6,103 matches
-
Probele date au urmarit: - cunoașterea șirului celor cinci numere naturale (OR 1,2); - precizarea locurilor numerelor în șir (OR 2);cunoașterea,,mărimii” numerelor (OR 2);posibilitatea de a compara numerele între ele, dupa poziția în șir și după valoarea lor intrinsecă. (OR 2). La prima probă, la care li s-a cerut copiilor cu dizabilități auditive să numere în ordine crescătoare și descrescătoare, au răspuns corect toți copiii surzi, cu excepția acelui copil care are dublă deficiență, deci în proporție de 95
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
nativi, o călătorie în Franța sau mobilitățile studenților sau elevilor. Această franceză standard nu este o varietate printre celelalte, nici folosire efectivă, nici o limbă vernaculară oarecare, ci o construcție lingvistică și discursivă omogenizantă. Dat fiind că este preferabilă în mod intrinsec, formă prin excelență a limbii, chiar singura, limba standard face ca celelalte varietăți să fie privite drept deformări. În acest context, indivizii care și-au asimilat normele și valorile dominante văd limba tinerilor ca o expresie a subculturii, în timp ce aceștia
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
legea naturală: pentru Hobbes, orice lege care pune capăt stării de război este mai bună decât starea naturală. În schimb, pentru Cicero (la fel și pentru Locke), legile umane pot fi considerate bune sau drepte numai dacă au o valoare intrinsecă, adică sunt în acord cu natura umană și cu legea naturală. În Al doilea tratat despre guvernare, Locke nu a mai reluat probele referitoare la existența legii naturale. Legea naturală este prezentată ca un fapt dat: "Este sigur că există
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și cu strategiile lor de a-l ucide, strategii pe care el trebuie să le dejoace. Aceasta poate conduce la concluzia aparent ciudată că "indivizii din starea naturală nu sunt cu adevărat indivizi titulari ai unor drepturi ce le sunt intrinsec asociate"95. Ca urmare, Locke amendează doctrina hobbesiană considerând că, dacă starea naturală ar fi una de război, "ceea ce este mai natural în acea natural condition of mankind nu este individul independent, ci războiul tuturor împotriva tuturor care-i dă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a gândi legitimitatea puterii politice în felul lui Hobbes. Tocmai de aceea, proiectul de filosofie politică al lui Locke își are punctul de plecare în exigența de a "interpreta individul stării naturale astfel încât să i se poată asocia drepturi intrinseci"97. Acest lucru nu ar putea fi realizat decât dacă se gândește starea naturală ca pe o coexistență pașnică a tuturor indivizilor, în care oamenii nu ucid, nu își fac rău, își țin promisiunile și îi respectă pe cei din jurul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sau împotriva căruia a gîndit, dar de care nu s-a despărțit niciodată o dimensiune fundamentală a ființei umane. Aproape întotdeauna cînd încerca să deconstruiască ființa umană, Noica recurgea la anamneza sentimentului și se întreba în ce grad asemenea trăsătură intrinsecă asigură o identitate aparte omului. În 1938, cînd rostea o conferință la Radio București, îl interesa, de exemplu, sentimentul sfîrșitului trăit de omul contemporan lui65. Sensibilitatea rămînea, și pentru Noica, una dintre tulpinile esențiale specifice cunoașterii umane, iar conceptele, în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
2. Autorii apreciază, în urma interviurilor derulate, că socialismul s-a pliat pe sistemul tradițional, patriarhal și că "atmosfera pseudopuritană era impusă forțat de către reinterpretarea socialistă a modestiei feminine"2. Mărturisesc că nu m-a interesat în mod special comportamentul reproductiv, intrinsec legat de Decretul 770/1966 și de efectele sale dezastruoase asupra vieții românilor în această perioadă. Și aceasta din două motive: pe de o parte atât decretul cât și efectele sale sunt cunoscute - acesta fiind unul din subiectele preferate de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
a unei interpretări a lucrării lui Lobacevski. Ajungem astfel la ultima dintre cele trei etape amintite mai sus. Contribuția majoră a lui Beltrami constă în construirea unui model al geometriei hiperbolice. Acesta reușește să găsească o suprafață a cărei geometrii intrinseci să fie hiperbolică: aceasta este pseudosfera 20. O pseudosferă se obține rotind un tractrix în jurul asimptotei sale. Ce este interesant de remarcat în legătură cu aceasta este că pe ea sunt valabile rezultatele obținute de Lobacevski și Bolyai și astfel poate fi
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
dea de capăt acestei nopți nesfârșite. M-am întors neconsolat, compătimindu-mă pe mine și întreaga omenire." (citat în Gray 1998: 119) 20 Primul care a studiat această suprafață a fost Ferdinand Minding, care a observat că are o geometrie intrinsecă constant negativă. 21 Abe Shenitzer, de exemplu, scrie că " Realizarea de către Beltrami a geometriei (unei părți a) planului hiperbolic ca geometria intrinsecă a unei suprafețe pseudosferice a avut un impact uriaș asupra contemporanilor săi. A fost văzută ca schimbând ceea ce
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
20 Primul care a studiat această suprafață a fost Ferdinand Minding, care a observat că are o geometrie intrinsecă constant negativă. 21 Abe Shenitzer, de exemplu, scrie că " Realizarea de către Beltrami a geometriei (unei părți a) planului hiperbolic ca geometria intrinsecă a unei suprafețe pseudosferice a avut un impact uriaș asupra contemporanilor săi. A fost văzută ca schimbând ceea ce a fost considerat ca fiind o plăsmuire a imaginației într-un fapt matematic." (Shenitzer 1994: 467). 22 Pentru o abordare mai extinsă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
reprezintă, așa cum s-au exprimat mai toți comentatorii, pur și simplu "mai mult de același fel" (more of the same, în limba engleză)"320. Putem, acum, preciza, faptul că Forbes Hill numea întreprinderea critică a lui Karlyn Kohrs Campbell "criticism intrinsec"321 și aprecia că, pe temeiul acestui criticism intrinsec, autoarea condamna adresa lui Nixon din 3 noiembrie 1969 pentru că, "deși scopurile sale declarate erau cel de a spune adevărul, a crește credibilitatea, a promova unitatea și a afirma responsabilitatea morală
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
și simplu "mai mult de același fel" (more of the same, în limba engleză)"320. Putem, acum, preciza, faptul că Forbes Hill numea întreprinderea critică a lui Karlyn Kohrs Campbell "criticism intrinsec"321 și aprecia că, pe temeiul acestui criticism intrinsec, autoarea condamna adresa lui Nixon din 3 noiembrie 1969 pentru că, "deși scopurile sale declarate erau cel de a spune adevărul, a crește credibilitatea, a promova unitatea și a afirma responsabilitatea morală, retorica sa (a adresei - nota mea.) ascunde adevărul, diminuează
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
a adresei - nota mea.) ascunde adevărul, diminuează credibilitatea, promovează dezbinarea și evită responsabilitatea morală"322. Apoi, aprecia Hill - și, din nou, pare momentul potrivit să discutăm, împreună, această observație a criticului retoric - "ieșind în afara cadrului (teoretic al criticismului - adăugirea mea) intrinsec, ea (Campbell - nota mea) întreprinde partea cea mai semnificativă a criticismului său: mesajul (președintelui Nixon - adăugirea mea) perpetuează mituri cu privire la valorile americane, în loc să cerceteze valorile reale ale Americii"323. Observăm imediat că juxtapunerea - dacă ne amintim - pe care Hill o
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Învățării prin cooperare la clasă. Din punctul de vedere al performanțelor școlare au fost demonstrate: mai mare efort pentru a reuși, implicit, rezultate mai bune la nivelul tuturor elevilor(etichetați În mod tradițional ca „foarte buni”, „mediocri” sau „slabi”), motivație intrinsecă, implicarea În sarcină, o mai bună dozare a timpului disponibil pentru realizarea sarcinii, gândire critică. Din punctul de vedere al relațiilor interpersonale au fost observate: relații mai profunde și mai calde Între elevi prin amplificarea spiritului de echipă, aprecierea și
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cornelia Boboc () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93530]
-
dacă este gândită coerent și consecvent, până și în ultimele sale consecințe, îndeamnă și la acțiune, la traducerea în practică, într-o formă sau alta. Nu este numai o chestiune, să spunem, de temperament. Ideile au și o forță energetică intrinsecă. A vorbi, de pildă, despre libertate, democrație, drepturile omului etc. și a nu face nimic, chiar nimic, pentru a încerca, fie și într-o mică măsură, realizarea lor, este un nonsens, chiar o absurditate. Evident, un ideolog nu este neapărat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
permanente politico-literare. Politic sau apolitic? Politica neutralismului și a apolitismului este și ea o formă de politică. A nu avea și a declara că nu ai nimic comun cu politica reprezintă nu mai puțin un mod de a face politică. Intrinsecă sau extrinsecă, politica în literatură este și rămâne permanentă. Arta pentru artă, estetismul, spiritul critic sunt doar forme de refuz al unei anumite politici, în speță îngust burgheze, filistine etc. Este deci imposibil să nu faci politică. Atât din punctul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
organizată reprezintă de multe ori tot atâtea obstacole și chiar atentate la libertatea interioară a scriitorului. Acesta se vede dintr-o dată izolat, străin, alienat, victimă a propriului său angajament. în opoziție, avangarda exemplul curent este folosită pentru rolul său negativist intrinsec, elanul său revoluționar, spiritul său vizionar, chiar mesianismul său. De îndată însă ce partidul politic de avangardă ajunge la putere (vezi situația din U.R.S.S. după 1917), scriitorul se vede constrâns sau eliminat, transformat în simplu instrument sau declarat inutil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pare deci viciată și impură, imposibilă în orice caz în forme riguroase și intransigente. Aceasta ar fi, în linii mari, influența politicii asupra literaturii. Influența literaturii asupra politicii se pune în cu totul alți termeni. Soluțiile întrevăzute sunt de ordin intrinsec și ideal, cu mult iluzionism și chiar estetism, de altfel. Iată, de pildă, cazul literaturii căreia, prin negativismul și deconstructivismul său formal, poate să i se atribuie și o anume forță revoluționară. Avangardele, mai vechi sau mai noi, au cultivat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
binecunoscute, deși Virgil Nemoianu le încadrează, informat și cu claritate, într-un sistem coerent de explicații. Contribuția reală a studiului său pare a sta însă în altă parte. Se afirmă teza (la care subscriu integral) că literatura este totdeauna și intrinsec reacționară (pp. 22, 23). Dar în ce sens? în sensul opoziției față de orice sistem rigid, fie el de dreapta sau de stânga (p. 21). Literatura este totdeauna în opoziție, în disidență, în exil intern sau extern. Este vorba de o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
conștiinței literare? De un defect fundamental? Nicidecum. Explicația este și rămâne una simplă, simplă de tot: orice ordine stabilită, care în ordinea literară se traduce prin academism, clasicizare, convenție oficială etc. intră automat în conflict cu libertatea, spontaneitatea și autonomia intrinsecă specifică actului literar. Iată de ce literatura este în esență și prin definiție nonconformistă. Virgil Nemoianu aduce în discuție, în mod oportun, cazul estetismului european (pp. 6-7), profund polemic și iritant pentru ordinea conservator filistin burgheză (pp. 11-12). Dar la fel de bine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
invariant al literaturii. Literatura irită, provoacă, este prin definiție disidentă și contestatară. Formele acestei atitudini și Virgil Nemoianu le trece în revistă: ironia, sarcasmul, parodia, fantasticul, satira etc. n au de fapt nici un sens politico-ideologic originar. Ele țin de mecanismul intrinsec al literaturii. Sunt tehnici literare. Doar contextul istorico-ideologic, le conferă un înțeles polemico-ideologic într-o direcție sau alta. Ne bucurăm când vedem că un critic de origine română, de circulație internațională, atacă direct, fără prejudecăți și cu o competență de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tradiției sale istorice și lingvistice, fără nici o conotație naționalistă? Există, într-adevăr, un conflict între sincronizarea inevitabilă și tendințele locale și inițiativele personale, totdeauna foarte necesare ? Cum se rezolvă această dilemă fundamentală? Textele care urmează se referă nu la aspectul intrinsec al culturii prin definiție spontan, autonom, incontrolabil și neplanificabil ci la formele sale strict organizate și, mai ales, la motivarea lor ideologică. Doar acestea pot și trebuie să fie puse în discuție. Ideea directoare centrală: numai personalitatea și originalitatea, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în discuție. Ideea directoare centrală: numai personalitatea și originalitatea, în orice domeniu cultural, sunt virtual creatoare. Imitația mecanică, epigonismul și alinierea servilă, minoră, sunt lipsite de valoare. 1. Rănile revoluției culturale Autorul sinistrei revoluții culturale importată din China maoistă, dar intrinsecă marxismului dogmatic și utopic, a fost măturat de valul indignării populare, îndeosebi tinerești. El a fost executat și nu mai este. Dar rănile adânci, grave, profunde, ale culturii române sunt încă și vor mai fi mult timp deschise. Ele sângerează
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
actuală, reprezintă un gest de independență morală, dar și de avangardă, ca să nu spunem chiar de sfidare socială. Oricum, o bună dovadă că formula culturală alternativă este și inevitabilă și irepresibilă. Logica sa funcționează autonom, în orice condiții. Mecanismul său intrinsec se dovedește destul de complicat. Am disocia, mai întâi, între ceea ce s-ar putea numi ambiguitatea primară și secundară. Cea dintâi este consubstanțială, proprie însuși modului său de funcționare. Ea este, în primul rând, funcțională, deci firească. Dar, în același timp
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
spiritului critic. Impun în stil oral, superior, definitiv și categoric o serie de adevăruri, care cele mai multe nu rezistă la o analiză serioasă. Doar butade, dogme și mituri inconsistente. Nu intră în discuție expresia lor literară, seducția comunicării orale, ci calitatea intrinsecă a ideii. Nu este mai puțin adevărat că fascinația personajului carismatic este încă mare, adesea enormă, că mulți tineri simt nevoia unui maestru și că prestigiul marelui guru se sprijină pe emoțiile și forțele cele mai obscure și probabil cele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]