4,444 matches
-
aceste lucruri contradictorii sînt adevărate, Ortega y Gasset se grăbea acceptînd ideea că tot sîngele elenic curat rămas astăzi În lume ar Încăpea Într-un pahar de vin. Din fericire, grecii ne-au sugerat că Ariadna așteaptă la intrarea fiecărui labirint. Chiar și al unuia alcătuit numai din nisip, vînt și o ploaie care a Început să cadă. Va fi greu să privesc aceste detalii numai teoretic. Ianus Cu cele două fețe ale sale Întoarse În sens contrar, această zeitate italică
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mormînt... Iar el n-a Îndrăznit să se uite Înapoi pînă ce zorii tulburi nu i-au dat curaj... Restul e poveste. Singura realitate rămîne ploaia care spală afară zidurile de Întuneric... Belerofon Un monstru pare să fie inerent unui labirint. Insă Belerofon era singur Înainte de a Învinge Himera. Deșertul prin care rătăcește spre sfîrșitul vieții sale și care, se Înțelege, nu este decît melancolia sa inconsolabilă, ni-l arată ducîndu-și pînă la capăt raționamentul. Acest episod la care face aluzie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe nisipul acestei veri să mă umplu de amintirile ei, să-mi satur setea de dragoste și de consecvență. Tot ce rîvnesc se află În ceea ce Ariadna murmură din nou: Aceasta-i menirea mea și a dragostei, să dau oricărui labirint o ieșire... Lumina care Îneacă oțetarii e caldă ca o mîngîiere. Și țîșnește parcă din ceea ce simt În această clipă, fremătînd și respingînd Încă o dată lecția amară a indiferenței. Fata Morgana Piramidele sînt goale, repetă unii cu Încăpățînare și tristețe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și a Înmuiat aripile. Dacă, așa cum s-a spus, În această perioada Afrodita n-a mai ieșit din mare, ci a intrat În cada de baie, Icar s-a uitat sceptic spre cer. Cerul va rămîne gol. Iar peste ruinele labirintului strălucește un soare negru și echivoc. Tiresias Erau taine pe care grecul antic nu vroia să le afle, să le distrugă prin curiozitate. Eschil a riscat o dată să fie linșat de mulțimea care-l suspecta că dezvăluiseîn opera sa un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a putea fi clădite pe ele templele grecești. Și oricît ni s-ar părea de ciudat, Între acest gladiator primitiv și Parthenon e o strînsă legătură... Elada Își afla echilibrul Între zei și monștri. Fiară e sfinxul, fiară Minotaurul, fiară labirintul, fiară Himera; și chiar lumina care Îl ucide pe Icar; fiară e aventura pentru Ulise. Grecul antic e sfîșiat Între bestii și idealul olimpic. Heracles se bate pentru a-i Întări Încrederea; se luptă pentru seninătatea pe care o va
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe care penelul rațional al pictorului francez n-a reținut-o. Și de ce am uita că lumea clasică e plină În aceeași măsură de zei și de monștri? De lucruri logice și ilogice? De eroi ca Tezeu și de galeriile labirintului? De discipolii lui Socrate și de judecătorii lui? Un lac În Campania era consacrat lui Pluton, zeul Infernului. Apele lui clocite exaltau miasme dezgustătoare și vătămătoare. Lacul comunica, se credea În vechime, cu Infernul. Pe malurile lui era oracolul Umbre-lor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cît de necesar era s-o Îndrăgesc după ce toată viața am iubit numai munții? Da, era necesar. Pentru ca să-mi aduc aminte lucruri pe care le uitasem sau le consideram adevăruri de rutină. Ariadna Îl trimite uneori pe Tezeu Înapoi În labirint. Și Ulise rătăcește Încă. Dar totul numai pentru a ne atrage atenția asupra unor Învățăminte. Ar fi trist să reducem istoria la partea ei epică. Sau să credem Împreună cu Tucidide că sîntem destinați să nu Învățăm nimic din ea. Deși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru temple pe care să ni le construim singuri. Ar trebui să spun: și voluptatea luminii. Dacă balanța mea s-a Înclinat vreodată spre nopțile lui Novalis, pentru care zorii tăiau Întunericul ca o ghilotină, aici m-am lecuit, bănuiesc. Labirinturile mele sînt acum pline de soare, iar buzele Ariadnei freamătă În lumină. Știu că aceste buze umede și luminoase murmură și „viață” și „moarte”, dar acum sînt pregătit să Încerc toată compătimirea necesară pentru Endimion. Endimion urăște luciditatea. O urăște
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care cade acum din clepsidră. Iar următorul nici nu știu dacă va mai cădea...) Endimion se teme de luciditate ca Ulise de largul mării. Pipăie marginile somnului și se cufundă În vis. Pentru el firul Ariadnei care-l scoate din labirint este un drum dureros. Reintră atunci În curgerea timpului din care a vrut să se sustragă deși a Înțeles că numai Într-un astfel de destin există dragoste... Piramida sa este Somnul. Endimion se Îngroapă de viu În ea. Părul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
toamnă răscolește o mare pe care n-o mai zăresc. O umbră s-a strecurat parcă printre oțetarii uzi de ploaie. Forma mea de speranță și de demnitate e să văd În Întuneric doi ochi lucind fosforescenți... Cuprinsul SFINXUL OEDIP LABIRINTUL TEZEU ARIADNA SISIF ULISE LOTOFAGII AHILE PASAREA PHOENIX OLIMPUL MUNTELE CÎMPIA PROMETEU NARCIS ICAR ANTEU APOLO DIONYSOS MARSYAS IANUS PYGMALION AFRODITA PARIS SIBARIS ORFEU BELEROFON PROTEU EPIGONII FATA MORGANA NEMESIS TIRESIAS CASSANDRA HERACLES MEDUZA IASON SATURN ENDIMION DESTIN PANDORA AIAX
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mugurii tainici de dorințe încolțiseră și se împliniseră într-un triumf vesel ca un cânt? Ca un vis urât rămăsee ce fusese greu în urma ei, iar acum ducea o viață ca o floare la ureche. Dar oare, va uita vreodată labirintul prin care umblase? Va uita de unde plecase? Cu siguranță nu. Cei care uită sunt cei mai nenorociți oameni. Formau o familie din patru membri. Andrei Alinandru era un copil care te captiva cu farmecul lui. Atât de chipeș și avea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care promiteau, pe Crialese nu-l cunosc suficient, iar ceilalți nu mă interesează ! Așa că l-am refuzat pe Jonny, fără regrete, iar el a înțeles : e de aceeași părere cu mine. 8 decembrie. Abia întors de la New York, mă apuc de Labirintul umbrelor : Expresionismul în cinema, o carte fundamentală scrisă acum mai bine de treizeci de ani (cum spune autorul, Petre Rado, în Cuvântul înainte datat august 2006) și reeditată la Scrisul Românesc. Petre Rado a plecat din țară chiar în anii
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
manual, cu târnăcopul și cu dalta în rocile mai moi, iar când dădeau de roci mai dure, le înfierbântau cu foc, după care aruncau apă cu oțet, până ce crăpau. Drumul galeriilor urca sau coboară, șerpuiesc în lateral, se ramifică formând labirinturi în căutarea filoanelor bogate în aur . Se pot vedea urmele prelungi, lăsate în piatră de dălțile ce au săpat pereții. În lumina chioara a unor becuri prea rar amplasate pe tavanul galeriilor, putem distinge pe pereți jocul de culori creat
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
o ireparabila pierdere și rămânem în sfântă ignoranța. „Al doilea avantaj - precizează autorul - ar fi că lectură este cel mai direct și, daca ni se permite să spunem așa, silențios instrument de meditație”. Astfel, suntem invitați a pași în beneficul labirint al cărții, dat fiind că orice pagina, orice carte trimit la altele „și cu timpul îți poți formă singur programul cel mai bun de lectură”. Dacă, finalmente, nu se întâmplă așa, de vină, zice ironic Olăreanu, nu este numaidecât cartea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
duceți bagajele cu mașina. Vă mulțumesc! Dac-o să vreți, deseară, la transportul cărților. S-au adunat cam multe. Bun. Pe deseară. Îmi dați telefon acasă și vin. Puteți pleca fără nici o grijă. Ies din canalul de climă, un fel de labirint subteran de toată frica -, trec prin secție în grabă, ajung la ușa dinspre poartă, arunc o privire cerului și-l văd cu cîteva pete senine, îmi zic în gînd că totul e bine, îmi amintesc cum Livia mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prins în mânuțele tale. Trimite-mi o fotografie nouă, nu cu privirile ascunse, ci franc ridicate; trimite-mi o fotografie a camerei tale. Nu mai pot suporta să bâjbâi în întuneric; uneori, când scrii mai rar, rămân ca într-un labirint, rătăcită, hagardă și halucinată. Scrisorile tale fac oficiul morfinei; trăiesc prin piqure-a noutăților: cum se învechesc - deși pentru mine sunt prinse cu rădăcini în făptura mea -, mă uit bolnăvicios la cutia de scrisori, mă mohorăsc și mă uit pe sub sprâncene
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-o spunându-ți: „O fac pentru mama. Suntem două luptătoare pe frontul viitorului, al viitorului nostru. Să avem curaj, să avem credință“. Și chiar dacă totul se prăbușește, cum cred pesimiștii, să fim alături în catacombe, precum creștinii de demult. Prin labirintul lor o să încercăm totuși să ne regăsim. Te strâng la piept, adorabila și neuitata mea Antigonă. V 21 decembrie [1948], marți Scumpa mea, frumoasa mea, buna mea, ieri chiar ai fost aproape ca o prezență concretă; când am deschis scrisoarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oricînd. Domnia-Ta poți veni la București și dormi la noi. Avem spațiu destul. Sîntem acasă de la orele 16 înainte. De la Gara de Nord cu 85 sau 89 pînă la Universitate, apoi cu 84 sau 92 pînă în str. Popa Nan, stația Labirint, apoi imediat la dreapta, apoi la stînga și iar la stînga, str. Moise Nicoară 21, ap. 2, la etaj (într-o casă cu un singur etaj). Numai eu și cu fiul meu în vîrstă de 35. Ne vom întreține cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
P. Andrei a urmat studiile primare la Școala generală Mihail Kogălniceanu și cele secundare la Liceul Internat “Costache Negruzzi” din Iași. Începută sub cele mai promițătoare auspicii, viața sa avea să se transforme după numai 18 ani într-un adevărat labirint. Moartea tatălui său va reprezenta momentul de trecere într-o nouă etapă a existenței. Cu toate că-i reveneau acum obligațiile de întreținere a familiei, va urma, așa cum dorise, cursurile Facultății de Drept. Doctor în Drept Civil , jurist eminent, Petru P. Andrei
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
le-a etichetat drept „popoare degenerate”. Majoritatea celor din barcă știu câte ceva despre Eliade și despre originile lui românești. Simt aproape palpabil cât de mică este lumea și cum fiecare persoană, popor și rasă au un rol bine stabilit în labirintul evoluției. Practic, fiecare dintre noi avem ceva de oferit celorlalți, fiecare avem măcar o calitate pe care o putem maximiza și cu care, dacă o oferim lumii cu inima deschisă, putem contribui la evoluția planetei. Din păcate, societatea de astăzi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la fel de cinematografic ca Fred Astaire. Dar despre 300 nu prea știu să vă spun ce e. Puteți să-l întrebați personal, deși mă îndoiesc că vă va răspunde altfel decît : Babu ! Babu ! Babu ! Dilema Veche, martie 2007 Zîne și monștri Labirintul lui Pan/El laberinto del fauno (Mexic-Spania, 2006), de Guillermo del Toro Ce-ar trebui să știți înainte de a intra la Labirintul lui Pan ? Că trebuie neapărat să intrați. Că veți păși într-o lume de basm. Că o lume
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mă îndoiesc că vă va răspunde altfel decît : Babu ! Babu ! Babu ! Dilema Veche, martie 2007 Zîne și monștri Labirintul lui Pan/El laberinto del fauno (Mexic-Spania, 2006), de Guillermo del Toro Ce-ar trebui să știți înainte de a intra la Labirintul lui Pan ? Că trebuie neapărat să intrați. Că veți păși într-o lume de basm. Că o lume de basm nu e întotdeauna o lume diafană, igienizată, securizată împotriva șocurilor serioase. Că uneori (de exemplu, în tradiția realist magică), în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
regizorului mexican Guillermo del Toro spre magie, spre oroare, spre emoție este atît de naturală și atît de viguroasă (chiar înspăimîntător de viguroasă), încît nici măcar Hollywood-ul n-a reușit s-o anemieze : înainte de a se duce în Spania ca să facă Labirintul lui Pan, el a poposit la Hollywood ca să facă Hellboy (2004), care, pe lîngă faptul că e un film despre un drac care fumează trabucuri și apără omenirea, mai este și unul dintre ultimele filme la care am plîns. Acțiunea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
hiperconcretețe (care pur și simplu te face să te simți mai viu decît la alte filme) e valabilă nu numai pentru imagini, ci și pentru sunete sfîrîitul unei țigări aprinse, pocnetul mai multor umbrele deschise simultan , și nu numai în labirintul subteran al faunului, ci și în lumea agresiv nefermecată a căpitanului Vidal. în ce relație sînt cele două lumi ? S-ar putea spune, presupun, că lumea de basm reprezintă riposta forțelor imaginației împotriva aplatizantelor idealuri fasciste de ordine și obediență
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
al tehnologiei suprasolicitate. Opintelile vizuale ale regizorului german în direcția dimensiunii inaccesibile a mirosului pot fi amuzante, dar rămîn pedestre, neimaginative, supuse literalismului și par deosebit de ineficiente pe lîngă recentele șocuri senzoriale oferite de regizorul mexican Guillermo del Toro în Labirintul lui Pan. Dar chiar și un regizor ca del Toro, capabil să transmită vizual senzații olfactive, ar fi fost, probabil, depășit de responsabilitatea de a transmite vizual senzații olfactive nemaiîncercate, nemaiexprimate, cum sînt cele descrise de Süskind. Problema e că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]