9,120 matches
-
text după cum poate caracteriza și o viață de om (vita universa), și singurul exemplu dat aici de Quintilian e cel al lui Socrate. Nu e vorba în acest loc de înșelăciune, de tragere pe sfoară sau prefăcătorie, ci, simplu, de ironie. Scena esențială din intervenția lui Alcibiade este cea a seducției, cu precizarea că nu Socrate vrea să-l seducă pe Alcibiade, ci invers, căci funcționa deja dubla fascinație (Socrate e mereu în situația „ironică” de a fi iubit fără să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
tot timpul că nu știe nimic. Așa îi place lui să se arate”. Numai că Alcibiade nu a fost păcălit de Socrate, s-a păcălit singur, și încă el mai abitir decât ceilalți tineri care credeau că Socrate urmărește, fără ironie, „floarea frumuseții” lor. E ales Alcibiade în finalul Banchetului pentru că este exemplar dintr-un punct de vedere cu nimic special: în scena seducției, și încă mai înainte, Alcibiade înțelege că Socrate îi respinge propunerea (caz în care Socrate nici nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
exemplar dintr-un punct de vedere cu nimic special: în scena seducției, și încă mai înainte, Alcibiade înțelege că Socrate îi respinge propunerea (caz în care Socrate nici nu disimulează, și nici nu se preface în sensul cel vechi al ironiei); asta înțelege el foarte bine. De înțeles, înțelege, de crezut însă nu crede până în zorii zilei când află năprasnicul răspuns: Socrate nu pe Alcibiade vrea să iubească, nu!; vrea să-l facă pe Alcibiade să iubească dincolo de limitele și frumusețea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
549b. Ibidem, 550 c-d. Ibidem, 556a. Ibidem, 556c. La fel va susține și Aristotel în Politica, I, 1317a 40. Ibidem, 557c. Ibidem, 558c. Ibidem, 560c-e. Ibidem, 561b. Ibidem, 561e. Ibidem, 562c. Aceste libertăți pe care Platon le critică cu ironie sunt tocmai cele pe care Pericle, în discursul funebru păstrat de Tucidide, le laudă ca fiind cele mai frumoase trăsături ale democrației ateniene. Republica, 563e. Ibidem, 564a. Ibidem, 566b. Herodot, Istorii, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1961, vol.1, cartea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Gregory Vlastos, op.cit., pp. 27-45. Primele trei mențiuni ale cuvântului sunt păstrate la Aristofan (Viespile, 174; Păsările, 1211; Norii, 449). Demostene (Filipica I) folosește eirōneia când vizează pe aceia care mint pentru a scăpa de datorii. Definiția, cumva, clasică a ironiei în sensul actual, inclusiv cel socratic, o datorăm lui Quintilian, Institutio Oratorica, IX, 2, 44: „ironia este tropul prin care se sugerează contrariul a ceea ce se spune”. Platon însuși numește eirōn pe sofist („imitatorul prefăcut” - Sofistul, 268a) și eirōnikon - sofistica
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Păsările, 1211; Norii, 449). Demostene (Filipica I) folosește eirōneia când vizează pe aceia care mint pentru a scăpa de datorii. Definiția, cumva, clasică a ironiei în sensul actual, inclusiv cel socratic, o datorăm lui Quintilian, Institutio Oratorica, IX, 2, 44: „ironia este tropul prin care se sugerează contrariul a ceea ce se spune”. Platon însuși numește eirōn pe sofist („imitatorul prefăcut” - Sofistul, 268a) și eirōnikon - sofistica ignobilă. Cf. Republica, 337a. Cf. Gorgias, 489d-e. Cf. ibidem, p. 31. Prestigiul „ironiei” crește, ca să fiu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
IX, 2, 44: „ironia este tropul prin care se sugerează contrariul a ceea ce se spune”. Platon însuși numește eirōn pe sofist („imitatorul prefăcut” - Sofistul, 268a) și eirōnikon - sofistica ignobilă. Cf. Republica, 337a. Cf. Gorgias, 489d-e. Cf. ibidem, p. 31. Prestigiul „ironiei” crește, ca să fiu ironic, cu fiecare răsunător eșec pe care-l înregistrează. Cf. ibidem, p. 32. Ca eirōn paradigmatic declanșează Socrate o schimbare în conotațiile lui eirōneia. Convine sau nu, noua eirōneia datorează lui Socrate spectaculosul ei destin. Cf. Petru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și lecții speciale în vederea cultivării ingeniozității. d. Deosebit de importantă este atitudinea profesorului, relația sa cu elevii. Nu este deloc indicată poziția sa autoritară, oarecum despotică. Ea creează blocaje afective. Copiii nu îndrăznesc să pună întrebări, se tem de eșec, de ironii. E nevoie de un climat democratic, destins, prietenos. Autoritatea unui profesor nu se bazează pe constrângere, pe frică, ci pe competența sa profesională, pe obiectivitatea și ținuta sa ireproșabilă. El trebuie să fie apropiat de elevi, îngăduitor (în anume limite
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
comunicării, PV și NV sunt concordante (nu pot avea o voce veselă și o mină tristă), în timp ce între verbal și paraverbal, pe de o parte, și între verbal și nonverbal, pe de altă parte, pot apărea și discordanțe (spre exemplu, ironia, ca formulă expresivă, are un astfel de mecanism discordant: un mesaj verbal laudativ, contrazis de un ton disprețuitor și de o mimică de aceeași factură); • Față de implicarea voluntară și conștientă a partenerilor în CV, CPV și CNV scapă cel mai
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
se află în raport cu sine și cu ceilalți un elev supraponderal, cu asimetrii pronunțate ale feței sau ale corpului. Un astfel de elev va dezvolta, tot mai mult, comparațiile cu ceilalți din jur și, cum nu va putea evita până la urmă ironiile unora dintre colegi sau unele situații de viață jenante (de exemplu, ore de educație fizică, excursii, zile onomastice), el va ajunge să-și centreze tot mai mult atenția asupra propriului corp și să simtă nevoia de a se izola. Nesusținut
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
particular, eugeniștii de orientare mendeliană au descurajat chiar astfel de abordări lamarckiene ale reformei mediului. Moldovan a creat un nou cadru În care puteau fi discutate preocupările pentru bunăstarea socială, insistând asupra importanței acestora pentru sănătatea comunității viitoare. Ca o ironie, regimul comunist a fost cel care a realizat, În cele din urmă, acest obiectiv. Economie, dezvoltare și relații de muncătc "Economie, dezvoltare și relații de muncă" Pe baza priorităților eugenice stabilite de specialiști din Ministerul Sănătății, urmau să fie elaborate
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
exprimaseră cu alte ocazii. Tranformând femeile În agenți disgenici, eugeniștii sperau să reîntemeieze Încrederea În capacitatea bărbaților de a-și exercita responsabil libertățile individuale. Genul era la fel de important ca și etnia În definirea noțiunii de libertate individuală legitimă. Ca o ironie Însă, tocmai capacitatea bărbaților de a alege soții a fost cea care a primit un tratament legal mai strict. În 1938, Codul Penal a inclus o lege care le interzicea ofițerilor români să ia În căsătorie femei ce nu erau
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
49. Petre Râmneanțu, scrisoare către Nicolae Ceaușescu, Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, 17 martie 1978. Obținută prin amabilitatea domnului Romeo Lăzărescu, din arhiva sa personală. 50. Convorbire personală cu Victor Săhleanu, București, iulie 1993. Ca o ironie, cuplul Făcăoaru nu a avut copii. 51. Dimitrie Gusti, Opere alese, vol. 1, ed. Ovidiu Bădina și Octavian Neamțu,Editura Academiei R.S.R., București, 1968, pp. 424-426. 52. Iordache Făcăoaru, scrisoare către Petre Râmneanțu, 1 ianuarie 1978, 5. Obținută prin amabilitatea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și-au însușit fără prea multe probleme ideologia liberală a supremației forțelor de piață. Pentru elitele economice (managerii întreprinderilor de stat în curs de privatizare) era vorba despre înlocuirea controlului de facto al unui bun public prin însușire privată. Dar ironia istoriei face ca toți foștii conducători politici ai comunismului să aibă mai multe motive să-și păstreze poziția privilegiată prin transferul de proprietate, dat fiind faptul că, înainte, nu aveau controlul direct al aparatului economic (Windolf, 1998, pp. 369-370; Coenen-Huther
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
omul le Înnobilează, acordîndu-le nu numai o „semnificație”, ci și un „sens” (o valoare anume). * „Omul se comportă ca și cum el ar fi creatorul și stăpînul limbajului, În timp ce, dimpotrivă, limbajul este și rămîne stăpînul lui.” (M. Heidegger) Este, Într-adevăr, o ironie a sorții ca după ce geniul omenesc a creat un lucru care se apropie de perfecțiune, să-i fie apoi greu să-l stăpînească: „Mulți au căzut de ascuțișul sabiei; dar nu așa de mulți ca cei ce au căzut din pricina
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
calea e deschisă oricînd, dar plenitudinea inimii nu ne-o poate dărui nimeni” (J.W. Goethe). * „Trăim o dramă a limbajului: unii rostesc fraze, alții parafraze și doar cîțiva, rareori, căte un cuvînt.” (A. Baranga) SÎnt cunoscute, În acest sens, ironia lui M. Eminescu la adresa celor care vorbesc doar de dragul de a vorbi, și preocuparea lui de „a găsi cuvîntul ce exprimă adevărul”: „E ușor a scrie versuri CÎnd nimic nu ai a spune, Înșirînd cuvinte goale Ce din coadă au
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În raport cu ceva anume, neadmițînd nici un compromis (este naivitatea credinței absolute În ceva: un principiu, un ideal, etc.). * „Nimic mai temerar decît prostia.” (Menander) Pentru că În mare suferință este anticiparea: prostul crede că numai ceea ce face el e bine!... * „Prea adesea ironia nu-i decît o formă a lipsei de inteligență.” (Johan Oxenstiern) „Ironia” Însăși se cere a fi folosită cu inteligență, adică În tonuri adecvate și În raport cu oameni care o pot Înțelege!. * „Ferice de acela care are și avere, și minte
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un principiu, un ideal, etc.). * „Nimic mai temerar decît prostia.” (Menander) Pentru că În mare suferință este anticiparea: prostul crede că numai ceea ce face el e bine!... * „Prea adesea ironia nu-i decît o formă a lipsei de inteligență.” (Johan Oxenstiern) „Ironia” Însăși se cere a fi folosită cu inteligență, adică În tonuri adecvate și În raport cu oameni care o pot Înțelege!. * „Ferice de acela care are și avere, și minte.” (Plutarch) Adică de acela care are știința folosirii averii: „Dăruirea, folosința și
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
anumit tip de comportament: cînd, de exemplu, cineva este Înflăcărat de dorința răutăcioasă de a arăta ridicolul din comportamentul cuiva, Își dezvăluie, de fapt, fără să-și dea seama, micimea sufletească, devenind astfel el Însuși ridicol (și implicit ținta unor ironii). * „Unii stăpînesc cetăți, dar sînt robiți de femei.” (Democrit) De unde rezultă, Încă o dată, faptul știut că „rațiunea” este meșteră În strategii, pe cînd „sentimentul”, În arta de a ne atrage și conduce pe drumurile lui... * Fără Îndoială, „gelozia” cuprinde un
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
acasă din gura soției.” (Sam Bardell) Cu deosebirea totuși că psihiatrul așteaptă alt gen de răspunsuri, decît soția... * „O glumă n-a cîștigat niciodată un dușman, dar a pierdut, adesea, un prieten.” (Th. Füller) MÎnuirea „glumei” pretinde talent, deoarece, prin ironia pe care o cuprinde, ea expune defectele altora: „SÎnt mulți care fac glume deocheate și Încă și mai mulți care ponegresc sau iau peste picior; dar delicați sînt puțini. Ca să glumești cu grație și să găsești vorbe de duh fericite
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai puțin, cu cît Îl cauți mai mult.” (F. Hobbel) Poate pentru faptul că a fi spiritual Înseamnă a fi, În primul rînd, natural În observații și În judecăți: cu cît vrei, de exemplu, să fii mai ironic, cu atît ironia Își pierde din farmec și devine artificială. * „Simțul comun nu poate lua proporții geniale decît sub forma umorului.” (Lucian Blaga) Ne este dat totuși să vedem, uneori, performanțe deosebite și la nivelul „bunului-simț”. „Ironia este veselia reflecției și bucuria Înțelepciunii
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să fii mai ironic, cu atît ironia Își pierde din farmec și devine artificială. * „Simțul comun nu poate lua proporții geniale decît sub forma umorului.” (Lucian Blaga) Ne este dat totuși să vedem, uneori, performanțe deosebite și la nivelul „bunului-simț”. „Ironia este veselia reflecției și bucuria Înțelepciunii.” (A. France) Dar, culmea ironiei, ne place s-o folosim mai mult la adresa altora, decît a noastră Înșine!...: „Ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora” (John Locke). A căuta Însă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și devine artificială. * „Simțul comun nu poate lua proporții geniale decît sub forma umorului.” (Lucian Blaga) Ne este dat totuși să vedem, uneori, performanțe deosebite și la nivelul „bunului-simț”. „Ironia este veselia reflecției și bucuria Înțelepciunii.” (A. France) Dar, culmea ironiei, ne place s-o folosim mai mult la adresa altora, decît a noastră Înșine!...: „Ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora” (John Locke). A căuta Însă partea ridicolă a lucrurilor care te privesc are o virtute curativă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Lucian Blaga) Ne este dat totuși să vedem, uneori, performanțe deosebite și la nivelul „bunului-simț”. „Ironia este veselia reflecției și bucuria Înțelepciunii.” (A. France) Dar, culmea ironiei, ne place s-o folosim mai mult la adresa altora, decît a noastră Înșine!...: „Ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora” (John Locke). A căuta Însă partea ridicolă a lucrurilor care te privesc are o virtute curativă: „A te ironiza pe tine Însuți Înseamnă a te feri de boala stupidă a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
feri de boala stupidă a amorului propriu exagerat...” (George Sand). * „Nu trebuie să riscăm să glumim decît cu oameni politicoși sau deștepți.” (La Bruyère) Numai prin aceste două calități putem Înfrînge, pe moment cel puțin, sensibilitatea propriului orgoliu, rănit de ironia cuprinsă Într-o reușită vorbă de duh. Andrei Pleșu consideră că „umorul” ar trebui să fie o componentă esențială și, totodată, frecventă a condiției umane: „Într-o atmosferă de bună dispoziție - nu de veselie isterică sau de chicoteală infantilă - omul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]