6,831 matches
-
sculase drept în picioare... ochii ei mă fixau cu toată turburarea lor, o seriozitate adâncă făcea ca fața ei să pară mai slabă și espresivă de cum era totdeuna. Am aflat în urmă cumcă nu dormea nopțile, cumcă adesea, visând reverii infinite pe clapele pianului, ea amesteca, într-un solfegiu nemărginit, numele meu. Îmi părea rău de acest copil inocent care părea a deveni de marmură, care nu mai surâdea decât când i se pronunța numele meu, care, cu fața visătoare, combina
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
valuri etern rebele, etern spumegânde; prin ele vezi câte - un animal de mare ridicîndu-și {EminescuOpVII 237} capul de femeie și lătrând dureros, luna e o tabla rotundă de aur, mai mare și mai frumoasă, și câmpiile par a fi întinse, infinite oglinzi de argint sur. Calde doine de primăvară, doine de-a lui Bujor, contrasta dureros cu iarna eternă și-mi storcea lacrimi. Cine știe dacă într-o zi, rătăcit prin aceste câmpii de gheață, nu oi cădea în mare, înmormîntat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de cristal mișcător, sună în adânc cântarea cântărilor. Ușor zboară luntrea mică și neagră asemenea unei cugetări printre tablourile mărețe desfășurate de o parte și de alta a râului... orașe vechi ce-și construiesc zidirile lor sure și colonadele lor infinite în lumina nopților, piramidele - morminte de regi -, crânguri de palmieri și numai pasări călătoare străbat cu aripele-ntinse, într-un lung triunghi, adâncimile fără de margine... unde merg? unde? În luntrea neagră e culcat, și capul lui mare în perini de matasă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sure, cu bolți urieșești... Erau atât de mari acele zidiri încît regele păru un gândac negru, ieșit în lumina nopții, care suia scările și trecea pin bolțile palatului. El intră într-o sală mare: Memfis era la picioarele lui... orașul infinit cu cupolele albe... a cărui ocean de palate urieșești, a cărui strade largi pavate cu pietre lungi și albe, a cărui grădini de palmieri forma un tablou la care se uita uimit și {EminescuOpVII 247} adânc... I se părea că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mea glasul celui întîi amor... O, Eva... Eva tu ești, tu-mi dai mărul din pomul cunoștiinței... și nu vorbești, murmurezi... cum de s-a rătăcit * pîn-în * stele flautul zefirului. Ardem, sărmană copilă, ardem cum arde-ncet universu-ntreg... O jertfă infinită marelui spirit! {EminescuOpVII 275} Și ardeau în albastrul infinit al templului candelele de aur a stelelor... Sus un cer înstelat și jos un cer înstelat... Lui i se storcea sângele din inimă, lumina din ochi, sufletul din piept și ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ești, tu-mi dai mărul din pomul cunoștiinței... și nu vorbești, murmurezi... cum de s-a rătăcit * pîn-în * stele flautul zefirului. Ardem, sărmană copilă, ardem cum arde-ncet universu-ntreg... O jertfă infinită marelui spirit! {EminescuOpVII 275} Și ardeau în albastrul infinit al templului candelele de aur a stelelor... Sus un cer înstelat și jos un cer înstelat... Lui i se storcea sângele din inimă, lumina din ochi, sufletul din piept și ea era muiată de lacrimi... O, durere nesfârșit de dulce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
natură estremă * ce nu cunoștea decât bucuria or desperarea. Gând * ***, seriozitate *, surâs, melancolie, durere ce n-etai [e]nt pas. Ș-atunci o lacrimă curse... una... Era viața lui pierdută în zădar. Viața unui om, a părinților, poate a unui șir infinit de oameni... într-o lacrimă... Dar * căzuse scursă * în cafea și *** ce romanță cântă *, zise el! în această noapte, la lumina dulce a țigărei mele... Este o romanță ***... îmi aduce aminte de [ce] a zis *** ********************** atuncea * va face glose asupra
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a societății de masă. A încercat să critice societatea de clasă din punctul de vedere al realității maselor anonime și solitare, și să critice societatea de masă dezvăluindu-i exploatarea, conținutul ei de clasă, așa cum marxismul le prezintă. De aici, infinite nuanțe, dar și un orizont cît se poate de vast. Oricum, în privința lui Freud, Psihologia maselor și analiza eului este lucrarea "cel mai des citată de la Frankfurt"368, fiind cea care furnizează trama în care se înscriu toate operele membrilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
picioare, tot pentru efectul psihologic (în arestul din București). Unora dintre anchetați le-a albit părul din pricina stresului. Alții au declarat mai târziu că, dacă ancheta a fost un coșmar previzibil, post-ancheta și-a avut rolul ei de tortură psihologică infinită: „Îmi era frică și să merg pe stradă” (Oprea și Olaru, 2002, p. 72). Șantajul prin promisiunea unor agresiuni împotriva familiei a fost un alt aspect al anchetei. Transportul la Bucureștitc " Transportul la București" Pentru a fi transportați la București
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
este o religie și nici o practic... New Age, ci este un tratament având la bâz... energia universal..., lumina care s-a n...scut odat... cu începutul timpului și care va exista pan... la sfarsitul acestuia. Aceast... energie are o capacitate infinit... și nu poate fi epuizat..., oricâte schimb...ri ar avea loc la nivel mondial sau chiar universal. Reiki este practicat cu succes de ortodocși, de catolici, budiști sau mahomedani și poate fi utilizat de toat... lumea, indiferent de vârst..., sex
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
hâr” (de aici și preoții care prin hirotonisire primesc harul de la Dumnezeu Ț în opoziție cu harul negru al vr...jitoarelor); poate ați mai întâlnit-o sub numele de „orgon” Ț acea energie uman... și simultan universal... care umple spațiul infinit al universului și care, pe m...sur... ce crește, sporește și abilit...țile de vindecare. În Orient, aceast... energie poart... denumirea de „Prană”, iar în rândul oamenilor de științ... (care nu puteau rămâne indiferenți acestui fenomen demonstrat în nenum...rate
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
înțelepciune, spre des...vârșire. Nu uitați, îmbinarea între tehnici trebuie s... fie una armonioas... și nu una forțat...; trebuie st...panițe temeinic tehnicile, inițial abordate separat și practicate asemenea, și numai apoi identificarea unei imagini de ansamblu, holistice, cu aplicare infinit... asupra omului că ființ... complex... și universal.... Capitolul 9 Sistemele Reiki Ț diversitatea care formeaz... întregul Poate v-ați întrebat de ce exist... atâtea sisteme de Reiki și, mai ales, de ce este nevoie de atâtea practici Reiki pentru elevare spiritual... și
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
în care trebuie s... „stingem” și s... „aprindem” lumină ori de câte ori este nevoie și s... realiz...m c... simbolurile sunt doar filtre care permit trecerea energiei dintr-o anumit... direcție și spre un anumit scop. Gândirea noastr... poate genera o serie infinit... de noi filtre, fie și neînsoțite de simboluri, dar capabile s... produc... o modulare a luminii în funcție de intenția noastr.... În Reiki, totul se rezum... la intenție. Vindecarea se produce natural, lumina de la surs... este pur..., neîngr...dit... de informații sau
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
tranziția despre care vorbim. Literatura de specialitate din țara noastră prezintă sintetic cele două sensuri ale tranziției prin viață, după cum rezultă din tabelul 1.1. Este evident faptul că evoluția vieții pe Pământ este rezultatul unor multiple (putem spune chiar infinite) procese de tranziție, care coexistă și se succed după legile generale ale evoluției, în funcție de interesele care ghidează acțiunile umane la diferite niveluri (de la individual la global). Se desfășoară, concomitent, și o multitudine de procese specifice (la aceleași niveluri) sub aspectul
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
care un număr finit de agenți economici pot efectua un număr finit de tranzacții pe unitatea de timp, unele fiind supuse regulii implicite de funcționare a sistemului, iar altele constituind excepții. Numărul total de tranzacții care pot fi efectuate este infinit, pentru că modelul nu are o restricție temporară; caracterul finit al mulțimii tranzacțiilor pentru un anumit moment implică trei situații, după cum urmează: a) numărul tranzacțiilor posibile este mai mare decât numărul tranzacțiilor efective (realizate de agenții economici și excepții), adică rămân
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
lumii și, prin ea, însăși cunoașterea Ei de către om”1. Apoi, acest limbaj substanțialist („Ființa supremă”) este abandonat aproape complet pentru a îmbrățișa idiomul personalist: setea de comuniune, sens și iubire a omului trădează nevoia de relație „cu o Persoană infinită și absolută”2. Pentru Părinții Bisericii, distincția conceptuală între „natură” și „persoană” nu este niciodată transgresată, iar un limbaj analog celui folosit de Stăniloae (Dumnezeu ca „Persoană supremă” ori „Subiect absolut”) poate fi mai ușor găsit în opera lui Hegel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spus C. Noica, o limitare care deschide, în loc să limiteze. Fără tradiție, posibilitatea unei înțelegeri de sine ne-ar fi refuzată. Mai mult decât o „alteritate a trecutului”, tradiția patronează prezentul cu răbdarea și competența unui maestru. Fără discipoli, tradiția moare. Infinita generozitate a memoriei este împietrită, astfel, în labirintul trufiei amnezice a clipei. Dialogul este genul proxim al limbii, care are menirea de a strânge distanța originară dintre text și interpret 2. Limba este mediul oricărei comprehensiuni și conferă suportul viu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
din numere iraționale și raționale), Cantor a argumentat existența paradoxului aritmetic al numerelor nonalgebrice (trancendentale, ca p). Acestea, deși reprezintă o submulțime a numerelor iraționale, sunt nenumărabile și, oricum, mult mai multe decât numerele întregi (care trebuie concepute a fi infinite din punct de vedere cantitativ). Ulterior, Cantor a susținut existența infinitului actual în matematică, îmbogățindu-l cu întreaga sa teorie despre cardinalii transfiniți (o concluzie determinată de paradoxul corespondenței „unu-la-unu” a unei mulțimi infinite față de orice submulțime a ei), care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
întregi (care trebuie concepute a fi infinite din punct de vedere cantitativ). Ulterior, Cantor a susținut existența infinitului actual în matematică, îmbogățindu-l cu întreaga sa teorie despre cardinalii transfiniți (o concluzie determinată de paradoxul corespondenței „unu-la-unu” a unei mulțimi infinite față de orice submulțime a ei), care l-au obligat la celebra ipoteză asupra existenței continuum-ului. Antinominalismul platonic al lui Cantor l-a făcut pe L. Blaga să apropie expresia dogmei biblice a creației de figura mentală a simbolului aleph
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
bucurie și suferință resimțim rădăcinile transcendentale ale Vieții dincolo de limitele lumii fragmentate în porții anomice de temporalitate. Pe de altă parte, trupul biologic este suportul percepțiilor discrete și localizabile, având proprietăți empirice cuantificate de tehnoștiința contemporană în statistici de o infinită precizie. Trupul obiectiv este trupul cu care ieșim în lume, un trup care poate fi mascat în saloane de frumusețe, corijat plastic, operat chirurgical - pe scurt, un suport somatic care suferă cu succes transplantul de organe sau orice altă intervenție
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Duns Scotus (1265-1308) pentru discuția metafizică a relației lui Dumnezeu cu natura creată (definită ca potentia ordinata, deci ca voință divină factuală exprimată în „cartea Naturii”) dar, mai ales, cu propria Sa natură (numită potentia absoluta, ceea ce reprezintă voința divină infinită, dar necomunicată oamenilor)1. O asemenea perspectivă lasă loc imens pentru speculație în domeniul teologiei naturale. O definire a naturii divinului ca „irezistibilă putere” apare limpede la Hobbes 2 și montează, desigur, un set de propoziții destabilizatoare pentru antropologia și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tradiția ortodoxă, el face din rău o necesitate pentru dezvoltarea subiectivității finite, pentru emergența virtuții”2. În Prelegeri de filozofia istoriei, Hegel mai pretinde că poate oferi o descriere a lucrării Providenței din perspectiva rațiunii discursive, transferată în tărâmul autocunoașterii infinite. Este o poziție care dizolvă „gnostic” tensiunea așteptării liturgice a vieții eshatologice 1. Hegel nu fixează ierarhii stricte ale moralei (cum este cazul lui Aristotel), ci postulează - într-un fel apropiat de filozofii politici scoțieni din secolul al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru teologia creștină. Milbank se întoarce la dogma trinitară ortodoxă proclamată de Crezul nicean, sugerând un alt model ontologic: „Fiul, dăruit întotdeauna împreună cu Tatăl, este un supliment pentru origine; Duhul, care este întotdeauna dăruit împreună cu Tatăl și cu Fiul, este infinita necesitate a amânării (defferal)”2. Treimea deci este revelația ultimă a posibilității unui început fără sfârșit. Cu alte cuvinte, din perspectivă teologică, noțiunea de „origine” sau „început” (arche) absolut nu trebuie asociate obligatoriu ideii de privațiune sau de restanță, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vrut Marcion, realitatea tragică a umanității la un set bine armonizat de istorii pioase. „«Întreruperea» istoriei de către Hristos și mireasa Sa, Biserica, este cel mai important dintre evenimente, interpretându-le pe toate celelalte”.3 Istoria nu este decât pretextul unei infinite hermeneutici teologice. Milbank introduce aici opera lui Augustin, unul dintre primii gânditori care au meditat asupra sensului istoriei la sfârșitul unei epoci, mai precis la apusul Antichității clasice 1. Lucrarea Civitas Dei este un rechizitoriu drastic la adresa culturii politice romane
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
e dată mai ales de continuitatea tradiției liturgice pe care numai iubirea, prin fiecare gest, o întrupează. Liturghia înseamnă aici, în primul rând, slujirea întregului prin fiecare parte. Biserica descoperă lumii taina prieteniei cu Dumnezeu. Experiența comuniunii euharistice dăruiește omului infinita libertate de a iubi întotdeauna altfel și puterea de a fi pretutindeni același. În Biserică doar, oricare altul ți se arată, de fiecare dată, ca celălalt - un chip, o asemănare și un „tărâm al făgăduinței”. În desfășurarea principiilor ontologiei păcii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]