4,229 matches
-
desigur, se gândi el, Întorcând un ochi dezaprobator spre domnul Savory, cât asta se făcea cu oarecare rafinament. — Zece lire, spuse Myatt, făcându-i semn chelnerului. — Vai de mine, cât de scump! spuse Janet Pardoe și Îl privi cu respect. — Glumesc, spuse Myatt. Nu i-am dat nici un fel de bani. I-am cumpărat un bilet. Și pe urmă a fost o problemă de prietenie. E o ființă bună. Ah! spuse domnul Stein. Myatt Își goli paharul. Un chelner venea Împingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mare, că prin părțile acelea nu se mai văzue așa om, și totuși, nu trezea vreo suspiciune,vreo teamă, vreo tresărire, în vreun om, cum, că, Molocea Călifar ar fi existând , cu adevărat, printre cei vii. Râdeau, pe seama lui, si glumeau, lotcarii din micul port de mai la vale de Galați: bă, fraților, s-o știți de la mine, că, ăsta, de-i zicem noi Molocea, nu e-n stare să sperie nici măcar o muscă. Dacă, in timp ce doarme deamiază, o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe care le fac ei. — Curiozitatea a omorât caracatiță și tot ea face tiparul să scoată capul din cochilie. Nici un curios n-a apucat să trăiască o sută de ani. Nici un scufundator nu visează să trăiască o sută de ani, glumi Vetéa Pitó. Dacă mi-aș fi dorit asta, mi-aș fi ales altă meserie. Discuția se opri aici, insă Tapú Tetuanúi nu putea să nu se simtă neliniștit în fața posibilității că o persoană de care se simțea atât de apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mă amuz eu. De fapt, m-ai luat de mînă. Și ai venit sub pătură cu mine... Aha, sub pătură... E realizabil? mă interesez eu cu impecabilă inocență. Ea îmi aruncă o privire scurtă, parcă să verifice dacă într-adevăr glumesc sau vorbesc serios, îi vine să rîdă, dar ochii îi sclipesc irezistibil... Faza asta e tăiată din start, îmi spune. De ce? Ce-i așa mare lucru să mă ții de mînă? Sub pătură?!... Da, ce-are?... Ne încălzim împreună... Da
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
București. Mă duc la o licitație. Succes. Auzi, cum te ai cu Popescu? Care Popescu? Ăla de la Industrie. Nu-l cunosc. Știi pe cineva care îl cunoaște? Da. Pe cine? Pe mă-sa și pe taică-su. Ei, hai, nu glumi. Știi ce? Mulțumesc pentru felicitări și du-te în p... mă-ti. Nu mai pot să dorm. Am luat o decizie de nezdruncinat. Închid telefonul și-l deschid doar cînd am nevoie. Este bine, multă liniște și pace. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
repete violul. Dana nu s-a opus prea vehement, știa că pedeapsa va fi pe măsură. O tăcere nefirească a dominat momentele acelea penibile. Ne însurăm? a întrebat-o din nou pe fată. S-o crezi tu! Întîi faci pușcărie. Glumești, Diana. Eu chiar te iubesc și vreau să mă însor cu tine. Fata n-a răspuns. Era cătrănită rău. A doua zi, Ionel a fost reținut de poliție și mare zarvă era în toată Galata. După ce mama lui ascultase toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Mai mult, voi fi o nevastă credincioasă soțului său. Cu diferența asta dintre voi? Da, de ce nu? Grangurul Gelu s-a însurat și peste o săptămînă, de la București, vine ordinul de des-grăngureală. Măcar m-am ales cu o nevastă trăsnet, glumește amărît, Nu fi așa de sigur, îl contrazice Ionel, fără să-și ascundă satisfacția. Cum așa? Ce să facă Dana cu un calic și bătrîn pe deasupra? Cînd Gelu s-a convins că Dana a reluat legăturile vechi, a curățat pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
De la ușă, Pandele intră direct în subiect: Știi că acolo, la Buhuși, dacă se accepta... Nu mă interesează. Dar nu m-ai întrebat... Te întreb acum, să fac schimb de cal pe nebun? Mitocarule, este vorba de noi toți, nu glumesc. Și cînd mi-ai zis că vorbești cu mine cînd termini paragraful din cartea pe care o citeai, cum era? Pandele își aduce aminte și, furios, revine în biroul său. Devine din ce în ce mai excitat, dă telefoane și nu are stare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și persiflează. Deci, gheața se apropie de Soare, se topește și rămîne doar coada. Simplu ca bună ziua. Dar de ce se tem oamenii? Nu știu. Vezi? Se tem de sfîrșitul lumii. Dacă trăsnește pămîntul? Dispar toți coloneii... Ce-ai spus? Am glumit. Coloneii nu dispar nici cu bomba atomică. Ești șmecher tu, da? Nu ne învățați cum să scăpăm de atacul nuclear? Da? Mă scuzați. Te obrăznicești. La gard adunarea! Plutonul aleargă și cînd să ajungă la gard, se comandă: "La loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
buruieni, venea un motănoi cît un vițel și-l sfida pe proprietar în mod intolerabil. Miorlăie toată noaptea, nu pot dormi. Vin la el mîțele și se hîrjonesc în grădina mea. Dar și la tine a venit o mîță, Gheorghe, glumesc total neinspirat. Te rog, nu-mi jigni familia. Glumeam și eu, nu te înfuria. Acum două săptămîni l-am prins într-o cușcă, continuă Gheorghe. Mă privea cu ochi de diavol. Poate că chiar era Scaraoschi, de unde să știi? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sfida pe proprietar în mod intolerabil. Miorlăie toată noaptea, nu pot dormi. Vin la el mîțele și se hîrjonesc în grădina mea. Dar și la tine a venit o mîță, Gheorghe, glumesc total neinspirat. Te rog, nu-mi jigni familia. Glumeam și eu, nu te înfuria. Acum două săptămîni l-am prins într-o cușcă, continuă Gheorghe. Mă privea cu ochi de diavol. Poate că chiar era Scaraoschi, de unde să știi? Și eu cred că era. Aveam o țepușă, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
talentul extraordinar al copilului. Am o petrecere, nu mi-l dați pe Norocel să ne cînte? a fost întrebat taică-su. Cît dați? Păi, să zicem două sute? Două sute de lei erau cîștigate cu spoitul lingurilor în trei zile. Două sute cincizeci, glumește tatăl talentatului copil. Fie cum spui. Norocel a venit plin de bacșișuri și de atunci era invitat pe la petreceri. Întîi ca o curiozitate, dar mai tîrziu ca maestru. Ceva nu-l mulțumea pe băiat și tot se ruga la taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
satului. Nici în sat nu făcea decît să întărească credința lăsată de strămoșii noștri. Cît despre minuni, eu unul nu cred. Cu siguranță că și Mercedesul său a auzit și, supărat tare, a făcut o pană. Credeam că ești catolic, glumește cu amărăciune Simion. Fără să miște mărunt din buze, trecea în revistă unele înjurături mai vechi și mai suculente. Scoate roata de rezervă, deși din fabrică, aceasta nu era prevăzută și o montează în locul celei sparte. Iaca am terminat treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Votați candidatul vostru! Urma o frîntură de melodie și apoi se relua: Votați Parpanghel! Votați PeReLe! Din nou o frîntură de muzică cultă. Un măgar, care păștea liniștit pe zonă, se sperie și aleargă năuc. Ăsta sigur nu mă votează, glumește amărît Parpanghel. Parcă numai el..., glumește nesărat asul-așilor campaniilor electorale. Cum stăm acolo? Nasol. De aia trebuie să rupem ceva din electorat. Și cu cît rupem azi ne ajunge? Întrebarea rămîne fără răspuns. Totul rămîne în urmă și mașinile țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de melodie și apoi se relua: Votați Parpanghel! Votați PeReLe! Din nou o frîntură de muzică cultă. Un măgar, care păștea liniștit pe zonă, se sperie și aleargă năuc. Ăsta sigur nu mă votează, glumește amărît Parpanghel. Parcă numai el..., glumește nesărat asul-așilor campaniilor electorale. Cum stăm acolo? Nasol. De aia trebuie să rupem ceva din electorat. Și cu cît rupem azi ne ajunge? Întrebarea rămîne fără răspuns. Totul rămîne în urmă și mașinile țin mereu direcția N-N-V. Din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să găsesc așa ceva? Moș Damian se freacă în cap și se mai scarpină puțin, apoi vorbește. Ar fi ceva, n-am vîndut tot. Cum?? Mai am o jumătate de hectar. La prețul matale, merçi. Poate ne-om împăca. Hai, nu glumi. Vreau și eu să fiu ctitor. Ce va mai rămîne voi dona bisericii. Dar eu doresc să fiu singur, am puterea... Dacă vrei pămîntul... Deputatul a venit cu avocatul, s-a făcut act de vînzare-cumpărare la o valoare enormă, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Abia acum Ilarion studiază atent strada și observă doi zdrahoni, cu dinții galbeni, expuși ca la muzeu, cu rînjete asasine. Înțelege că piticania nu se baza doar pe musculatura sa și, colac peste pupăză, știa prea bine că ăștia nu glumesc. Animal, da? Dar animalul ăsta o să-ți măsoare intestinele cu bățul ăsta! Jianu a observat că piticul avea un ciomag, gata pregătit să facă prăpăd în prețioasa sa osatură. Situația era gravă, extrem de gravă, se impuneau soluții fulger. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
singur. Tocmai de asta voi veni. Facem curat împreună, mîncăm și ne zbenguim pe canapea. Vasilică s-a făcut roșu ca racul fiert și pînă să zică ceva, Geta, cum îi spuneau amicii, bate în retragere. Nu te speria, mai glumim și noi. Stăm cuminți, cuminți și vorbim de ale noastre. Nu mă... sperii, dar mai aude cineva și cine știe ce își închipuie. Și dacă își închipuie, ce-i cu asta? Este sfîrșitul lumii? Dar chiar dacă ar fi adevărat, ce mare scofală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ascunde nimic, o asaltează cu insinuări. Te-ai grăbit, Roxana, și nu ai mai avut timp să te machiezi și la celălalt ochi? Ba timp ar fi fost destul, dar am sărit ca arsă cînd m-a pocnit. Hai, nu glumi cu noi! Păi, nu glumesc deloc! Adică? Cînd am fost lovită, am sărit ca un arc și am evitat alte mesaje expediate cu pumnul. Amicii nu mai rîdeau. Erau chiar revoltați că un idiot a lovit așa o bijuterie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
insinuări. Te-ai grăbit, Roxana, și nu ai mai avut timp să te machiezi și la celălalt ochi? Ba timp ar fi fost destul, dar am sărit ca arsă cînd m-a pocnit. Hai, nu glumi cu noi! Păi, nu glumesc deloc! Adică? Cînd am fost lovită, am sărit ca un arc și am evitat alte mesaje expediate cu pumnul. Amicii nu mai rîdeau. Erau chiar revoltați că un idiot a lovit așa o bijuterie de fată. Dar ce, cum, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
această poveste, a venit și Codrin ca turist, complet dezinteresat de obiectivele turistice. Ca și de nevastă, de altfel. După puțin timp primește un telefon de la Adriana. Tati, am o mare surpriză pentru tine... Zău? Te-au ales Președinte? Nu glumi. S-ar putea să fii tătic. Dar... Nici un "dar". Așa cum a fost, ai reușit. Ești sigură? Încă nu. Dar am semnele mele. Codrin nu era entuziasmat, dar nici rău nu-i părea. În fond, avea atîta avere și era bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de un ambasador, amicul lui. Străinii au rămas cu gurile căscate și ochii holbați a mirare. Era o situație jenantă, cei prezenți la masa noastră regretau că nu și-au ales un alt loc. Intervin ca să salvez aparențele: Domnul primar glumește. Poate puțină invidie, ar fi vrut și el să vorbească... Străinii acceptă greu situația și se interesează de orașul Brașov. După masă, primarul dobitoc, mă ia drept confident: Le-am zis-o. Nu-l pot suferi pe Moruzi ăsta. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Întîrziat. Am ezitat să vin, mai ales că — Vrei să mergem În altă parte? — Da, adică nu, nu Într-un local. — Atunci unde? În Herăstrău? Înțeleg că nu vrei să fii văzută poate cel mai nimerit ar fi la Bellu. Glumesc. Acum vreo douăzeci de ani mă plimbam pe acolo cu — Perfect. Ne Întîlnim peste o oră pe aleea principală. Plouase și nisipul aleii le trăda urmele. Umezeala devenise agresivă, insuportabilă. Plutea o oarecare iritabilitate În aer care le contamina glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În strategia puterii În general, da. În linii mari jocurile cam așa arată. Dacă te Întinzi mai mult decît ți-e plapuma și nu-i dai cezarului ce-i al lui, poți să-ți iei adio de la viață. — Sper că glumești. E ridicol să — Nu te-ai gîndit niciodată ce căuta Albu În lumea noastră, În dormitorul tău, de ce se agăța ca un naufragiat de Niki Bârsan? O petrecere adevărată! Și? Tăcură un timp privind absenți coloanele de cruci aliniate haotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei - poeți muți ca o lebădă. La baza oricărei creații stă durerea sau frica, orice operă Începe și sfîrșește cu o mare tristețe. Aș putea să-ți vorbesc ore În șir, dar văd că nu te interesează. — Spune, adineauri am glumit. — „La chaire est triste, helàs, j’ai lu tous les livres“, spunea Baudelaire. Cine Înțelege acest lucru nu mai privește cu suspiciune și dispreț tristețea poetului. N-ai dreptul să fii trist Într-o societate ca a noastră, spun ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]