11,105 matches
-
cu gând s-o golească la găleata de gunoi, s-o curețe bine și, apoi nici vorbă, aspiratorul o să funcționeze cum trebuie. Dar, când să răstoarne punga în coșul de gunoi, de cum a săltat capacul, ce să vezi? Acolo, la gunoi, se aflau un sandviș, un ou fiert și câteva bucăți de pâine prăjită. Cine să le fi pus, oare, aici? Tăticul își amintește că Sorin a mâncat împreună cu el și cu mămica. Dar Sorina? Ea s-a trezit mai târziu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Sorin a mâncat împreună cu el și cu mămica. Dar Sorina? Ea s-a trezit mai târziu în această dimineață. Când ceilalți mâncau, ea era la baie. Pe urmă, a trebuit să se descurce singură. Tata îi arătă mamei coșul de gunoi. Pune, apoi, de-o parte și sandvișul, și oul, și pâinea prăjită. Acum, golește în coș punga aspiratorului. Așază, după aceea, totul la loc, așa cum a fost. Sorin s-a întors și nu cu plasa goală. A venit și Sorina
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dresați le pot detecta și după o săptămână de la eveniment“. (Moartea mea fusese un eveniment?) Dâra i-a dus până la o alee unde au găsit o pereche de pantaloni plini de sânge Îndesați Într-un cărucior de cumpărături plin cu gunoaie. La mică distanță de locul respectiv, au găsit un fel de cort făcut din pânză albastră și carton. L-au arestat pe locatar, un bărbat fără adăpost, Încălțat cu pantofii care lăsaseră urmele revelatoare. Suspectul nu avea cazier, dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi puse frunzele În poală și-l Întrebă: — Ce crezi că e asta? Moff ridică frunzele, se uită la ele, la tulpinile subțiri și bifurcate și apoi le mirosi. — A, da, aroma balsamică specifică. În State, crește pe lângă gropile de gunoi și pe marginea drumului. Mai e cunoscută și ca pelin dulce, Artemisia annua. Există multe specii de Artemisia, iar specia asta n-am mai văzut-o până acum, dar are structura caracteristică a frunzei. Crește repede și se face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să se odihnească la pat și a sfătuit-o să evite stresul. Fără să i-o fi cerut cineva, Dwight s-a Întors acasă. Gătea și Îi ducea mâncarea la pat, făcea curățenie și spăla vasele. Îi aducea corespondența, sorta gunoiul, plătea facturile, răspundea la telefoane și prelua mesaje atunci când ea dormea. O ajuta să se spele și o Împingea Într-un cărucior cu rotile pe scurta distanță până la baie. Astea erau gesturile domestice pe care nu le făcuseră niciodată unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu a reușit să găsească o editură care s-o publice. A tot trimis manuscrisul, dar primea numai refuzuri sau nici măcar un răspuns. Fusese o pierdere de timp să scrie chestia aia nenorocită. Avea de gând să o arunce la gunoi - o durea să o tot vadă, acest morman de timp pierdut. Dar apoi s-a răzgândit. Era mai puternică de atât. Nu era un eșec. Pur și simplu Încă nu ieșise din junglă. Avea nevoie de perspectivă. Trebuia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care i-au urmat, pe care i-au căutat și înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strînge, nici nu le vor mai îngropa, și se vor face gunoi pe pămînt. 3. Toți cei ce vor rămîne din acest neam rău, vor dori mai degrabă moartea decît viața, în toate locurile unde îi voi izgoni, zice Domnul oștirilor." 4. "Spune-le: "Așa vorbește Domnul: Cine cade și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pe altele! 21. Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărătești; a nimicit pe copii pe uliță, și pe tineri în piețe." 22. "Spune: "Așa vorbește Domnul: "Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe cîmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop, pe care nu-l strînge nimeni!" 23. "Așa vorbește Domnul: "Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
despre mamele care-i vor naște, și despre tații lor care le vor da naștere în țara aceasta: 4. vor muri doborîți de boala rea. Nimeni nu-i va plînge, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pămînt, vor pieri de sabie și de foamete, și trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului și fiarelor pămîntului. 5. "Căci așa vorbește Domnul: "Să nu intri în nici o casă de jale, să nu plîngi în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
se ridică de la marginile pămîntului. 33. Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinși de la un capăt al pămîntului pînă la celălalt; nu vor fi nici jeliți, nici adunați, nici îngropați, ci vor fi un gunoi de pămînt. 34. Gemeți, păstori, și strigați! Tăvăliți-vă în cenușă, povățuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre. Vă voi zdrobi, și veți cade la pămînt ca un vas de preț. 35. Nu mai este nici un loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
am avut cu ce să-i ajut. Doar stăteam lăngă ei. Priveam. „Ce se întâmplă?“, mă gândeam. Nici nu mi-am putut închipui despre ce e vorba. Nu simțeam nici un miros ciudat. Domnul Takahashi s-a îndreptat spre coșul de gunoi care se afla la capătul peronului. Am presupus că s-a dus să mai caute niște ziare aruncate în coșul de gunoi, ca să șteargă lichidul rămas pe jos. Când a ajuns în fața coșului de gunoi, Takahashi s-a clătinat, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
închipui despre ce e vorba. Nu simțeam nici un miros ciudat. Domnul Takahashi s-a îndreptat spre coșul de gunoi care se afla la capătul peronului. Am presupus că s-a dus să mai caute niște ziare aruncate în coșul de gunoi, ca să șteargă lichidul rămas pe jos. Când a ajuns în fața coșului de gunoi, Takahashi s-a clătinat, parcă voia să se ghemuiască, dar s-a prăbușit la pământ. Ne-am speriat și am alergat spre el. „Sunteți bine?“, am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a îndreptat spre coșul de gunoi care se afla la capătul peronului. Am presupus că s-a dus să mai caute niște ziare aruncate în coșul de gunoi, ca să șteargă lichidul rămas pe jos. Când a ajuns în fața coșului de gunoi, Takahashi s-a clătinat, parcă voia să se ghemuiască, dar s-a prăbușit la pământ. Ne-am speriat și am alergat spre el. „Sunteți bine?“, am strigat noi. „Astăzi a fost în prima tură, s-a grăbit spre coșul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Takahashi s-a clătinat, parcă voia să se ghemuiască, dar s-a prăbușit la pământ. Ne-am speriat și am alergat spre el. „Sunteți bine?“, am strigat noi. „Astăzi a fost în prima tură, s-a grăbit spre coșul de gunoi. Poate că de asta i s-a făcut rău, nimic grav“, îmi ziceam. „Puteți să mergeți?“, l-am întrebat, dar era evident că nu putea. „Targă!“ Am luat legătura cu cei de la birou prin telefonul de urgență din stație. „Aduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
găsit un bagaj suspect la stația noastră, pe linia Marunouchi. Se pare că și aici fusese mâna sectei Aum. Conținea bacilul botulinic sau ceva de genul acesta. Atunci unul dintre observatorii din stație a luat geanta diplomat de lângă coșul de gunoi și a dus-o la o ieșire de urgență, unde nu erau oameni. „Mă gândeam că până aici mi-a fost“, mărturisea el. Înainte să ies pe ușă, o pregătesc întotdeauna pe soția mea: „S-ar putea să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Trebuie să rezolv singur problema. Mă tot gândesc la lucrul acesta din tinerețe, de când lucram la stație, ca observator. Dacă se găsește ceva pe peron, trebuie dus fără întârziere departe de călători. Singurul loc ar fi birourile noastre. Pungile de gunoi erau transparente. Am prins gura acestora cu mâna, dar, pentru că eram grăbiți să le ducem undeva, cred că am uitat să le legăm strâns. Eu și Okazawa am luat pungile și le-am dus în birou. I-am lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acționa cât mai repede. Cred că Takahashi a luat singur pungile din metrou și le-a scos afară. Nu am văzut. E doar o presupunere personală. El se afla cel mai aproape. Pe peronul opus se afla un coș de gunoi. Presupun că Takahashi a luat ziarele de acolo și a șters cu ele pe jos. Hishinuma i-a spus conductorului că va face curățenie în metrou și a împărțit treaba cu Takahashi. Dacă ar fi avut un mop la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
măcar atât. E o problemă de morală. În stație observi foarte bine părțile negative, urâte, ale oamenilor. De exemplu, după ce măturăm peronul, tocmai în momentul în care am terminat, se trezește cineva să arunce un muc de țigară sau alte gunoaie. Sunt mulți care nu-și văd bârna din ochii lor de așchia din ochiul celuilalt. — Odată cu înaintarea în vârstă scade și moralitatea? Dumneavoastră ce credeți? — Nu înțeleg prea bine (Murakami). Mai aveți multe de învățat despre asta. Bineînțeles că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au început să se plângă de mâncărimi la ochi. Am doi copii. Unul din ei era mare, iar celălalt, care acuza dureri de ochi, era încă în școala generală. Nu știam ce se întâmpla, dar am hotărât să dau la gunoi costumul și tot ce purtasem, inclusiv pantofii. La urma urmei, oamenii au murit sau au suferit o serie de afecțiuni grave, e normal să fie furioși pe criminali. Însă eu văd lucrurile un pic diferit față de victimele din același metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
metrou fără să facă nimic. Trebuia să facă ceva cu pachetul ăla! L-a văzut cu siguranță. Dacă l-ar fi scos afară, ar fi fost mai puține victime. Mare păcat! — Dar, dacă ar fi aruncat pachetul în coșul de gunoi din stație, pentru că e un loc în care se strâng mulți oameni, ar fi fost mult mai multe victime, așa cum s-a întâmplat în stația Kodemmachō. Oricum, metroul a plecat având încă la bord pachetele. Am avut noroc că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
așa că nu pot admite că îmi e frică (râde). Trebuia să mă externez cât mai repede. Dacă nu puteam mânca ce îmi dădeau la spital, soția mea punea ce rămânea într-o pungă de plastic, pe care o arunca la gunoi, ca să pară că m-am vindecat. În acest fel, am forțat mâna doctorilor și m-au externat în unsprezece zile. Ar fi trebuit să mă externez după cel puțin cincisprezece. Și după ce m-am întors acasă, la fel. De câte ori mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
eu. Oare ce fel de poveste este? Nu e necesar să fie ceva foarte sofisticat. Nu ai nevoie de talent literar. Cu cât este mai neprelucrată și mai simplă, cu atât mai bine. Ar fi indicat să fie făcută din gunoaie (rămășițe sau ciurucuri). Dar, majoritatea oamenilor e sătulă de poveștile acestea complexe, cu multe fațete, care implică și trădare. Nu-și găsesc un loc în care să se integreze în schema asta multilaterală și renunță la propria identitate. Pentru poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu?! Capitolul IV FUSESE UN NOIEMBRIE RECE. PLOUASE toată luna, fără încetare. Pământul nu mai primea apa căzută în neștire din cer. Printre pietrele cubice ale pavajului țâșneau torente ducând la vale, spre mare, gunoiul și zoaiele urbei. Aveai senzația că te lovesc peste față, umplând-o de bale, burțile netede și solzoase ale unor pești înotând în derivă prin aerul zemos. Tocmai în această perioadă se hotărî Carol să renunțe la serviciile vasului de sub
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ținut zile în șir spânzurat de picioare deasupra unui blid cu lapte, ca să-i scoată demonul din trup. Se pripășise în satul acesta și cea mai mare bucurie a lui era să răscolească prin dărâmături, maidane sau în groapa de gunoi de la marginea satului după diverse sfori, șireturi și panglici, ținându-și pleoapele ridicate cu două degete, ca să vadă mai bine. Le colecta cu mare râvnă și le sorta cu pricepere, după anumite criterii, în trei cutii de carton, pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ramuri puzderie de semne și de stele, ca un havuz plin de nuferi albi. Privirile lor iscau cercuri concentrice în apa întunecată a cerului. "Cât de rar privesc în sus" își reproșă Bătrânul. "Asemenea porcului care râmă toată viața în gunoaie. Când i se taie beregata, de Ignat, cade pe spate și cu gustul mărului pe cerul gurii, cu ochii deja înțepeniți, cu ultima privire vede mirat și umilit stelele..." Se culcaseră pe spate, cu mâinile sub cap, lipiți unul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]