4,922 matches
-
în expoziție arată a fi destul de rafinată. Mă trimite chiar cu gândul la maeștrii Renașterii italiene... Tematica lucrărilor este destul de serioasă și de sobră, alături de „Craii” lui Mateiu Caragiale ilustrând poezii de Boccacio, Dante, precum și de Tereza Maria Moriglioni, reprezentanta liricii moderne italiene. Am mers pe simboluri și pe o prelucrare a manierei vechi de gravură, dar într-o viziune cu totul modernă. Sunt, de fapt, adeptul celor care nu șterg cu buretele treptele suite de înaintași, ci urcă toate treptele
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
și Leibniz, reușind să fac niște legături pe linia preocupărilor comune și pentru logică și pentru cunoaștere, dar cea mai reușită mi s-a părut regândirea a ceea ce este structural nou în conceperea spațiului poetic la Eminescu, o regândire a liricii eminesciene din unghiul de vedere al teoriei funcțiilor posibile ale lui Leibniz, cu precizarea că totuși există o deosebire între lumile poetice care sunt instituiri, sunt în artă, deci sunt 35 obiective, ontologie, și lumile posibile care vin din direcția
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
în expoziție arată a fi destul de rafinată. Mă trimite chiar cu gândul la maeștrii Renașterii italiene... Tematica lucrărilor este destul de serioasă și de sobră, alături de „Craii” lui Mateiu Caragiale ilustrând poezii de Boccacio, Dante, precum și de Tereza Maria Moriglioni, reprezentanta liricii moderne italiene. Am mers pe simboluri și pe o prelucrare a manierei vechi de gravură, dar într-o viziune cu totul modernă. Sunt, de fapt, adeptul celor care nu șterg cu buretele treptele suite de înaintași, ci urcă toate treptele
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Comisiei de Ecologie Umană sau Fundația Ginta Latină. Al. Andronic, P. Spinei, Leonida Boicu cadre universitare, s- au ilustrat prin publicarea de studii de istorie și arheologie privind spațiul est-carpatic. C. A. Munteanu a debutat înainte de război cu eseistică și lirică tradiționalistă pentru ca după tragedia Basarabiei să-și consacre talentul evocării meleagului natal și nefericirii dezrădăcinatului.Constrâns\de\impreju rari ,dupa 1952 se refugiza in literatura pentru\copii Al. Ioachimescu organizator al reuniunilor foștilor elevi din școlile din stânga Prutului, a
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
care creștea un măr ce rodea numai trei mere și într-unul din acestea se afla Frumoasa-Pământului În basm, mărul e un simbol erotic; fata își alege viitorul mire aruncându-i mărul aurit pe care-l ține în mână. În lirică, mărul are același rol de mijlocitor al dragostei." Analizând un basm lituanian, Algirdas Julien Greimas desprinde câteva trăsături ale mărului: "Dragostea, frumusețea și sănătatea (fără a mai vorbi de metamorfoza sexului care, aparținând aceluiași câmp semantic, constituie un caz aparte
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Blandiana, Ioan Floră, Eugen Uricaru ș.a. În 2000 i s-a decernat Medalia Jubiliara „Mihai Eminescu”, în 2003 e distins cu Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea și promovarea literaturii române în lume. Intrarea lui V. în lirica română se produce în 1996 cu placheta Magie și câlți. Sub influența clocotrismului din anii ’80, combinat cu un „suprarealism tragic și estetizant”, poetul se declară contaminat de „virusul” Nichita Stănescu, model liric cu care se află într-un permanent
VUKADINOVIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290662_a_291991]
-
simțea apropiat încă din tinerețe. Mergând pe urmele „etalonului de aur”, isi schițează un autoportret înrudit cu „pată de sânge care vorbește”, încercând a „traduce întunericul”, adică să recupereze logosul. Pentru că misiunea poetului e simultan cuvântare și tăcere, isi articulează lirica pe metaforă dezrădăcinării, a dezagregării spațiului balcanic, în care, el a ales „călătoria” că un exil mai blând. Estul mereu rănit devine un loc uitat de Dumnezeul „mort”. De la Est la Est (adică din Șerbia către România) se realizează o
VUKADINOVIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290662_a_291991]
-
intelectualului „de partea celor de jos” și cultivă utopiile stângii românești, care speră într-o evoluție democratică a țării. Publică în fiecare număr, alături de director (prezent cu cercetări de istorie a Banatului, articole, traduceri din Ernst Toller, Walt Whitman, din lirica negrilor din America, din Michelangelo, Ady Endre ș.a.), Iosif Aldan-Moisi, Méliusz József, Grigore Popa, Silvio Guarnieri (scrie și un amplu studiu despre Pavel Dan), Alexandru Jebeleanu, Petru Sfetca (poezii, traduceri din Eugenio Montale, Umberto Saba, Charles Baudelaire, Francis Jammes, Paul
VREREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290658_a_291987]
-
Ateneu”, „Sinteze”, „Revista română” ș.a. Începând chiar cu volumul Anotimp cu zăpadă, V. își va ilustra ideile despre poezie, despre forma și rostul acesteia. DaVinciAna (1983) reflectă cel mai bine această tendință, autorul reușind să atingă aici mari teme ale liricii, preluate în spirit leonardesc, cu trimiteri la mitul Mioriței sau al Meșterului Manole: „Cu mlădieri sonore - care flaut/ Își caută-n verde-galben partitura?/ În strune de vioară trec măsura/În apele albastrului ce caut...”. Interioritatea se reflectă într-un spațiu
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
Ev-Mediul odăii (1996), Tratat despre Ochiul Orb (1996), Podul sau Dictatura ochiului (1997), Gheara literei (1998), Scrisul agonic (1999), Nord, și dincolo de Nord (2001), îngrijește o antologie din publicistica lui Lucian Blaga (Saeculum - Metafizică și... polemică, 1995), un volum din lirica lui Constantin Noica (Poeme, 1995) ș.a., figurează în culegeri reprezentative de poezie contemporană. În 1999 și în 2003 a fost distins cu Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. Din 2002 este membru al PEN-Clubului Român. Lirica lui V., „plină de
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
1995), un volum din lirica lui Constantin Noica (Poeme, 1995) ș.a., figurează în culegeri reprezentative de poezie contemporană. În 1999 și în 2003 a fost distins cu Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. Din 2002 este membru al PEN-Clubului Român. Lirica lui V., „plină de aluzii la cultură, este, totuși, în primul rând poezie a observației directe, imediate, în care metaforismul «împăunează» abia o emisiune verbală de un prozaism voit, tocmai pentru a sublinia erupția poeticului prin structurile cotidianului banal și
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
abjectă a poeziei neangajate, vorbește mereu despre „nămolul”, „cenușa”, „stârvul cuvintelor” etc., discreditează poemul, avertizându-și cititorul că există cuvinte „care-ți vin brusc pe buze ca o viespe/altele împânzesc pagina ca javrele pe uliți târzii/ haite fără stăpâni”. Lirica este axată pe această obsesie a cuvântului-vers ce devine chintesență a sensului existențial contemporan. E o încercare de a scormoni în măruntaiele acelei ființe care e poezia și cu care el însuși se confundă ca un demiurg-artist, capabil să creeze
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
Păreri asupra literaturii contemporane”, „Dintr-un balcon”, „Din mișcarea intelectuală de la noi și în străinătate”, prin conferințele V.n., inaugurate în 1909 și prezentate rezumativ în revistă, ajung să fie receptați, puși în discuție și antrenați într-o largă panoramă a liricii noi precursori ai curentului (Charles Baudelaire), simboliștii francezi (Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, Jean Moréas, Gustave Kahn, Francis Viellé-Griffin, Henri de Régnier), belgieni (Maurice Maeterlinck, Georges Rodenbach, Émile Verhaeren), maghiari (Ady Endre, S. Kémeny). Ovid Densusianu consacră studii ori
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Friedrich Nietzsche și Henri Bergson, la esteticianul și sociologul John Ruskin, la muzica lui Richard Wagner, César Franck, Claude Debussy, iar în plastică la Auguste Rodin, Gustave Moreau ș.a. Sunt menționați, în linia rafinării și a diversificării experienței simboliste în lirica nouă, Gabriele D’Annunzio, expresionistul Richard Dehmel, Rainer Maria Rilke și hieraticul Stefan George, suprarealiștii André Breton, Charles Cros, cum, din aceeași perspectivă, este ca și condamnată teatralitatea futurismului lui F.T. Marinetti. În 1922-1923, într-o serie de eseuri consacrate
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Butler Yeats și din G. B. Shaw, N. Davidescu din estetul britanic Oscar Wilde, iar Victor Rath din Rainer Maria Rilke. Nici celelalte spații ale modernității nu sunt ignorate: în descendența spiritualismului hindus e prezentat Rabindranath Tagore (traduceri de Vincent), lirica spaniolă este ilustrată prin Lope de Vega și Manuel Machado, literatura nicaraguană prin Rubén Dario (transpuneri de Al. Popescu-Telega), cea rusă prin A. P. Cehov (tălmăcire de Adhemar) și V.M. Garșin (traducere de I. Licea), iar într-o conferință I. F.
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
care domnește nevăzutul, misterul, absolutul - unica realitate către care ei țintesc. Cuvinte și imagini încărcate de fascinația analogiilor și puncte de sprijin în transcenderea aparenței formează în poezie rețele: creatorii le depășesc în căutarea sunetului plin al individualității, dar o lirică de grup, cum a fost cea de la V.n., se construiește prin ele. În afară de Bacovia, prea închis în obsesiile lui pentru a adera la vreun program, poeții de aici, prin Ovid Densusianu, își propun să impună la noi modelul simbolist, dar
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
temei are numeroase ecouri în rețeaua imagistică - Himera de Oreste, Robii unei himere de Pompiliu Păltănea -, dar și o încercare de restituire conceptualizată la Eugeniu Sperantia, în Sistemele himerei, întregite de Metafizica humorismului și de Metafizica exprimării transcendente. Paralel cu lirica desprinderii de real ca moarte și plecare (cultul pentru porturi și corăbii este și el prezent în Balada portului, Farul magic, Corabia fără drumeți), prin Ervin se cultiva, mai mult alegoric decât simbolic, un mesianism dornic să ofere „torțe pentru
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
stare plenară, ca al doilea univers, creat de copil, adevărat homo ludens. Grație cunoașterii intime a logicii și psihologiei infantile, el a creat frumoase versuri pentru copii: „Bate toamna nucile,/ Aurește frunzele,/Îndulcește merele.../ Ce ești trist, măi, greiere?” (Toamna). Lirica lui reactualizează și dă un farmec original motivului universal și totodată specific-românesc al copilăriei, aceasta fiind axis spiritual, lume carnavalescă superior-metaforică, „răsturnată”, tărâm al primordiilor și al jocului recreator de lume, paradis, recuperat prin simțul nealterat de secolul grăbit, al
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
spumos, autorul lasă fluviul inspirației să curgă lin în matca marilor teme, a căror ocolire nu se poate face decât cu pericolul uscăciunii și sterilității. Discret, dar ferm și precis în gusturi și artist în nuanțe, el își clădește o lirică trainică sub cupola adevărului. O poezie de mici cristale, care reflectă cu toate fețele imagini scumpe, contemplate parcă în genunchi, într-un gest de adorație. MARIN SORESCU În literatura română postbelică, poetul Grigore Vieru este mesagerul Basarabiei victimizate. Prin el
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
și vraja melodiilor, LA, 1986, 17 aprilie; Ion Coja, Ut pictura poesis, LCF, 1986, 30; Gheorghe Grigurcu, Rădăcina de foc a poeziei lui Grigore Vieru, VR, 1989, 4; Dumitru Micu, Poezia basarabeană, CC, 1990, 1; Marin Sorescu, Grigore Vieru și lirica esențelor, „Moldova socialistă”, 1990, 9 februarie; I. Oprișan, „Clasicii ne-au fost pur și simplu furați” (interviu cu Grigore Vieru), JL, 1990, 6; Ion Ciocanu, Dreptul la critică, Chișinău, 1990, 295-301; V. Vasilescu, „Hristos nu are nici o vină”, LA, 1992
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
că „are rolul uverturii”, atrăgând astfel atenția asupra îmbogățirii în timp a propriului repertoriu liric. A semnat și cu pseudonimele Ion Necula, Bruno Siriani. Cu marcate reminiscențe din lexicul eminescian, dar și din Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Ion Pillat, lirica de tinerețe a lui V. cultivă motivul voiajului pe mare și peisagistica marină, însă fără mari îndrăzneli de sonoritate: „Lângă coapse bate marea/soarele se-nmoaie-n ea/ziua tremură pe margini/până unde poți vedea” (Baladă). Trei decenii mai
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
a proiecta în mitic datele realității autohtone și pendularea între o lume de minuni arhitectonice și un spațiu rural plin de mistere, cu sentimentul permanent al exilului, sunt trăsături caracteristice întregii producții versificate a autorului. Nu rămâne fără ecou în lirica lui V. îndelungata frecventare a marilor poeți ai Italiei; uneori recurge chiar la replici, cum este cazul reelaborării unor celebre versuri leopardiene în Dulci stele ale Ursei: „Un umblet mi-a fost viața/buimac în prada gândului/copleșit de întâmplări
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
mecanic. Opera are o finalitate estetică și etică. Frumosul fiind o emanație a binelui, „puterea creatoare” în artă ar putea fi o formă a iubirii. Se simte aici și influența lui J.-M. Guyau. Până a fi cuprins de vraja liricii eminesciene, V. a făcut compuneri ușoare, în maniera lui Vasile Alecsandri, a lui Dimitrie Bolintineanu sau a poeziei populare. Zelator al lui Eminescu, al cărui cult îl păstrează cu pioșenie o viață întreagă, avea să imite ca un îndrăgostit gesticulația
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
după 1887. Dispoziția satirică rămâne însă constantă. V. creionează, în versuri săltărețe, cu tentă de pamflet și caricatură, o tipologie care include politicianul venal, pe arivist și cartofor, pe trubadurul pesimist. Critica socială culminează cu incendiara 1907. Mai reușită e lirica intimistă, grațioasă și delicată. La fel, sonetele, concentrate și lipsite de retorism. Cu un lirism în deficit, prea cerebrală, poezia este a unui eminescianizant priceput în dramatizarea sentimentelor, bun psiholog, dar cu o irepresibilă pornire didacticistă, cu resorturi etice. Între
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante ale curentului în cultura europeană, cu amplele sale ramificări în spațiul românesc. Autoarea glosează atent aspectele privind specificul și istoria simbolismului, spațiul cultural de extindere, precum și retorica simbolistă, inovațiile formale etc. În ceea ce privește lirica românească, sunt comentate versuri din autori reprezentativi, refăcându-se și dosarul textelor teoretice și al manifestelor simboliste din epocă. Un mic dicționar de terminologie poetică și o bibliografie completează această carte încadrabilă într-o sferă mai largă de preocupări, Z
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]