5,788 matches
-
se teme el, sunt cele pe care opera de artă le-a abandonat în Renaștere, fără să aștepte "reproducerea mecanică". Fotografia doar a adăugat un al treilea grad la cel de-al doilea. Nu arta este apariție și "prezentificare a invizibilului", ci idolul (sau icoana). Doar aceasta din urmă ține de o teologie, pentru care estetica, încă de la început, poartă, este doliu. Secularizarea imaginilor n-ar fi început așadar în secolul al XIX-lea, ci într-al XV-lea. Multe înflăcărări
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
împreună. Asia monistă a admis întotdeauna acest lucru mai ușor decât orgoliul occidental și dualist. În China clasică, idealul pictorului sau al caligrafului era să intre și să-i facă pe alții să intre în comuniune cu cosmosul. Să comunice invizibilul suflu creator al lumii nimic mai puțin. Actul de a picta era un ritual sacru, iar pensula un fel de sceptru, cum ne amintește Pierre Ryckmans. Act scurt. Dar, pentru trei minute de execuție, cincizeci de ani de disciplină nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
acest al doilea ciclu grec, secole, nu milenii. Fiecare ciclu spune totul, din ce în ce mai repede. El etalează toate potențialitățile imaginii, în aceeași ordine ca și celelalte și sub același titlu. Acesta ar putea fi, împrumutându-l de la elenistul Vernant: "De la prezentificarea invizibilului la imitarea aparenței". Anterior ciclului greco-roman, idolul de lemn este zeița, înainte să capete, într-un fel, un corp propriu, care cere să fie privit pentru el însuși. Din obiect ceremonial, statuia devine ornamentală. Talismanul se transformă în operă. Clasicismul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Pentru idee și formă se folosește același cuvânt, eidos. Teatrul, altă invenție elenică, este locul de unde se poate vedea o acțiune. Ca și istoria, povestirea celui care cunoaște fiindcă a văzut. Iar Hadesul sau infernul, în sens invers, este locul invizibil unde oamenii rătăcesc orbi (A-ides). Grecia antică sau triumful ochiului, căruia Occidentul îi datorează faptul că a avut știința ca ideal și fundament. Prima "societate a spectacolului" și mama speculației, un lucru explicându-l pe celălalt. Dar putem să ne
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Luminilor, cu zăpezile și crevasele lor, în cărți și în tablouri. De vreme ce sacrul este în mod logic legat de o anumită limitare a spațiului, desacralizarea lumii trece prin dezîngrădirea optică. Adică umanizarea prin ochi a spațiilor inumane, socotite până atunci invizibile. Renașterea inventase vederea de detaliu și de ansamblu, plus perspectiva. Luminile inventează vederea circulară și panoramică, plus Marea și Muntele. Înfricoșătorul poate acum să se retragă, lăsând loc pentru sublimul ghețarilor, al furtunilor și al masivelor, acest infinit din care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se pare că nu. Eidôlon-ul policrom și politeist este mai orientat spre vizibil și splendorile acestuia; eikôn-ul bizantin, mai puțin strălucitor și mai sever, privește spre interior. Putem și trebuie să opunem cele două tipuri de învestire a vizibilului de către invizibil, două moduri incompatibile de prezență a divinității în figurarea ei. Zeul păgân este vizibil în mod substanțial și prezent în esența sa în idolul antic; Dumnezeul creștin, substanțial invizibil, nu este cu adevărat în icoană (așa cum trupul lui Christos este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trebuie să opunem cele două tipuri de învestire a vizibilului de către invizibil, două moduri incompatibile de prezență a divinității în figurarea ei. Zeul păgân este vizibil în mod substanțial și prezent în esența sa în idolul antic; Dumnezeul creștin, substanțial invizibil, nu este cu adevărat în icoană (așa cum trupul lui Christos este în împărtășanie). Părinții Bisericii au pornit pe temeiul acestei distincții între prezența imediată și reprezentarea mediatizată adevărate războaie de exterminare împotriva idolatrilor. Dar diferența între icoana permisă și idolul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
viața ascunse de oameni. În regimul "idol", practica imaginii nu este contemplativă iar perceperea nu este un criteriu. Puterea imaginii nu stă în faptul că este văzută, ci în prezența ei. O anluminură dintr-un manuscris închis sau un minei invizibil dintr-o biserică veghează de departe asupra credincioșilor adunați. Un ortodox se roagă la icoană cu ochii închiși, fiindcă portă în el icoana lui Christos. Cultul antic al relicvei s-a transferat în cultul creștin al statuii făcătoare de minuni
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vii depind de locul mormântului. Iar credincioșii pun în mormânt "agheasmă, cruci, cărți sfinte, ostii, relicve"73. Dacă aceasta nu-i magie, atunci ce e magia? Cele două perioade rezumate se înrudesc prin faptul că imaginea vizuală trimite direct la invizibil și nu are valoare decât ca legătură. La fel cum, în Cetatea celor două săbii, puterea spirituală prevalează asupra celei temporale, în cetatea idolilor, carnea imaginii contează mai puțin decât Verbul care o locuiește. Scriptura legitimează anluminura din cartea din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
optică, a transcendenței mistice (a motorului divin față de motivul aparent). Geometrizarea întinderii prin caroiajul scenei teatrale transformă lumea exterioară într-o combinație de volume și suprafețe, eliberată în cele din urmă de opacitățile ei magice. Esența vizibilului nu mai este invizibilul, ci un sistem de linii și puncte. Ca și cum analiza experimentală a celor trei dimensiuni s-ar opera în detrimentul spiritualității, ca și cum ce se câștiga ca spațiu de joc se pierdea ca valoare de revelație. Sfârșitul epifaniilor, începutul trompe-l'œil-ului. Spectatorul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reportaj. În fotografie și cinema, imaginea există fizic. Un film este o succesiune de fotograme vizibile cu ochiul liber, sub formă de defilare. În video, din punct de vedere material, nu mai există imagine, ci un semnal electric el însuși invizibil, parcurgând de douăzeci și cinci de ori pe secundă liniile unui monitor. Noi suntem cei care recompun imaginea. Toate elementele imaginii de cinema sunt înregistrate instantaneu și în bloc. E un întreg. Transpunerea unei imagini luminoase în semnal electric pentru telecinema (procedeul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lumea deschide larg ochii. Captivant. Prin repetiție și saturație, intriga se încețoșează: eclipsă. Ne uităm atunci în altă parte, fără a păstra nicio urmă a scenei precedente. Războiul din Golf a fost un război "vizual" și, tocmai din această cauză, invizibil și fără a lăsa urme la noi. Vietnamul a fost un război în imagini, fiindcă vedeam vietnamezi și americani, în picioare, din față și din spate, nereprezentativi și nedelegați, în starea în are se aflau, ca să spunem așa, și in
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
epidemic, sau aptitudinea lor de difuzare, care decide programarea. Selecția genetică a ideilor sociale urcă din aval spre amonte. Puțină sociologie amuzantă. Să observăm idealurile care circulă la noi: morala umanitară de extremă urgență, Drepturile Individului (și nu ale Cetățeanului, invizibil), diplomația aparențelor, politica loviturilor, selecția fotogenică a șefilor și a candidaților, aprecierea textelor după chipul și vocea scriitorului, talk-show-ul ca normă și format pentru dezbaterea de idei, caricatura-editorial, imaginea sonoră dată titlurilor în presa scrisă. Discursul care nu poate fi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de producție și pragul de rentabilitate este de 1 la 10. Efectul de scară, conjugat cu volumul investițiilor, asigură superioritatea imaginii medii americane față de cea europeană. Cu siguranță, televiziunea a deschis inimile și mințile oamenilor față de suferințe și oprimări altădată invizibile, după cum stau dovadă noua și salutara vulgată a Drepturilor Omului și voga charity-business. Ea a creat un fel de opinie mondială; a devenit mai greu ca acum cineva să comită masacre fără a fi pedepsit. Dar orice imagine difuzată este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din colțul buzelor, mișcarea nărilor și încruntarea sprâncenelor, căci auzul e mai ușor de înșelat decât vederea. Chiar dacă progresele în numerizarea peliculelor argintice va permite modificarea decorurilor și mișcărilor în imaginile înregistrate și memorate pe fișier numeric, făcând trucajele complet invizibile, o voce va fi întotdeauna mai bine sintetizată decât un chip. Prin sampling și relipping, o bandă magnetică poate păstra vocea unui individ schimbându-i sau permutându-i cuvintele. E drept, și pe o paletă grafică se poate decupa, recompune
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vizibil spre care trebuie să-mi focalizez ochiul spiritual. În regimul "artă", care anunță ideocrațiile, mă pot îndoi de zei și de idoli, dar nu de adevăr, care trebuie descifrat în marea carte a lumii, raportând fenomenele vizibile la legile invizibile. În regimul vizual, sau videocrație, pot ignora discursurile despre adevăr și mântuire, contesta universaliile și idealurile, dar nu valoarea imaginii. Axioma ei incontestabilă este locul comun al unei epoci. Ea comandă cu atât mai mult spiritele cu cât nu este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imaginație trece prin lupta împotriva lui "totul în imagine". Nu ne vom salva dreptul la infinit fără a limita dreptul vizualului de a autentifica, de unul singur, orice discurs. "Văzând mai puțin, ne vom imagina mai mult" (Rousseau). 10 Dispariția Invizibilului este un fapt siderant, pe care instrumentele de reproducere a realului îl fac, din nefericire, invizibil. Să rezumăm. În logosferă, care urmează după inventarea scrierii, ceea ce era cu adevărat era absent. Neîncrederea viza vizibilul: așa era în trecut cazul culturilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fără a limita dreptul vizualului de a autentifica, de unul singur, orice discurs. "Văzând mai puțin, ne vom imagina mai mult" (Rousseau). 10 Dispariția Invizibilului este un fapt siderant, pe care instrumentele de reproducere a realului îl fac, din nefericire, invizibil. Să rezumăm. În logosferă, care urmează după inventarea scrierii, ceea ce era cu adevărat era absent. Neîncrederea viza vizibilul: așa era în trecut cazul culturilor egipteană, greacă, bizantină, medievală sau, astăzi, budistă, hinduistă, animistă. Pentru două monoteisme din trei, Atotputernicul nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nihilism desăvârșit ca orizont. Însă instinctul de supraviețuire al speciei și simpla căutare a plăcerii de către indivizi și națiuni vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, să limiteze prerogativele imaginii. Pentru a întrerupe asfixia și disperarea, se va da libertate invizibilelor spații interioare prin poezie, provocare, lectură, scris, ipoteză sau vis. 12 Noile imagerii numerice produc o cunoaștere și o putere mai mult decât de invidiat. După telescop, miscroscop și radiografii, procesările informatice ne sporesc în mod considerabil stăpânirea distanțelor, a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Costul acestor beneficii de operaționalitate în exterior ar consta într-o anumită cecitate simbolică interioară. De câteva decenii, extinderea spațiilor observabile pare să aibă ca preț amputarea teritoriilor utopiei. Când spectrul razelor electromagnetice era redus la lumina vizibilă cu ajutorul retinei, invizibilul avea infinit mai multă realitate. Libertate, Egalitate, Fraternitate, de exemplu (care ar putea simboliza un sistem de ideograme pe care însă niciun microscop electronic nu ne va face vreodată să le vedem în direct). O întrebare simplă pentru mileniul următor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sistem de ideograme pe care însă niciun microscop electronic nu ne va face vreodată să le vedem în direct). O întrebare simplă pentru mileniul următor: cum poți vedea bine în jurul tău fără să admiți, alături, dedesubt sau deasupra, niște "lucruri invizibile"? Nu numaidecât îngeri sau corpuri astrale. Realități ideale, mituri sau concepte, generalități sau universalii, imaterialități sau simboluri care nu vor avea niciodată traduceri vizuale posibile, fie ele și virtuale, într-un cyberspațiu. Cum pot exista un aici fără în altă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fără niciodată...? Mediologului îi este interzisă morala. De unde punctele de suspensie. El trebuia, în limitele unei cercetări obiective, să descrie și să încerce o explicație. De acum înainte, dorința lui ar fi ca, ieșind din disciplina lui, să pledeze pentru invizibil. Bibliografie generală Pentru a nu se îngreuna exagerat, bibliografia nu reține toate volumele și articolele citate în text și în note; nici, bineînțeles, totalitatea surselor care au dat naștere acestei cercetări. Sunt menționate volumele și articolele indispensabile oricui dorește să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
negre, oamenii de știință știu că acestea există. În direcția constelației Săgetătorului, chiar în mijlocul galaxiei noastre, se află o gaură neagră extrem de masivă, care cântărește cât două milioane și jumătate de sori. Astronomii au urmărit cum dansează stelele în jurul partenerului lor invizibil; mișcarea lor dezvăluie prezența găurii negre, chiar dacă aceasta nu este vizibilă. Totuși, deși pot detecta găurile negre, oamenii de știință tot nu au zărit zerourile din centrele lor, deoarece aceste urâte puncte singulare sunt ascunse dincolo de orizonturile lor. ăsta e
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în cea de-a doua ipostază este vorba despre mișcarea internă, a sufletului, care nu depinde de materie (cel puțin nu în același mod în care se manifestă mișcarea corpurilor în spațiu și timp). Această mișcare, mai subtilă și îndeobște „invizibilă“ nouă, emerge pe alte coordonate. Ea ar putea fi descrisă ca intenție ori atenție, ori privire interioară, ori gând, ori emoție, ori trăire. Mobilul, ținta, „locul“ ori „timpul“ „acțiunilor“ interioare constituie reperele ori centrulacestui tip de mișcare. „Viteza gândului“, a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
orale care propun transmiterea învățăturii (și deci a mesajului) pe cale inițiatică. în iudaism expresia cea mai înaltă a acestei relații este formulată prin cuvintele „gură către gură“ sau „față către față“. Autenticitatea culturii orale și puterea ei, înțeleasă ca autoritate „invizibilă“, sunt ușor de recunoscut în orice discurs al oricărei tradiții religioase atunci când se raportează la propriile „contexte“ caracterizate prin oralitate (v. hinduism, budism, zoroastrism etc.). Ce înseamnă, de fapt, trans miterea în scris sau pe orice alt tip de suport
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]