4,183 matches
-
priceput? — Zăău! mîrÎi celălalt morocănos. Da’ ce facem aici?! Creșă, grădiniță?! Ascultă! rosti celălalt. Ai auzit ce-am zis, nu? — Ei, fir-ar a dracului de treabă! bombăni cel scund. Eu, unul, n-am de gînd să m-apuc de legănat copii tîmpiți. Ai auzit ce-am zis, nu? replică Bull pe un ton apăsat și amenințător. Da, da, am auzit, bombăni celălalt. — Și să nu-ți mai aud clanța! Dacă am zis că băiatul rămîne cu noi Înseamnă că rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zornăiau. Pe o bucată de pămînt bătătorit și prăfos se fixau deja stîlpii cortului În care avea să fie expoziția. Un elefant Înainta gînditor pe teren și, la semnalul omului cocoțat pe grumazul său, Își lăsa capul În jos, Își legăna de cîteva ori trompa cenușie, brăzdată, iar apoi o Încolăcea grav În jurul unui stîlp de cort, mare cît catargul unei goelete de curse. Apoi elefantul se retrăgea Încet, tîrÎnd stîlpul uriaș ca pe un băț de chibrit. În acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ajuns ca să se ridice copăcel în picioare, se naște din relația lui cu ideea de hoție, veșnica lui marotă, de care nu uită nici când doarme. Și cum să nu consideri paradoxală purtarea acestui popor când pe de o parte, leagănă la pieptu-i puzderie de mari tâlhari naționali, cărora le dă grijuliu să sugă euroi direct de la țâța bugetului, ba încă le mai dă și la felul doi piure de afaceri grase cu statul, îi cocoloșește cu drag și le prinde
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
copac Degeaba ne-am bucurat noi, cândva, că omul a coborât cu succes deplin din copacul precambrian, sănătos tun și cu mare disponibilitate de a trece fluierând în tabăra numită zoon politikon. Sărmanul copac n-a rămas liniștit să-și legene a doină frunza și ramul, fiindcă în vremurile noastre, aflate complet la cheremul acelui zoon politikon, tot mai mult se observă cum se cațără scroafa-n copac. Cum, necum, se cațără și basta! Mai ales că este ajutată, nu chiar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din mijlocul frunții i se zbârlise amenințător, buzele înroșite, tumefiate păreau că murmură un cântec de bătălie. Sabina se aruncă peste Leo și-și înfipse unghiile în pieptul lui. Ars de durere, acesta se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta. În prima fază a învălmășelii, Siegfried profită de un moment de neatenție și străpunse buzele Pepitei. Înăuntru găsi cald, beznă și o umezeală care-l făcu să alunece și să se prăbușească într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-l afară! Din dilemă m-a smuls chiar ea: Azi e luni. Peste trei zile, vineri, m-am programat la o clinică, pentru chiuretaj. Eu aș zice să-l ții, îngânai cu jumătate de gură. Sigur, îl hrănești și îl legeni tu noaptea în brațe, ca să adoarmă. Vezi să nu afle mama nimic. A revenit sâmbătă. Gata, s-a dus! Era băiat. Singurul lucru care îmi vine în minte e că, pe când eram puști, visam să am un băiețel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
holul blocului și, de la parter, am auzit, printre urletele lui Mick Jagger, glasul hârâit al austriacului cu cap mare, în cinci colțuri: grijania și parastasu’!. Pe alee mi-am făcut cu greu loc: cinci fetițe țopăiau cântând: „doi elefanți/se legănau/pe o pânză de păiaaanjen”. Gicu cădea tot mai des într-un soi de leșin, deși preoteasa își făcea de lucru pe lângă el și-l altoia cu pliciul, sub pretextul unei muște obraznice. Într-o zi mai senină, când soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Acum că adversarului său i se făcea comândul, își pierduse pentru o clipă concentrarea și asta îi fusese fatal. Fecioara cu coasa îl prinsese neîncordat. În drum spre priveghiul mortului se întâlni cu cele cinci fetițe. Cântau: „un elefant/se legăna/pe o pânză de păianjen”. Cristina plecase să scoată certificatul de deces, după care urma să aranjeze la cimitir. Ulrich zăcea pe masa din sufragerie, în mijlocul iureșului de mobilă pe care-l îngroșase timp de o viață. Era îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trăire în derulare sau aspirație, în partea a doua, tot mai pregnant, timpul mi te ascunde, iar memoria degetelor aduce promisiunea potențialei întrupări din pasărea duhului tău. Între demult (când ploi și rodiri în ceața moale ca visul: / pluteau dealurile legănându-se / rândunica oua în părul bunicului / turmele se scăldau în laptele Lunii / nunțile durau trei-patru veșnicii / pomii erau din albine de aur / fulgera și tuna cu colinde în vară...) și acum, sinele s-a metamorfozat, noua identitatea pe care și-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și, mai mult, își iubesc locurile în care s-au născut ei și înaintașii lor - este accentuată prin prezența a numeroase pasaje de un lirism pronunțat: noaptea înfige sulițe negre în pleoape, / luna curge cu clinchet în baltă, / păsările se leagănă la capătul zborului...; sălciile își dezdoaie arcurile strunite de ger, / gheața se topește somnambulă / către răsărit și parcă / se văd pașii Domnului curgând către mare, / iar apele ard de bucurie...; Marea s-a retras speriată spre larg, / Dunărea își înfige
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de brazi, Bisericanii, pe care îi părăsisem, se iveau pe dreapta în răstimpuri privirilor noastre, cu turnurile lor scânteietoare de lumină și cu cingătoarea lor puternică de ziduri pe stânga, largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor, ce se legănau în valuri verzi, înforite sau aurii, sub suflarea domoală a vântului de vară... Drumul neted se desfășura înaintea noastră gălbiu și lung, iar pe alocurea câte un picior de munte mai înrăzneț îi dădea parcă un ghiont, îl frângea în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
tuturor privesc răutacioși. Mai departe. Un colț curat, senin și liniștit mai e pe lumea aceasta? Într-un alt târg, într-o mahala sărăcăcioasă, iată o colibă. Fereastra mică e deschisă; lângă fereastră, mama, cu fața suptă de neodihnă, își leagănă copilașul bolnav pe genunchi. Micuțul stă cu ochișorii verzi deschiși, pieptul mai nu i se ridică, buzele albe nu se pot mișca. Se gândește mama: câte necazuri, câte nădejdi, și acum! Și cum gândea astfel, o lacrimă, curată ca un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
4. Explicați expresiile: a zbughit-o, urechea ciulită, foame cumplită, grânele râd pe camp. Un oaspete neobișnuit Călin Gruia La malul apei era o salcie uriașă. Sub salcie creștea cea mai frumoasă iarbă din lume. Apa șușotea printre pietre, vântul legăna încet ramurile copacului, iar Mădălina citea cu glas tare o poveste. Glasul fetiței se amesteca lin cu murmurul pârâului, cu șoapta frunzelor, iscând un fel de cântare nemaiauzită. Când Mădălina închise cartea auzi în văzduh un zbârnâit ca de aripi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și vecia dulce. (autorul, vol. Cine, pag. 66) Sub steagul Legiunii, morții noștri au apărat toate comorile Neamului, materiale și spirituale, au apărat credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi sau a nu mai fi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
puterea lor de a măcina și piatra cu rădăcinile îmi impune respect. Lumina amurgului îi face mai puțin sticloși, le dă ceva feciorelnic. Și, ascunși pe jumătate de un zid vechi, capătă un mister care îndeamnă subconștientul meu să se legene pe ramurile lor ca într-un balansoar. E un ceas care-ți cere să iei viața așa cum e, cu recunoștință. Un tunet sfâșie liniștea, cum ai sfâșia o draperie. E primul tunet pe care-l aud în acest an. 17
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sentimentul neliniștitor, insistent, că o mai văzusem undeva pe această femeie: că ar fi trebuit s-o recunosc și chiar să-mi amintesc numele ei. În mâna stângă ținea o coală de hârtie A4, îndoită pe mijloc; mâna dreaptă se legăna pe lângă corp, ca și cum căuta un buzunar în care s-o ascundă. — Bună, spuse ea. — Bună. Sper că nu vă deranjez. — Deloc. Mă uitam la televizor. — Am venit... Știu că nu ne cunoaștem foarte bine, dar m-am gândit că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și venea din când în când câte o gâscă. Ori de câte ori ne duceam acolo nu uitam niciodată să aducem cu noi o pungă de hârtie maro plină cu pâine veche pe care o aruncam în apă sau, uneori, cutezam s-o legăn prin gardul de sârmă până când gâștele se apropiau și o ciuguleau dintre degetele mele întinse. — Asta trebuie să fie ferma care se vede din drum, a spus tata când am dat de ea prima oară. Cea pe lângă care trec cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
umedă a patului meu, în întunericul dormitorului meu cu perdelele trase, nu mai existam decât noi, care începeam să ne zvârcolim încet și fiecare mișcare, fiecare schimbare de poziție provoca noi valuri de plăcere, până când în cele din urmă ne legănam încoace și-ncolo ca într-un scrânciob și pe urmă n-am mai putut suporta și a trebuit să mă opresc. Și de îndată ce m-am oprit, m-am trezit, singur și trist. Este cea mai veche amintire a mea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
convingerea adânc înrădăcinată că o viață lipsită de dragoste fizică nu avea nici un rost. Mama lui fusese foarte generoasă cu asemenea manifestări: îl atingea, îl ținea în brațe, îl înfășa, îl corcolea, îi ciufulea părul, îi mângâia fundulețul și îl legăna pe genunchi. Nici tatăl lui nu pregeta să-i strângă tare mâna sau să-l îmbrățișeze bărbătește din când în când. George crescuse cu ideea că aceste încântătoare coliziuni, aceste accese de intimitate spontană, cu membre suple și flexibile, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a răspuns când am strigat-o. O presimțire bruscă m-a dus în dormitor. Fiona stătea pe pardoseală în fața șifonierului deschis. Era îmbrăcată cu o rochie lungă albastră de bumbac al cărei fermoar nu era încă tras la spate. Se legăna încet în spate și în față, luptându-se să respire. Am îngenuncheat lângă ea și am întrebat-o ce pățise. Mi-a spus că se simțise tot mai epuizată în timp ce încerca să se îmbrace, apoi își căutase o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și adormită și deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită făceau parte dintr-un singur moment, perpetuu și lipsie de efort, în timpul căruia se afundau și se trezeau din somn, se legănau încoace și-ncolo între vis și trezie și n-au fost conștienți de trecerea timpului până când Michael a auzit pendula din hol bătând de cinci și s-a întors să vadă ochii lui Pheobe zâmbindu-i în întuneric. — Kenneth, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zi cu zi. Pentru că cercetarea adevărată te vrea nefericită, te vrea frustrată și suferindă ca să-ți dea, cu zgârcenie, câteva rezultate, desigur, inegalabile. „Cum o să faci ?“, sunt întrebată din această zonă înaltă. „O să stai cu mâinile pe taste și-o să legeni copilul cu piciorul ?“ Da. De fapt chiar asta o să fac. Și m-ar ajuta destul de mult dacă societatea în care trăiesc ar avea încredere că pot să fac asta și nu mi-ar pune la îndoială munca și posibilitățile aprioric
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
în care am activat până acum nu s-ar obișnui prea repede cu absența mea, dacă nu ar renunța să aibă așteptări de la mine fiindcă am devenit mamă. Iată, Eric stă în scoică, are multe zdrăngănele la dispoziție, iar eu legăn din când în când scoica cu piciorul, atunci când dorește atenție. Și funcționează. Asta, desigur, în timp ce nopțile decurg cum am descris mai sus. Sunt obosită ? Da. Am timp să mă introspectez, să simt dihotomia mamă-doctorandă, mamă-cercetătoare ? Nu. Sunt puțin amorțită pe
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
începe să doară. Am impresia că sufăr de o boală cruntă. Mă dor ochii și ceafa, iar corpul îmi este încordat tot timpul. Semăn cu un alergător aflat mereu la start. Încordată-arc, gata să sar să iau în brațe, să legăn, să aduc pace din încordare. Oboseala este cronică. Și oboseala cronică nu se vindecă ușor. Dacă, în mijlocul acestui ocean crispat de oboseală, reușesc să dorm câte o noapte întreagă netulburată, a doua zi îmi este, paradoxal, și mai rău. Ating
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
asta e. Repede, geanta, haina, cheile, banii. La revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde subînchiriază camera de la capătul coridorului, de lângă baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la tomberon, soțul ei, cu ochelarii pe nas, scociorăște cu o daltă într-o copaie. Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]