15,723 matches
-
deși, firește, au fost copiate în continuare și răspândite în cercurile nestoriene. Un anumit număr de citate se găsește în cele cinci cărți ale tratatului contra lui Nestorios compus de Chiril. Pe baza actelor conciliului de la Efes și a traducerilor latine ale lui Marius Mercator, editorul textelor care ne-au rămas de la Nestorios, Fr. Loofs, a distribuit materialul disponibil în treizeci de omilii: e vorba de texte practic complete (în foarte puține cazuri) și de scurte fragmente. În afară de atacurile împotriva arienilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiar dinainte de Efes, datează însă o a treia epistolă către Celestinus și una către patriarhul Ioan de Antiohia, aliat al lui Nestorios. Greu de datat, dar nu posterioară anului 430, este o scrisoare (ce s-a păstrat doar în versiunea latină a lui M. Mercator) adresată pelagianului Celestius, prin care e îndemnat să se supună măsurilor luate împotriva lui. Totodată, în traducere siriană, s-a păstrat o scrisoare a lui Nestorios către locuitorii orașului Constantinopol, scrisă către sfârșitul vieții sale, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 431 pentru a justifica întârzierea (epistola 22 din epistolarul lui Chiril) și mai cu seamă cele în care discută și până la urmă acceptă, cu unele precizări, formula de conciliere (38 și 47 din epistolarul chirilian, prima păstrată și în latină, siriană, etiopiană; și alte două păstrate în Actele de la Efes), ca și scrisoarea care ne-a parvenit doar în latină sub formă de extrase în care îl apără pe defunctul Teodor din Mopsuestia. Au rămas și fragmente dintr-o predică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fotinus care afirma că cel care se născuse era un simplu om). A patra predică, păstrată în greacă și latină este dedicată termenului Theotokos și lui Simeon (e scrisă deci pentru sărbătoarea purificării); cea de-a cincea, păstrată numai în latină, e consacrată tot Crăciunului. A șasea ne-a rămas în latină și greacă, însă autenticitatea ei este îndoielnică (deși Teodot nu proceda astfel, conține citate din literatura clasică: a IV-a eclogă a lui Virgiliu). E nesigură și paternitatea unei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unei predici ținute în Biserica Sfântului Ioan și păstrată în versiune etiopiană. Fals e un lung panegiric al Sfântului Gheorghe, transmis sub numele lui Teodot în coptă, arabă și etiopiană. În Synodicon contra Tragediei lui Irineu se găsește, în traducere latină, un fragment, cu siguranță autentic, dintr-o scrisoare a lui Teodot adresată unui călugăr pe nume Vitalis care este îndemnat să se păzească de doctrina lui Nestorios. Trei fragmente exegetice consacrate unor pasaje din Faptele Apostolilor sunt atribuie lui Teodot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
comparat pe Ioan de Antiohia cu Iuda; a fost exilat la Scitopoli în Palestina, de unde a plecat ulterior la Tyr și aici a și murit la o dată necunoscută. În Synodicon contra Tragediei lui Irineu s-au păstrat, într-o traducere latină mediocră, cinci scrisori ale lui Euteriu. Trei dintre ele, adresate lui Ioan de Antiohia, lui Helladius din Tars și, respectiv, lui Alexandru de Hierapolis și Teodoret din Cyr, se înscriu în schimbul de scrisori care are loc după Efes între episcopii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mântuire a lui Dumnezeu care se realizează în istorie și mai precis în întrupare. Ne-au mai rămas de la Proclus și opt scrisori, în parte fragmentare, ca și alte câteva ce-i sunt adresate. Cele mai multe s-au păstrat numai în latină în Synodicon contra Tragediei lui Irineu. Cea mai cunoscută și mai importantă (păstrată, în afară de greacă, în vechi versiuni în latină, siriană și armeană) este nr. 2, adresată clerului armean și denumită în mod curent Tomus ad Armenios. În 435, câțiva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Biblioteca Apostolica Vaticana, Città del Vaticano 1967; cf. indicațiile detaliate din CPG IV, n. 5800-5892. Scrisori: PG 65, 851-868; noi ediții în ACO I; II; IV: cf. CPG IV, n. 5896-5915 (Tomus ad Armenios: ACO IV, 2 187-195, greacă; 197-205 latină). Despre Proclus: A. Solignac, Proclus (saint), DSp XII/2, 1986, 2374-2381, cu bibliografie și date despre scrieri. Totodată: M. Aubineau, Bilan d’une enquête sur les homélies de Proclus: REG 85 (1972), 572-596; R. Caro, La homilética mariana en el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el. Scrierile sale, amintite aici, s-au păstrat doar în actele conciliului de la Calcedon: întâmpinarea făcută lui Flavian contra lui Eutihie și apelurile adresate împăraților și conciliului în versiunea originală greacă și în latină, iar apelul trimis papei numai în latină. Bibliografie. Diamartyria în ACO I, 1, 1, pp. 101-102 (în greacă); I, 3, pp. 18-19 (latină); celelalte texte, în ordinea menționată la sfârșit, în ACO II, 1, 1, pp. 100-101; 66-67; II, 1, 2, pp. 8-9; II, 2, 1, pp.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Flavian contra lui Eutihie și apelurile adresate împăraților și conciliului în versiunea originală greacă și în latină, iar apelul trimis papei numai în latină. Bibliografie. Diamartyria în ACO I, 1, 1, pp. 101-102 (în greacă); I, 3, pp. 18-19 (latină); celelalte texte, în ordinea menționată la sfârșit, în ACO II, 1, 1, pp. 100-101; 66-67; II, 1, 2, pp. 8-9; II, 2, 1, pp. 79-81. Cf. totodată G. Bareille, Eusèbe de Dorylée, DTC V, 1913, col. 1532-1537. 10. Andrei din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
definește ca pe un „om cu un limbaj limpede și cu spirit pătrunzător, îmbogățit prin lectura anticilor”, îi atribuie un comentariu complet la Daniel și câteva omilii (Bărbații vestiți 89) care din păcate au dispărut. Potrivit lui Marcellinus Comes, un istoric latin din secolul al VI-lea, ar fi comentat toate epistolele lui Pavel. Într-adevăr, sub numele său apar în diferite catene manuscrise fragmente exegetice referitoare la epistolele către Romani, Corinteni, Galateni și Evrei. Mai cu seamă comentariul epistolei către Romani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
7-8 sunt dovezi ale contactelor cu teologia lui Teodor din Mopsuestia. Dintr-o scriere în care sunt atacate cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril (intitulată probabil Răspuns), compusă cu certitudine înainte de pacea din 433, au rămas două fragmente în traducere latină (a căror autenticitate este contestată de E. Schwartz și susținută de F. Diekamp) în opera lui Facundus din Hermiane (Apărarea celor Trei Capitole IV) și la Pelagius (care le-a preluat de la Facundus); bogate în reminiscențe biblice, fragmentele se caracterizează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ataca mai ales pe Chiril și deplângea totodată faptul că acesta se adresase papei Celestinus, pe care îl considera incapabil să priceapă subtilitățile dogmatice aflate în discuție. Opera s-a pierdut, însă din ea a furat multe lucruri un autor latin din secolul al VI-lea, probabil diaconul roman Rusticus, care a folosit-o pentru a completa Collectio Turonensis (una din culegerile de documente de la Efes) și pentru a alcătui o colecție latină de acte referitoare la criza de la Efes intitulată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din ea a furat multe lucruri un autor latin din secolul al VI-lea, probabil diaconul roman Rusticus, care a folosit-o pentru a completa Collectio Turonensis (una din culegerile de documente de la Efes) și pentru a alcătui o colecție latină de acte referitoare la criza de la Efes intitulată Synodicon (în realitate, nu e vorba de documente sinodale, ci de scrisori personale ale unor episcopi și presbiteri); opera e denumită adesea Sinodicon-ul de la Montecassino pentru că cel mai important manuscris prin care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adesea greu de înțeles, culegerea e foarte prețioasă pentru că adună la un loc multe din sursele referitoare la controversa nestoriană. Bibliografie. Ediții: Epistola către episcopi: ACO I, 5, pp. 135-136. Synodicon-ul, păstrat în două manuscrise într-o anexă a traducerii latine a actelor de la Efes, este editat în ACO I 4 (și deja în PG 84, 565-864). Despre Irineu cf. G. Bareille, Irénée, évêque de Tyr, DTC VII, 1922, col. 2533-2536. 17. Antipater din Bostra Devenit episcop de Bostra, în Arabia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doua jumătate a anului 543. Titlul Trei cărți contra nestorienilor și a eutihienilor a fost dat de H. Canisio unui număr de trei tratate reunite sub un prolog unic pe care el le-a publicat în 1725 într-o versiune latină (textul grec a fost editat ulterior de A. Mai). Primul tratat este dedicat respingerii „opuselor aparențe susținute de Nestorios și Eutihie în privința divinității și a umanității Domnului”. Într-adevăr, autorul susține că adepții celor doi pot fi foarte bine definiți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de fapt, o continuare a celei precedente care se încheie tocmai cu începutul disputei. Bibliografie. Ediția celor două opere în PG 86/1, 568-620 și 621-784. Cf. R. Aubert, Gregentios (Saint), DHGE 21 (1986), col. 1385-1386. 31. Pavel Silențiarul Termenul latin transpus în greacă sub forma silentiaroi desemna la Bizanț slujbașii (subordonați ai praepositus sacri cubiculi, ai administratorului palatului imperial) ce aveau sarcina de a asigura ordinea și liniștea în palat. Unul din aceștia, Pavel, a compus două poeme în hexametri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu exclude posibilitatea ca discipoli ai lui Pimen, eventual emigrați acolo, să fi avut o contribuție importantă la alcătuirea lor. Diversele culegeri au fost traduse în numeroase limbi. O influență particulară asupra spiritualității occidentale, nu numai monastice, au avut versurile latine pe care iezuitul H. Rosweyde le-a publicat în 1615 în 10 cărți însoțite de un apendice (Vitae Patrum). Valoarea lor este însă inegală; printre cele mai bune se numără versiunea unei colecții sistematice foarte vechi, anterioară adaosurilor succesive, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisorile trimise lui Rufin, rezultă că e puțin probabil să se fi născut mult după 360. Faptul că era presbiter și stareț la Pelusium este confirmat în Synodicon contra Tragediei lui Irineu care conține câteva din scrisorile lui în versiune latină. Lipsa unei ediții critice a epistolarului lui Isidor face încă dificilă utilizarea acestuia. La început, pare să fi existat o culegere realizată în secolul al V-lea în mănăstirea Acemeților din Constantinopol care cuprindea 2000 de scrisori distribuite în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al II-lea. În tradiția manuscrisă această operă se prezintă sub trei forme. O formă lungă conține în interiorul său o altă scriere, Istoria călugărilor din Egipt, care până la sfârșitul secolului al XIX-lea putea fi citită separat numai în traducerea latină făcută de Rufin din Aquileia între 402 și 406. O a doua versiune înglobează și Istoria călugărilor, dar e plină de modificări și interpolări cu scopuri educative. Numai în trei manuscrise (dintre care unul a fost distrus) există o versiune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opera a fost tradusă în latină de Rufin din Aquileia; multă vreme s-a spus că ar fi vorba de fapt de o scriere a lui Rufin, însă Festugière a demonstrat că textul grec e cel original și că versiunea latină a lui Rufin este o traducere. Istoria a fost tradusă și în siriană; unele părți s-au păstrat și în armeană, coptă, georgiană și slavă veche. Din majoritatea manuscriselor și din Istoria Bisericii a lui Socrate (IV, 23) rezultă că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi separate poveștile despre lupta cu diavolul și despre miracole; un caz extrem - însă, într-adevăr, fără mare frecvență în operă - este istoria unei femei transformate în iapă, motiv romanesc tradițional (c. 17). Istoria s-a bucurat de trei versiuni latine, bazate pe surse diferite; prima a fost efectuată de diaconul roman Pascasius care a tradus în secolul al V-lea un text al versiunii grecești G. Toate trei au fost reluate de iezuitul H. Rosweyde în ediția sa Vitae Patrum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
descriși ca niște anahoreți; s-a spus că acest mic tratat ar constitui un fel de apendice la Istoria Lausiană. Conținutul operei e format mai degrabă din legende, dar e o dovadă a interesului lumii bizantine pentru Orient. O versiune latină a acestui tratat a fost păstrată printre operele lui Ambrozie. Bibliografie. Ediții: Palladio. La Storia Lausiaca. Introd. de C. Mohrmann, text critic și comentariu de G. J. M. Bartelink, trad. de M. Barchiesi, Fondazione Lorenzo Valla, Mondadori, Milano, 1974; textul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chrysostome, 2 vol. (SChr 341-342), Cerf, Paris 1988, Trad. it. coord. de L. Dattrino (Collezione testi patr. 125), Città Nuova, Roma 1995. Despre popoarele din India: W. Berghoff, Palladius. De gentibus Indiae et Bragmanibus, Hain, Meisenheim a. Glan 1967. Versiunea latină a tratatului în PL 17 (ed. din 1866), 1167-1184. - Studii: pentru început, B. Flusin, Pallade d’Hélénopolis, DSp fasc. 76/77, 1983, col. 113-126; totodată: E.D. Hunt, Palladius of Helenopolis: A Party and its Supporters in the Church of the
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
celelalte versiuni. Dintre acestea, cele mai importante sunt cele cinci variante în siriană, editate de R. Draguet, unde apare un strat al textului mai vechi decât cel grecesc; varianta coptă e fragmentară; mai sunt apoi diverse variante în arabă, armeană, latină, etiopiană, gerogiană. De fapt, nu e vorba atât de un text sau de o culegere de texte, cât mai degrabă de o „materie mobilă” (Draguet) ale cărei componente pot fi atribuite unor autori diferiți în diverse manuscrise. Cele mai vechi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]