4,140 matches
-
din stemele tradiționale ale municipiilor reședință de județ de astăzi: În ceea ce privește conținutul și forma de prezentare a sigiliilor orășenești se constată o diferențiere între provincii. În timp ce în Ardeal se întâlnesc steme cu trăsături artistice și corecte din punct de vedere heraldic, în țările românești extracarpatice se remarcă în general o lipsă a acestor caracteristici, deficiență compensată însă de diversitatea elementelor reprezentate. O renovare generală a sigiliilor muntene și moldovene are loc în urma adoptării Regulamentelor Organice (în 1831, respectiv 1832). În această
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
a sigiliilor muntene și moldovene are loc în urma adoptării Regulamentelor Organice (în 1831, respectiv 1832). În această perioadă este extinsă folosirea simbolurilor și se remarcă o preocupare mai intensă pentru alcătuirea unor reprezentări mai bogate și cât mai conforme regulilor heraldice. În a doua jumătate a secolului al XIX se întâlnesc situații în care steme orășenești au fost acordate prin decret princiar (Focșani, 1862: două personaje feminine îmbrăcate în costum popular și dându-și mâna; Craiova, 1867: un personaj domnesc). După
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Decretul 302 din 25 iulie 1972 de către Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România. În decembrie 1989 stemele comuniste au fost abandonate. După 1992 s-a revenit treptat la simbolurile din perioada interbelică. Totuși, variante nou elaborate prezintă câteodată elemente heraldice reprezentative instituite în perioada comunistă. Stemele actuale au același tip de scut (triunghiular curbat) și sunt timbrate cu o coroană murală corespunzătoare. De această dată, numărul turnurilor înseamnă: comună (1), oraș (3), municipiu (5), municipiu reședință de județ (7). Creștetul
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
deviză (cum ar fi cazul Bucureștiului, Brașovului, Focșaniului etc.). Nici Președinția României, nici Guvernul României și nici Parlamentul României nu au o stemă proprie. În actele emise este utilizată stema țării. Totuși, Senatul și Camera Deputaților au câte un însemn heraldic propriu: De asemenea, câteva dintre ministere au adoptat o siglă specifică: Deviza heraldică este, de obicei, o cugetare referitoare la un sentiment, un obiectiv anume etc., exprimată cât mai lapidar cu putință. Ea poate fi filosofică, umoristică sau sinistră. De
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
au adoptat o siglă specifică: Deviza heraldică este, de obicei, o cugetare referitoare la un sentiment, un obiectiv anume etc., exprimată cât mai lapidar cu putință. Ea poate fi filosofică, umoristică sau sinistră. De obicei se așează sub scut. Devizele heraldice au fost menite a reprezenta posesorul printr-un mesaj scurt, o maximă, un crez etc. Ele sunt cu atât mai importante cu cât reflectă situația socială, progresele și idealurile purtătorului. Devizele românești medievale se regăsesc cel mai adesea inscrise pe
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
de la sud de Carpați și de întemeiere a principatului valah, Basarabii au conservat posibila lor stemă de familie adoptată în cea de-a doua jumătate a veacului al XIII-lea fără a-i aduce vreo remaniere prin adaosuri de mobile heraldice sau prin modificări de ordin cromatic”". După victoria din 1330 și consacrarea independenței au fost modificate și însemnele heraldice. Cercetătorii presupun că Basarab sau urmașii săi imediați au schimbat cromatica stemei personale, rezultând astfel un scut despicat, cu patru fascii
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
în cea de-a doua jumătate a veacului al XIII-lea fără a-i aduce vreo remaniere prin adaosuri de mobile heraldice sau prin modificări de ordin cromatic”". După victoria din 1330 și consacrarea independenței au fost modificate și însemnele heraldice. Cercetătorii presupun că Basarab sau urmașii săi imediați au schimbat cromatica stemei personale, rezultând astfel un scut despicat, cu patru fascii alternate aur-verde în dreapta și câmp de aur în stânga. Această stemă se regăsește pe nasturii personajului princiar îngropat în Biserica
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
astfel un scut despicat, cu patru fascii alternate aur-verde în dreapta și câmp de aur în stânga. Această stemă se regăsește pe nasturii personajului princiar îngropat în Biserica domnească din Curtea de Argeș. În Biserica Domnească din Curtea de Argeș se mai regăsesc încă două reprezentări heraldice a dinastiei Basarabilor din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, anume pe o lespede funerară anonimă și în fresca numită „Cavalerul fără cap”. Aceasta din urmă este atât de degradată încât nu se mai pot distinge culorile fasciilor
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
4,70 m, este amplasată pe o platformă cu trei rampe, decorată cu basoreliefuri, reprezentând luptele cu otomanii și Unirea Moldovei și a Transilvaniei cu Țara Românească. Pe soclul statuii se află o stemă sigilară a domnitorului, care reunește însemnele heraldice ale celor trei țări române. Tot pe soclu este montată o inscripție cu textul: "Mihai Viteazul/1593-1601/ Domnul Țării/Românești al Ardealului și/a toată Țara Moldovei". Generalul Ion Coman, care în 1976 se afla în fruntea armatei române, a
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/303682_a_305011]
-
la periferie. Pe timpul verii, orașul găzduiește festivalul Altstadtzauber (Magia Vechii Cetăți). Piața din centrul orașului a fost construită în 1518. La început a fost în afara zidurilor cetății vechi, fondată de familia Spanheim. În centru se află Lindwürm-Brunnen (Fântână dragonului - animalul heraldic al orașului), monument ridicat în 1593, pentru a comemora începuturile orașului. Fântână Dragonului, constituită din "Dragon și Hercules", a fost finalizată în 1636. Teatrul Municipal este o construcție în stil Art Nouveau ("Secession"), ridicată între 1908 și 1910, înlocuind sălile
Klagenfurt am Wörthersee () [Corola-website/Science/313340_a_314669]
-
s-a unit cu Ministerul Administrației Publice, luând denumirea de Ministerul Administrației și Internelor. La data de 21 decembrie 2012, Ministerul se sparge în Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul dezvoltării regionale și administrației publice, primul fiind continuatorul vechiului minister. Însemnul heraldic al Ministerului Afacerilor Interne se individualizează prin: În partea inferioară, sub acvilă, deviza Ministerului Afacerilor Interne scrisă cu litere negre pe o eșarfă albă: PRO PATRIA ET ORDINE IURIS (PENTRU PATRIE ȘI ORDINEA DE DREPT.
Ministerul Afacerilor Interne (România) () [Corola-website/Science/311925_a_313254]
-
buzdugan, în gheara stângă a acvilei. Această armă militară, folosită în lupta corp la corp, și-a adăugat cu timpul la înțelesul său militar și un înțeles al demnității și puterii suverane. Buzduganul, spada și coroana erau cele trei atribute heraldice ale Domnitorului Țării Moldovei, care întruchipau puterea lui suverană supremă militară și laică în stat. Conform tradiției, Junii Brașoveni sunt conduși de un "vătaf" care, ca atribut de conducător, poartă un buzdugan mare. Locțiitorii săi, denumiți "armași", dețin buzdugane mai
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]
-
în orice comentariu, atât cum preia noțiunile narative cunoscute, dar cum le și trece prin receptacolul său personal. Ca editor, Barbu Cioculescu, își respectă ideea totalității, literatură și orice, ca adevărate vase comunicante, fac să respire opera: Jurnal, agende, studii heraldice, note istorice, antume și postume, corespondența emanată de la scriitor, acte și documente, Note și variante, dosar critic și Bibliografie. O îndelungată dimensiune a cunoașterii, în cele mai variate domenii, străbate această punere în scenă a ediției. Barbu Cioculescu organizează și
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
a transpus în limba română peste 180 de volume. <COPERTA II + CONTRAPAGINĂ> IMPERIUL JAPONIEI Marea Japoniei (...Ă Oceanul Pacific T A I K O O epopee de război și glorie din Japonia feudală EIJI YOSHIKAWA Traducere de Mihnea Columbeanu CUPRINS Însemne heraldice Măsurarea timpului în Japonia medievală Japonia Centrală în secolul al XVI-lea Notă către cititor CARTEA ÎNTÂI „Maimuță! Maimuță!” Banditul Tenzo Pușca lui Koroku Muntele Florii de Aur Un alt stăpân Seniorul idiot CARTEA A DOUA Un om chipeș Zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sângelui Cele două porți Războiul cuvintelor Avertisment la miezul nopții CARTEA A NOUA Zăpezile din Echizen Un vas de ceai Stratagema lui Genba Un prieten adevărat CARTEA A ZECEA Păcatele tatălui Războinicul cu glugă Lovitura de maestru Taiko Epilog ÎNSEMNE HERALDICE Blazoanele de familie ale seniorilor samurai din Taiko TOYOTOMI HIDEYOSHI Taiko-ul ODA NOBUNAGA Seniorul Provinciei Owari TOKUGAWA IEYASU Seniorul Provinciei Mikawa AKECHI MITSUHIDE Seniorul Provinciei Tamba SHIBATA KATSUIE Seniorul Provinciei Echizen SAITO DOSAN Seniorul Provinciei Mino TAKEDA SHINGEN Seniorul Provinciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
discretă, pe atât de redutabilă. Ironia joacă și ea, desigur, un rol însemnat în această întreprindere. Într-o poezie se vorbește despre un animal ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un „pisicâine” care îl acompaniază pe v.înnopteanu pe câmpul... heraldic. Animalului - pe numele său benone - îi place să se exprime prin gesturi emfatice, teatrale (laba ridicată spre cerul baltic, coada înălțată într-un întortocheat tirbușon), și manifestă - bănuim - o profundă afecțiune pentru v. înnopteanu (în a cărui mână puternică își
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Elveția și Danemarca îi oferă prilejul să se specializeze în arhivistică, paleografie latină și franceză medievală și să studieze limba turcă. Își trece doctoratul în litere în 1941. A lucrat la Arhivele Statului (ajungând subdirector), a fost secretar al Comisiei heraldice și membru în Comisia de achiziții a Muzeului Orașului București. Biblioteca Academiei Române l-a avut printre salariații săi. A participat la realizarea colecției Documente privind istoria României și a dat curs pasiunii sale pentru paleografie și sigilografie. Între 1934 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
organizațiilor internaționale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe țări ale Uniunii; ... m) mărcile care conțin semne cu înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios; ... n) mărcile care conțin, fără autorizația organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenția de la Paris. ... (2) Dispozițiile alin. (1) lit. b)-d) nu se aplică în cazul în care, înainte de data de depozit a cererii de înregistrare, marca a dobândit caracter
EUR-Lex () [Corola-website/Law/222746_a_224075]
-
Steagurile și drapelele Țării Moldovei au avut de-a lungul timpului forme, culori și elemente heraldice diversificate. În Moldova medievală steagurile erau de mai multe feluri: „Steagul cel mare” prezenta pe pânză stema Moldovei: capul de bour (zimbru), simbolul statalității moldovenești. Culoarea de bază a steagului Moldovei era, în general, roșu. Uneori, domnitorii își aveau propriul
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
din perioada domniei lui Ștefan cel Mare era roșu, având în mijloc stema Moldovei care reprezintă, în mod tradițional, un cap de bour privit frontal, simbolizând puterea, cu soarele simbolizând luminăția bunei domnii, plasat între coarnele bourului, cu un trandafir heraldic în stânga simbolizând credința, și în dreapta luna în faza de crai-nou simbolizând renașterea. Fondul este cinabru (cum se spune roșu în heraldiă) simbolozând vitejia. Există însă, încă din trecutul destul de îndepărtat, variante datorate unor confuzii : Din 1488) datează și imaginea steagului
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
o coroană de aur. Această coroană, în general coroană princiară deschisă, este formată din 3 sau 5 ornamente sculptate cu forme de flori sau frunze stilizate (fleuroane). În secolele XIV și XV coroane Domnilor români sunt mici asemănătoare cu coroanele heraldice, în secolele următoare devenind din ce în ce mai mari și mai împodobite. În perioada fanariotă Domnii sunt rar reprezentați cu coroane pe cap, ei fiind pictați sau sculptați, la ceremonia înscăunării cu cuca ienicerilor pe cap sau cu ișlic, la alte ocazii solemne
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
Reginei Elisebeta este din aur. Forma acesteia este inspirată din iconografia bisericească ortodoxă română, fiind foarte asemănătoare cu coroanele purtate de soțiile domnitorilor români, munteni și moldoveni, în evul mediu, ea exprimând în fapt continuitatea istorică. Coroana regală, respectând normele heraldice, are în compunere un cerc frontal de oțel, ornamentat cu pietre alungite, rombice și perle șlefuite din același material. În partea superioară a cercului au fost aplicate 8 ornamente mari, sculptate în formă de frunză (fleuroane), alternate prin 8 figuri
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
națională s-a păstrat datorită limbii și religiei, iar religia s-a consolidat la români prin scrieri bizantine ajunse la noi prin filieră slavă, prin traducerile făcute din greacă în slavă. A existat un simbol al împărăției, vulturul bicefal, însemn heraldic al împăraților bizantini. Din momentul în care s-a descifrat acest simbol pe acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, s-a considerat că Ștefan cel Mare a preluat “elementele” de legitimitate imperială, pe care le implica acoperământul amintit. Descoperirile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
timpul lui Ștefan, până în 1495”. În sprijinul afirmațiilor sale, Corina Popa aduce încă un argument, modul în care se prezintă decorația exterioară a bisericii cu ceramică smălțuită. Dumitru Năstase arătase într-un studiu că discurile împodobite cu motive figurative și heraldice au fost folosite până în 1493. La biserica din Borzești, zidită în 1493-1494, motivele de pe discurile smălțuite au fost decorate cu motive geometrice și vegetale. Ori, “La Bălinești, motivele de pe discuri sunt figurative în cvasitotalitatea lor, atât pe corpul bisericii cât
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care aveau între ei o floare de crin, ce simboliza pomul vieții, apoi cerbul, leul rampant, Manticora, Melusina (figuri fantastice), cahlă cu pisanie sau cahlă pe a cărei față era reprezentată o pasăre fantastică, alte cahle fiind decorate cu simboluri heraldice sau cu elemente vegetale. Registrul foarte bogat al decorației de pe fața cahlelor au permis încadrarea lor în timp - soba a fost făcută în ultimele decenii ale domniei lui Ștefan cel Mare -, dar și încadrarea lor în spațiu - Germania, Polonia, Ungaria
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]