea ghici, abia întrezărit, un fel de drum. - Acolo e drumul care trece peste podiș. După o zi de mers vei da de pășuni și te vei întâlni cu cei dintâi nomazi. Te vor primi și te vor adăposti, după legea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Dar privirea lui era dușmănoasă. Era un bărbat destul de vârstnic, cu părul încărunțit, lânos și scurt, cu fața îngustă și zbârcită. Avea trupul încă tânăr, umerii uscați și zdraveni iar sub pantalonii de pânză și sub cămașa zdrențuită i se ghiceau mușchii puternici. O luară înainte, urmați de comandant și de mulțimea negrilor, și se cățărară pe un nou povârniș, și mai abrupt, pe care colibele din pământ, din cutii de tinichea și din trestie se țineau atât de greu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
la suprafață, m-am izbit cu capul de barcă. Am început să plutesc la întâmplare. Noaptea era întunecoasă, valurile mari, eu nu prea știam să înot, și îmi era și frică. Deodată am văzut în depărtare o lumină și am ghicit că acolo e turnul bisericii Domnului nostru Iisus Hristos, din Iguape. I-am făgăduit atunci Domnului Iisus că, dacă mă ajută să scap cu viață, o să car pe creștet în timpul procesiunii o piatră grea de cincizeci de kilograme. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
către primărie într-o îmbulzeală de nedescris. Vârstele, rasele, costumele, se pierdeau într-un puhoi pestriț semănat cu ochi și cu guri ce strigau, din care se iveau, ca niște lăncii, puzderie de lumânări, a căror flacără abia de se ghicea în lumina arzătoare a zilei. Dar când procesiunea ajunse aproape și când mulțimea, îmbulzindu-se sub balcon, păru că începe să urce pe' ziduri, d'Arrast își dădu seama că bucătarul lipsește. Sări de la locul lui și, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sărut și construiește un by-pass între mine și tine; numai tu poți învinge până și moartea... Eu sunt. Tu ești? motto: Când oamenii nu comunică să-și împărtășească iubirea există riscul să nu se cunoască niciodată... Nu pot să îți ghicesc gândurile; pune-mă pavăză la ele, atât! Sunt fidelă asemeni unui câine care își iubește stăpânul, născută pui de om, hrănită cu lapte de mamă, nu cu E-uri. Să nu te îndoiești niciodată de mine, mi-a intrat în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
se vor așeza în față, le voi învinge. Voi fi sportiva de pe podium care va împărți cu tine chiar luminița de la capătul tunelului; (murmurul dorului de iubire ți-l voi face cadou în secret). dar nu mă pune să îți ghicesc gândurile; ar fi o povară! Strămutare Simt că trăiesc o altă viață, în noua mea locație, îmbătată de parfumul florilor de tei. Îmi este atât de dragă și de familiară încât am început să-mi mângâi lucrurile pe care le
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
apăsat de cine știe ce mână necunoscută. Incapabil să clipesc, de teamă că genele nu se vor desprinde la timp și vor rămâne așa, lipite, toată viața. Ușa abia se desprinde : nimeni nu face vreun pas. Rabd, numărând cu încăpățânare clipele, să ghicesc după fracțiunile mișcării și viteza cu care se întredeschide ușa sau după forma și culoarea botului de pantof, un bărbat, o femeie. Poate Neagu, estetul, care își îneacă cinismul și lașitățile în alcool. Poate Balaurul, nesătul de bani și putere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
whisky, cu o etichetă cu pată. O pată specială. El nu bea, are ulcer, dă sticlele mai departe, la reparatul mașinii, la frizer și croitor. Acum două zile, un pacient i-a dat o sticlă de whisky... Da, aceeași, ați ghicit... A făcut înconjurul capitalei și s-a întors. Cinci dulapuri, opt birouri și șase planșete, la perete, în jurul sălii. Opt birouri și patru planșete pe mijlocul sălii. Două pupitre lângă ușă, două cuiere, două telefoane, cinci tranzistoare. Toamna se tânguie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aici, fiindcă acolo începuseră să sosească transporturi mari de răniți din luptele noi. Aproape o lună a zăcut singur aici, în salonașul de rezervă din fundul coridorului, la etajul întîi. Petre stătea toată ziua lângă patul lui, căutând să-i ghicească gândurile și să-i împlinească dorințele. Dimineața și după vizita medicală îi citea Visul Maicii Domnului, cu glas obosit de evlavie, și Bologa îl asculta fără a înțelege cuvintele, dar cu inima plină de o mulțumire caldă, moleșitoare... Apoi, într-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
i-o păstra mândră și curată. Deodată ușa compartimentului de la spatele lui se deschise și se închise cu zgomot și în ureche îi răsună glasul lui Varga, foarte încîntat: ― Știi, Bologa, cine se află în trenul nostru?... N-ai să ghicești!... Generalul Karg!... Uite acuma ne spuse Gross... Apostol se întoarse. Prin geamurile ușii se vedeau în compartiment, în fumul de țigări, câțiva ofițeri. Gross rânjea batjocoritor, explicând ceva cu gesturi violente. ― Zice c-a vorbit despre noi cu generalul, urmă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
poate de credință ori poate de pasiune. Văzînd-o cum stătea, zăpăcită de privirea lui stăruitoare, cu bucuria încremenită pe față, Bologa simți un surâs cald în inimă și vru s-o îndemne să vorbească. Și Ilona, parcă i-ar fi ghicit dorința, începu să povestească repede, oprindu-se uneori în mijlocul cuvintelor, aproape înfricoșată ca de o primejdie necunoscută. Îi spuse că doctorul a umblat să-l ducă la spital, și numai ea s-a împotrivit, fiindcă tot mai bine poate fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
putea închega nici o "explicație". Sub vălmășagul gândurilor însă un puhoi năprasnic îi ducea sufletul departe, zdrobindu-i toate îndoielile și șovăirile. ― Ilona... Îngână dânsul, îngrozit că nu are ce să-i spuie. ― Eu cunosc munții mai bine, șopti deodată Ilona, ghicindu-i gândurile. Știu toate cotloanele, toate potecile, toate pâraiele... Am să-ți fiu călăuză! ― Nu, nu! tresări Apostol uimit. Tu nu trebuie să... Îi tremura glasul. Tăcu. Peste câteva clipe însă zise iar liniștit: ― Am să mă întorc, Ilona, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
stăpâni. Sări în picioare și, arătînd-o lui Bologa, strigă: ― Dar asta? În ochi îi fulgera dispreț și ură și triumf... Apoi scrise raportul și făcu schița, liniștit, cu conștiința împăcată, în vreme ce Apostol, pe colțul patului, își trudea zadarnic mintea să ghicească ce-o fi hârtia pe care i-a arătat-o locotenentul... După ce împachetă toate lucrurile prizonierului și le dete în grija telefonistului, Varga porunci soldaților să ia bine seama, să facă paza cu rândul și să nu piarză vremea degeaba
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca și în cele dintâi ale vieții mele pămîntești!" Trase scaunul lângă masă și, gustând din mâncările răcite ce-l așteptau de mult, mai citi de câteva ori scrisoarea oprindu-se de fiecare dată la visul urât și căutând să ghicească ce anume o fi visat maică-sa. Când veni plutonierul cu un soldat să ia vesela, Apostol ceru hârtie și cerneală. Peste câteva minute hârtia albă râdea pe masă ca o pată de speranță, dar el nu se mai grăbi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]