5,257 matches
-
mai merg la cumpărat pâine abia peste câteva zile, căci în timpul acesta, alți frați ce ocupau cu ciupitul! Eu nu îndrăznesc să vă înșir aici baliverne, dar știu că sunt unii care nu cred că au existat asemenea timpuri și habar n-au ce înseamnă ia, acolo, o bucățică de foame, măcar de poftă! Atunci a murit de tuberculoză osoasă Verginia, soția fratelui meu cel mare (era cu optsprezece ani mai mare decât mine) și fetița lor, Anișoara, o gâgâlice de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
despre acele vremuri, când cultul stalinist era bine înrădăcinat în noi. Și dacă am să vă spun că atunci când a murit Stalin, eu am plâns, voi o să râdeți? Râdeți, aceasta nu înseamnă decât că n-ați trăit pe atunci și habar n-aveți de acele vremi. În clasa a V-a aveam două mari iubiri: doamna de muzică, o femeie tânără, frumoasă, brunetă, cu părul lung lăsat să curgă pe umeri până la talie, tot timpul îmbrăcată în negru, plinuță și cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
timpuri, dom-le, de aur, nu ca... Eu nu doresc să vă înșir aici niște aduceri aminte, dar mai sunt unii astăzi care cred că așa cum o duc acum a fost de când lumea, de când hăul și pârăul. Sărmanii de ei, habar n-au ce-i aceea, o bucățică de foame, ia, acolo, măcar de poftă! Viețuiam împreună cu ai mei pe o uliță de mahala cu case mici, acoperite cu carton asfaltat, mai rar cu tablă. Ulița era o splendoare, nu tu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
voci, după ce i-am fredonat fraza melodică pentru vocea sa, a doua. N-am reușit, nu avea capacitatea de concentrare pentru a mă seconda. Apoi a început să-mi reproșeze că mă iau eu după el și că de fapt, habar n-am de cum se cântă. Am tăcut și am pus muzică de dans. Vedeți dumneavoastră, veți spune că tot ce am scris aici este banal. Ar fi, dacă nu s-ar întîmpla în realitate. Putem spune că noi, oamenii, nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a fost ceva, o poveste, care începe cu "A fost odată..." Ceaușescu? Nu știu, n-au auzit decât vag, așa cum nu știu nimic din istoria adevărată a neamului nostru, pentru că în școală, această disciplină s-a scos din programa analitică, habar nu au cine a fost Vlad Țepeș (sau nu știu decât că a fost un mare vampir, spaima Carpaților) sau Petru Rareș. (Scuze că am făcut o comparație atât de nelalocul ei, punând un tiran ca Ceaușescu alături de niște voievozi-eroi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu persoane simandicoase, "de oraș". Venind cu acele treburi, dorește să facă niște mici cumpărături. Cască ochii pe la vitrine, vrea să ghicească cam unde ar putea să-și cumpere cele hotărâte... Citește o firmă: "Cleo", dar vitrinele sunt goale și habar n-are ce se vinde înăuntru. Sau poate nu se vinde nimic? Trece mai departe și citește: "Sale", scris foarte mare, cu vopsea albă, pe uriașele geamuri ale vitrinelor. Apoi "Second hand", scris cu litere ceva mai mici. Înăuntru nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rece” și altele, unele chiar măscărăcioase, la adresa unor femei puturoase sau a unor adversari vecini, mai buni sau mai puțin răi ca el. De multe ori Ecaterina venea singură acasă și-i striga: „Mitică, șanțurile o să te mănânce!” dar el habar n-avea. Duminica la el era duminică, o petrecea tot îmbrăcat frumos, cu plimbări pe strada Lăpușneanu, de exemplu. Nu intra prin magazinele cu coloniale, cum era acela al lui Smirnov, că „nu era de nasul lui”, se uita la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
m a văzut niciodată. Ianache Hartofilax, care privea icoana mirându-se de reacția spătarului, era un cunoscător, văzuse toate icoanele de la Sfânta Ecaterina și pe cele de la Athos. Știa comorile pe care schimnicii le apărau de lume. Da, da, monahii habar nu aveau ce manuscrise, ce icoane, ce relicve valoroase au în firidele bibliotecilor lor. Zelul rugăciunii îi împiedicase să afle, iar ignoranța lor se interpunea ca un zid între ceilalți și valorile lăsate în chezășie. Da, el văzuse multe icoane
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-a dovedit. Cred că știi că era pusă la cale întâmplarea și m-ai ferit, dar vrând să afli cine era făptașul, l-ai lăsat pe Panait Cioranu să încalece în locul meu... — Ștefane, mă învinuiești de moartea lui Cioranu? Habar n-aveam că sunt tăiate curelele șeii. — Nu te învinuiesc de nimic, decât că-l lași nepedepsit pe ticălos. — Ticălos, spuseși? Nu este vorba de un singur ticălos, și nu sunt la îndemâna mea acum să-i judec și să pedepsesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
as far I know din câte știu eu AFK away from keyboard nu sunt la tastatură BBL be back later mă întorc mai târziu BF boyfriend prieten BFN Bye for now la revedere BTSOOM beats the [stuffing] out of me habar nu am ce vrei să spui BTW by the way apropo FYI For your information pentru informarea ta GR&D grinning, running, & ducking rânjind, alergând și ghemuindu-se IC I see înțeleg IMHO in my humble opinion în umila mea
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
avea să ia puterea, România va fi alături de Germania. Fusese condamnat la zece ani închisoare, dar Carol dăduse ordin să fie omorât după proces... Legionarii luaseră puterea, România era alături de Germania și totuși... Fuseseră înlăturați, de ce Hitler nu-i apărase? Habar n-avea Gheorghe de toate astea, dar nici eu nu înțelegeam. Luai note proaste la toate examenele, dar reușii să-mi iau totuși examenul final de capacitate, adică de terminare a patru clase normale, după care puteam urma cursul superior
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
echivoc, impenetrabil. Bârzoi era complexat, râdeam că era scos mereu la vioară de un profesor care când deschidea catalogul dădea peste numele lui: Bârzoi, șoptea și Bârzoi ieșea din bancă disperat și ne chinuia îndelung urechile cu scârțâiturile viorii lui... habar n-avea, dar nu știam ce avea cu el ștersul și bizarul profesor, îl scotea numai pe el și voia cu tot dinadinsul să-l învețe, îl sfătuia, îl corecta, îl punea s-o ia de la cap, era numai un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
AL RAZELOR LUMINOASE CARE-L ATACASERĂ ÎN URMĂ CU DOUĂ NOPȚI. TRASK, CARE PÂNĂ ATUNCI ÎL ASCULTASE LINIȘTIT, ÎL ÎNTRERUPSE BRUSC: \ VREI SĂ SPUI CĂ EU AM DECLANȘAT CHESTIA ASTA CÂND M-AM LOVIT DE PARTEA DIN SPATE A CEASULUI? \ Habar n-am, spuse Marin. Îți explic ce s-a întâmplat. Nu cunosc cauzele. Lasă-mă să termin. Trask îl ascultă până la capăt, dar chipul i se înăspri auzind ce se întâmplase cu câteva ore mai devreme, când Marin încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
noastre, să șăd acolo până s-a mai potoli boliștea. Însă peste noapte a și dat holera peste mine și m-a frământat și m-a zgârcit cârcel; și-mi ardea sufletul în mine de sete, și ciobanii și baciul habar n-aveau de asta, numai se întorceau pe ceea parte în țipetele mele și horăiau mereu. Iară eu mă târâiam cum puteam până la fântână în dosul stânei, și pe nimică pe ceas beam câte un cofăiel întreg de apă. Pot
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
-te ginerică Că ai mireasă frumușică, Frumoasă și de bogat Toată noaptea ai sta în pat. Muzica nenorocirii lui răsuna toată ziua și apoi noaptea se lăsă. Totul numai voie bună. Mirii erau frumoși, jucau și se bucurau, iar nuntașii habar nu aveau ce luptă se duce în sufletul mirelui. Muzica răsuna peste sat. Sleită de puteri, Anica a mers în casa de la deal să își schimbe cămașa udă. Aprinsese o lumânare, ce îi ținea ochii deschiși și îi veghea pașii
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
porcăriile lui, de serviciul în care o aruncase, să se descurce, să câștige bunăvoința, să suporte nervii, exigența, ironiile, să se încovoaie în fiecare dimineață pe același scaun, să-i asculte, să-i servească, să-i supravegheze. Bieții de ei, habar n-au. Și sunt urâți, urâți de-a binelea. Ortansa i-ar filma cu încetinitorul înaintea și la sfârșitul programului de lucru, după opt ore împărtășite, cot la cot, unii lângă alții : în același malaxor ruginit. Capul roz rotund și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
particulare ! Dintr-un salt e iar în pat. Se acoperă, cuvertura subțire trece sub șolduri, spre picioare. Se va tunde, da, la zero, să se vadă bine masca ! Dar nu adoarme, e prea târziu. Gândurile stau la pândă. „Insecta care habar n-are de moarte și deci nu poate să facă pe moarta habar n-are nici de sinucidere. Nu s-a dat vreun exemplu de animal lipsindu-se singur de viață. Cele mai înzestrate cu afectivitate pier, uneori, din pricina mâhnirii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sub șolduri, spre picioare. Se va tunde, da, la zero, să se vadă bine masca ! Dar nu adoarme, e prea târziu. Gândurile stau la pândă. „Insecta care habar n-are de moarte și deci nu poate să facă pe moarta habar n-are nici de sinucidere. Nu s-a dat vreun exemplu de animal lipsindu-se singur de viață. Cele mai înzestrate cu afectivitate pier, uneori, din pricina mâhnirii, poate. Dar de aici până la a se înjunghia singure, la a-și tăia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
glasul aspru al supraveghetoarei acoperă zumzetul vesel. Vocea Ortansei izbește cu putere gongul, înmărmurind suporterii : Ascultă, tinere, mai lasă ziarul ! Nu face pe interesantul, ți-a venit iubita. Glasul implacabil al doamnei Mitulescu ! Un experimentat strateg, stăpân pe manevra potrivită. — Habar n-ai ce suferea junele nostru ! A slăbit, a tăcut tot timpul, nici cu Vornicu nu vorbea. Murea de dorul tău. Somnambulul rechemat pe scenă își îndreaptă spinarea, reînnoiește grimasa și glasul și gesturile, trece mâna prin perucă, părul dispăruse
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
când să închidă telefonul, îi veni ceva în minte și adăugă cu puțină imputare: Apropo, era să și uit... Încă un moment! Ia spune-mi, prietene, de ce mi-ați mâncat trei zile din concediu?... N-aș putea afla și eu? ― Habar n-am, răspunse, grăbit, aghiotantul. Întreabă și tu la divizie, dacă te interesează... Bologa șovăi. În creieri retrăia clipa când a arătat doamnei Bologa cuprinsul telegramei și siguranța ei că ordinul de chemare a fost provocat de denunțul lui Pălăgieșu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ți-e sete, fericirea e un pahar de apă! ― Fericirea e totdeauna iubire, zise Apostol Bologa schimbat, privindu-l cu o ușoară mustrare. ― Și iubirea e Dumnezeu, adăugă Gross râzând ironic. Da, da, cunoaștem!... Începutul și sfârșitul e Dumnezeu, fiindcă habar n-avem de unde venim și unde mergem și, prin urmare, înlocuim întunericul cu un cuvânt mare și gol... ― Când simți pe Dumnezeu în sufletul tău, nu mai ai nevoie nici de explicații, nici de trecut și viitor, zise iar Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bucurie, parc-ar fi descoperit o mare noutate. ― Uite, uite ce interesant! strigă privind cu atenție când în dreapta, când în stânga. Lasă la pas, băiete, așa, să vedem mai bine, că-i foarte interesant!... Noi, pe front, trăim ca sub pământ... habar n-avem ce-i pe lume... Toți trebuie să fie spioni, desigur... A, firește, spioni și trădători!... Uite... da... Câți sunt?... Stai... trei... șapte... Bravo!... Generalul nostru arde, ehei, nu glumește! Râse zgomotos, larg, și se întoarse spre Bologa, vrând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i o poză, și să scrii pe spatele ei două mii nouă, atunci când ne era bine nouă, iar Gicu visa la transfăgărășan și cucoane autostopiste... Blițul lui Gore Îl orbește temporar pe Gicu, iar acesta duce mâna la ochi și oftează. Habar nu aveți, nici tu și nici Gore. De un’ să știți voi cum e cu transfăgărășanu’ dacă ați avut muncă de birou? Râdeați de clasa muncitoare, las’ că știu eu, alții la șaibă, volan și strung, voi la cafele și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
numește om. Asta o dată. Una la mână. Că omu’ e o boală incurabilă pentru această planetă care a amețit de la mișcarea de rotație. Și a mai zis Încă una Nice, a zis el mai multe, zicea de superman sau supraomul, habar nu am acum, mă voi documenta. Ceva bestial. Fiți atenți, nu citesc de două ori... Pe cine urăsc femeile cel mai mult? Așa grăit-a fierul către magnet: pe tine te urăsc cel mai mult, căci tu mă atragi, dar
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
i se aduce sticla cu vin, Își toarnă - singur, și privește cu subînțeles către cei doi - În pahar, ia o gură și abia după aceea Își exprimă opinia. Gicule, fiindcă tu ai Început, tu ai declanșat ostilitățile pe frontul bahic, habar nu ai pe ce lume trăiești. Visezi energii negative, dai tot timpul vina pe factorii colaterali. Păi, bă, dacă ești slab ești bombardat energetic. Dacă ești tare și cu capu’ la purtător nu mai ești bombardat energetic. E simplu ca
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]