6,066 matches
-
Școlile triviale se organizau în fiecare parohie, învățându-se scrisul, cititul, socotitul și catehismul, în vreme ce școlile capitale funcționau, câte una, în fiecare district sau cerc administrativ. Acestea erau încadrate cu câte trei-patru învățători, care, pe lângă orele de religie, mai predau latina, desenul, compunerea, geografia, istoria, economia casnică și agricolă. În capitala provinciei civile bănățene se organiza o școală normală, numită preparandie, care pregătea învățătorii asigurând o predare la un nivel mai elevat. Frecventarea școlilor privea copiii cu vârsta școlară cuprinsă între
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
lucrul la Summa, a răspuns: "Nu pot, pentru că tot ceea ce am scris mi se pare că sunt paie". În 1274 a fost convocat să participe la o întrunire solicitată de papa Grigore al X-lea privind reconcilierea bisericilor greacă și latină; deși cu sănătatea șubredă a pornit în călătorie, însă o rană căpătată accidental la cap l-a forțat să se oprească la castelul nepoatei sale, aproape de Fossanova. După câteva săptămâni a fost transportat la o mânăstire cisterciană din vecinătate, unde
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
său). Cu o sănătate precară, primii ani de studiu i-a petrecut acasă, având ca tutore pe John Walsall, care fusese pregătit la Oxford și avea înclinații spre puritanism. La 12 ani începe studiile la Trinity College, Cambridge. Aici studiază latina și scrierile lui Aristotel; după absolvire, petrece trei ani la Paris pe lângă ambasadorul englez. A ocupat mai multe funcții publice, dar a intrat în conflict cu puterea. În 1621, o Comisie parlamentară l-a cercetat și l-a acuzat de
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Spencer vicar de Hinton Charterhouse, localitate situată la sud de Bath. Acesta s-a ocupat de continuarea educației sale, oferindu-i un caracter organizat, formal. La început, Spencer, spirit liber, independent, nu a fost încântat de lecțiile de greacă și latină. A fugit înapoi la Derby, dar s-a reîntors la unchiul său, mai matur și mai docil, fiind inițiat în ideile politice și economice de esență chartistă și neconformist protestante ale unchiului său. În 1836 se întoarce în localitatea natală
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
căsătorește cu Louise Dreyfus, fiica unui industriaș parizian, cu care va avea doi copii, Marie și André. În 1892 susține lucrarea și obține titlul de doctor al Universității Sorbona. Teza principală a fost însoțită de o teză complementară redactată în latină, în care se referea la rolul lui Montesquieu în constituirea științelor sociale. În 1902, Catedra de Științele educației de la Sorbona, ocupată de Ferdinand Buisson, a devenit vacantă ca urmare a numirii acestuia la Camera Deputaților. Durkheim devine membru al acestei
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
dintre culturi / 80 Partea a doua: Particularizări, similitudini și interferențe lingvistice / 89 Structura și arhitectura limbilor / 89 Configurația lingvistică actuală a Europei / 94 Familiile de limbi / 98 Stratificări între elementele limbilor / 103 Limba latină și limbile romanice / 108 Latina / 108 Latina literară tîrzie / 113 Limbile romanice / 116 Evoluția gramaticală de la latină la limbile romanice / 129 Germanica comună și limbile germanice / 162 Particularități ale gramaticii limbilor germanice / 177 Aspecte ale determinării și ale topicii în limbile moderne / 205 Creativitate lexicală și tipologie
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lingvistice / 89 Structura și arhitectura limbilor / 89 Configurația lingvistică actuală a Europei / 94 Familiile de limbi / 98 Stratificări între elementele limbilor / 103 Limba latină și limbile romanice / 108 Latina / 108 Latina literară tîrzie / 113 Limbile romanice / 116 Evoluția gramaticală de la latină la limbile romanice / 129 Germanica comună și limbile germanice / 162 Particularități ale gramaticii limbilor germanice / 177 Aspecte ale determinării și ale topicii în limbile moderne / 205 Creativitate lexicală și tipologie / 219 Consecințe ale expansiunii limbilor romanice și germanice / 227 Partea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
iradiere și prin misionari pe parcursul a circa opt secole, a fost totuși europenizată prin absorbția unor curente de gîndire grecești și prin fixarea unor centre ecleziastice puternice pe pămîntul Europei, unde a devenit mijloc de răspîndire a limbilor greacă și latină, limbi care au devenit surse de îmbogățire și modele de structurare pentru toate idiomurile moderne ale continentului. În acest mod, creștinismul a însemnat nu numai o nouă religie, comună tuturor europenilor, ci și o platformă culturală și lingvistică unificatoare pentru
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
înlocuită de procedee mai simple, dar mai relevante. Această evoluție a făcut ca limbile corespunzătoare focarelor culturale europene din epoca modernă (adică limbile romanice vestice și limbile germanice) să se deosebească tipologic de limbile corespunzătoare focarelor culturale antice (greaca și latina). Deși în secțiunile a doua și a treia ale lucrării de față, care au o pronunțată componentă lingvistică, fenomenele adu-se în atenție sînt abordate din perspectiva comunicării europe-ne, ele beneficiază totuși de o analiză și de o interpretare conforme
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
primul aspect, cel popular, căci, abia după ce această conformație etnică s-a conturat, a căpătat preponderență comunicarea la nivelul culturilor majore și a limbilor literare. Astfel, romanizarea în zonele în care s-au format limbile romanice s-a produs prin intermediul latinei populare și, după mai multe secole, cînd s-a pus problema formării limbilor literare romanice a fost valorificată și limba latină literară, care a fost luată ca model și din care s-au realizat împrumuturi. Pe de altă parte, elemente
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
elementele lexicale ale limbii germane au o structură analizabilă, ele pot fi refăcute pe terenul altei limbi cu mijloacele acesteia, adică pot fi redate prin calcuri (sau prin perifraze), în vreme ce franceza, ca limbă romanică, are elementele lexicale (culte) preluate din latina literară sau din alte limbi, încît ele nu se pot analiza și, de aceea, o altă limbă trebuie să le preia la rîndul ei ca atare. Astfel, cuvîntul german Jahreszeit [΄ja:r(stsait], are în componență cuvintele Jahr "an" și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tip catalitic, așa cum este se pare cazul românilor, pentru a se putea realiza asemenea distincții, încît definitorie comunicării culturale și lingvistice din spațiul european este mai degrabă dominanța unei singure surse, cum a fost cazul culturii grecești sau a celei latine, în vechime. De aceea, s-ar putea considera cu mai multă îndreptățire că orice influență poate fi deopotrivă modelatoare și catalitică (deci, mixtă), dar că se pot distinge uneori situații de prevalență a unui aspect asupra celuilalt. În acest sens
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
avea la bază dialectul atic, dar admitea variația stilistică prin folosirea în literatură și a altor dialecte, precum cel homeric, cel ionic, cel eolic și cel doric 16. Limba greacă veche nu a dat naștere la mai multe limbi, precum latina, germanica sau slava, deși a avut o serie de dialecte distincte și deși s-a vorbit pe un teritoriu foarte extins și are o vechime foarte mare. Evoluția ei în timp a dus însă la diferențieri în diacronie, încît, după
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
situații asemănătoare. Alfabetul grecesc a fost preluat de etrusci, iar de la ei a ajuns la romani, care l-au transformat în alfabetul latin, folosit astăzi în cea mai mare parte a Europei. Mai tîrziu, din îmbinarea scrierii grecești cu cea latină s-a creat scrierea runică, folosită în epoca veche de popoarele germanice de nord. Numele acestei scrieri vine de la goticul runa "taină", întrucît, inițial, era folosită exclusiv de preoții deținători ai misterelor. Pornind de la alfabetul grecesc, s-a format și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
decît parțial conformația culturală și lingvistică anterioară, căci, deși activitatea culturală nu a încetat, ea nu o mai continuat-o pe cea a vechilor romani, fiind dominată de teologie și manifestîndu-se în domenii mai restrînse. Pe de altă parte, folosirea latinei a încetat treptat, locul ei fiind luat de limba greacă a cărei formă literară nu a mai continuat însă vechea tradiție, reprezentînd un aspect rezultat dintr-o adaptare la noua situație politică, în care centrul era orașul Constantinopol. Această nouă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Roman și al zone-lor în care se vorbesc limbile romanice. Mai mult, la fel ca în cazul realizărilor Greciei Antice, realizările romanilor au continuat a fi preluate, valorificate și imitate chiar după ce Imperiul Roman nu a mai existat și după ce latina nu a mai fost limbă populară uzuală. Situația a fost favorizată în primul rînd, desigur, de valoarea culturii și civilizației romane și de trăsăturile de excelență ale limbii latine, dar și de faptul că, după creștinarea celei mai mari părți
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în mare parte în relație nemijlocită cu cele cultice, iar uneori depinzînd chiar de acestea. De aceea, bogăția și varietatea culturală specifice vechilor latini s-au limitat treptat la cîteva forme de manifestare, important fiind îndeosebi faptul că, prin continuarea latinei, s-a menținut în mare măsură comunicarea interetnică în spațiul european, iar alfabetul latin s-a impus ca formă de redare grafică a limbilor pentru foarte multe dintre popoarele europene. De la alfabetul latin s-a format scrierea gotică dominată de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
occidentală și cea orientală, a permis Occidentului european să redescopere valorile clasice realizate de vechii greci, dar și de arabi, cu ajutorul traducerilor realizate prin colaborarea cărturarilor creștini, evrei și arabi, iar rezultatul a fost transpunerea lucrărilor scrise în arabă în latină, pe atunci, limba de cultură a Europei. În aceste împrejurări, Europa de vest, în arealul căreia înființarea de universități căpătase un ritm deosebit, s-a putut deschide diversificării interpretărilor filozofice și cunoașterii științifice, abolind treptat încarcerarea spirituală pe care o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o presupunea doctrina teologică. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, în timpul domniei lui Alfons al X-lea, (supranumit Înțeleptul) s-a produs un fenomen deosebit: traducerile au început să nu mai fie finalizate în texte scrise în latină, ci în texte redactate în dialectul castilian al limbii spaniole, dialect care se va impune cu timpul în raport cu celelalte dialecte, care își formaseră și ele un aspect scris (se formaseră, deci, dialecte literare), și va constitui baza pe care s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
formaseră, deci, dialecte literare), și va constitui baza pe care s-a realizat limba spaniolă literară. Treptat, această limbă literară a înlocuit, pe teritoriul spaniol, limba latină și s-a perfecționat într-un ritm intens, îmbogă-țindu-se cu mijloace preluate din latină și din arabă. Estul european a evoluat diferit de Occident în epoca medievală, astfel încît și ceea ce reprezenta moștenire comună a căpătat aici un aspect deosebit. După expansiunea triburilor slave din secolele VII-X, estul și mare parte din centrul continentului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
astfel încît zonele în care și-au manifestat supremația au cunoscut o evoluție diferită sub toate aspectele în raport cu Europa propriu-zisă. Epoca modernă Prin preferarea spaniolei-castiliane ca limbă în care se traduceau lucrările filozofice, științifice și literare scrise în arabă, în locul latinei, în secolul al XIII-lea, s-a produs un fenomen de o importanță deosebită în istoria culturii europene: s-a început înlocuirea vechii limbi consacrate în cultură și în cult prin limbile etnice, care și-au creat treptat un aspect
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în zona Dunării. În acest context, deși nu s-a manifestat ostilitate pentru limba latină, care a rămas în continuare admirată și utilizată, s-a ajuns la concluzia necesității unor limbi literare corespunzătoare formelor populare ale limbii care porneau de la latină, dar care deveniseră foarte deosebite de latină. În Italia, învățații au constatat că limba latină a avut două aspecte: unul popular, din care descind limbile romanice, și unul literar, care continua să fie folosit ca limbă de cultură a Europei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu s-a manifestat ostilitate pentru limba latină, care a rămas în continuare admirată și utilizată, s-a ajuns la concluzia necesității unor limbi literare corespunzătoare formelor populare ale limbii care porneau de la latină, dar care deveniseră foarte deosebite de latină. În Italia, învățații au constatat că limba latină a avut două aspecte: unul popular, din care descind limbile romanice, și unul literar, care continua să fie folosit ca limbă de cultură a Europei, dar care, în acel moment, nu mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
motiv, reprezenta o limbă străină în raport cu limbile vorbite. În acest caz, se impunea ca, pe baza elementului romanic popular, să se realizeze și un aspect literar corespunzător. De aceea, învățații italieni de la începutul Renașterii au ajuns la ideea distinctibilității între latină și o limbă romanică, limbă care, deși o continua pe cea latină, reprezenta o altă realitate și s-a inițiat astfel o activitate conștientă în vederea creării și normării limbii literare pornind de la ceea ce oferea limba populară. În Italia acelor timpuri
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
impunea ca, pe baza elementului romanic popular, să se realizeze și un aspect literar corespunzător. De aceea, învățații italieni de la începutul Renașterii au ajuns la ideea distinctibilității între latină și o limbă romanică, limbă care, deși o continua pe cea latină, reprezenta o altă realitate și s-a inițiat astfel o activitate conștientă în vederea creării și normării limbii literare pornind de la ceea ce oferea limba populară. În Italia acelor timpuri s-a distins în mod deosebit învățatul Dante Aligheri, care, în cartea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]