4,058 matches
-
tacticos ziarul. Deodată fața lui se lumină și începu să râdă, iar lui Nicu nu-i veni să creadă că visurile lui se împlinesc așa ușor: dacă râde, cu siguranță că au câștigat. Dar portarul îi arătă, în loc de numerele la loterie, o poză mare. Era Calea Victoriei, tocmai pe unde venea în fiecare zi, într-o zi cu soare, cu multe trăsuri și birje și țurțuri lungi la case. Și ceva mai jos de clădirea ziarului Indépendance, un domn, o, îl cunoștea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în fotografie, cenușiu. Și nu-și amintea să fi fost înspăimântat, cum îl arăta poza. Aproape că i venea să plângă de ciudă, în timp ce nea Cercel era plin de voie bună. Portarul îi luă ziarul din mână să caute rezultatele loteriei, se tot uită cu atenție pe fiecare pagină, ținând cele patru file scrise înghesuit și mărunt, tot mai departe de ochi, în timp ce Nicu citea pe partea cealaltă, apropiindu-se tot mai tare, de parcă ar fi vrut să intre în ziar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care m-a impresionat cel mai mult din câți cunosc și care știu sigur că o să mute munții din loc în medicina românească, i se citea asta în priviri și-n vorbe. M-am gândit că n-am câștigat la loterie și că nimeni din cei pe care-i cunosc n-a câștigat la nimic. M-am gândit să nu mă gândesc la Alexandru și la mine, fiindcă fac asta tot timpul. Și m-am întrebat cine ne-a făcut pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a fost a lui și a familiei sale, el și familia sa aveau tot dreptul să facă ce vor cu banii. Ar fi putut să-i dea și la săraci, ar fi putut să-i joace și la pronosport sau loterie..., iar faptul că s-a înscris ultimul în colectivă îi face cinste; omul a vrut să cântărească bine avantajele și dezavantajele... Ascultătorii erau numai ochi și urechi și dădeau semne de aprobare vădită. La un moment dat, când credea că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
claxoanele taximetrelor și foșnetul zăpezii. La capătul străzii, arcada mare a gării Îl momi asemenea fațadei luminate a unui teatru de varietăți. Dar ar fi periculos, se gândi el, să se fâțâie prin fața intrării ca un vânzător de bilete de loterie și, brusc, sentimentul că reușise să coboare de la Înălțimea acelui bloc, etaj cu etaj, din apartamentul lui Herr Kolber, conștiința și mai sigură a abilităților sale, mâna care arătase spre seif, rapida tragere de șnur, revolverul cumpănit și descărcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
normal al lucrurilor cineva oricine ar fi fost el trebuia să plutească pe ea și să sfideze providența fie și numai pentru a arăta cum oamenii reușesc de obicei să treacă o asemenea povară pe spinarea altuia ca iadul și loteria și asigurările...“ Vei spune că sînt daruri din cale afară de timide cum aceste unghii zgîrie celofanul unui săpun, un uter mic În care se coc laolaltă citronul și moscul improvizînd un pămînt făgăduit. Un săpun roz parfumat ca toate organele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dar n-apucă să ajungă la poartă, căci pastorul Îi aținu calea, spunîndu-i foarte jovial: Nu cumva te grăbești să pleci cu trofeul ăsta?! — E foarte tîrziu. — N-ai fi dispus să restitui cozonacul, ca să fie pus din nou la loterie, În folosul cauzei? Așa se obișnuiește În ocazii de astea. Vorbele acestea, rostite cu tonul superior al unui „veteran“ dornic să-l inițieze pe un „boboc“ În obiceiurile secrete ale vieții, Îl jigniră pe Arthur Rowe. — Păi, văd că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
luat-o banca, nu mai am loc de muncă. Mănânc și dorm la un așezământ social. Sâmbăta, înainte de 1989, jucam la loto și la pronosport, aveam o speranță de câștig. Acum nu mai am unde să joc, toate jocurile de la loterie sunt scumpe și măsluite. Sunt prea bătrân ca să mă duc în străinătate și să mătur pe acolo străzile. Ce fel de societate este aceasta? încotro ne îndreptăm? Aici, în România este iadul pe pământ, oamenii au devenit triști, nu mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
-i faci, sunt și deziluzii. Cică s-au văzut în rândul poporului privitor fete cu chipuri distruse, care își scriseseră pe rochii de mireasă „Trebuia să fiu eu". S-a dus ocazia pentru ele ca și pentru puștoaicele înscrise la loteria regală sub mesajul „Ia-mă de nevastă, Harry". Dar așa e în lumea aceasta, criză mare de prinți de însurat, monșer! Sărmanele fete se simt distruse, trădate, abandonate, nenorocite... Dar dacă gândim la rece, audiență TV de două miliarde nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
portocaliu cu figura lui Che Guevara imprimată pe piept, o pereche de blugi tăiați în genunchi și la spate, puțin mai jos de fund. Dacă întreba de unde sunt banii, i se spunea că înainte de operație câștigase o sumă importantă la loterie. Era mai bine să o primească în tranșe, până când își va redobândi „capacitățile intelectuale de dinainte”. Oricum, nu credea o iotă din toate explicațiile astea incredibile.Tot ce avea de făcut era să traverseze aceleași medii în care evoluase Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu ce drept, cu acoperirea cărei ordini superioare aveam voie să judec oameni de vîrsta părinților sau chiar a bunicilor mei. Era mult prea mult. Funcția aceasta ar trebui Îndeplinită tîrziu, spre bătrînețe, cînd părul ți s-a albit de loteriile vieții, cînd ochii ți s-au umbrit de cîte-au văzut. Abia atunci, către sfîrșit, cînd trebuie să fi adunat În tine toate Înțelepciunile lumii. Nu acum la douăzeci și ceva de ani, cînd abia răsari În lumină, și se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dus cu sorcova... T. Adicătelea...nebun ? G. Cam așa. T Cam așa, dar nu eu. Poftim certificatul de la Socola. Scrie clar că am funcții normale. G. Ce fel de funcții ? T. De împărat și, când fac pauză, de prim ministru. LOTERIA VIZELOR S-a dat drumul la o nouă loterie a vizelor. Cei mai vizați sunt colecționarii avizați pentru plata datoriilor la întreținere care, conform ultimilor știri, vor fi invitați să bea numai apă minerală, cea de la robinete fiind oprită pentru
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
T Cam așa, dar nu eu. Poftim certificatul de la Socola. Scrie clar că am funcții normale. G. Ce fel de funcții ? T. De împărat și, când fac pauză, de prim ministru. LOTERIA VIZELOR S-a dat drumul la o nouă loterie a vizelor. Cei mai vizați sunt colecționarii avizați pentru plata datoriilor la întreținere care, conform ultimilor știri, vor fi invitați să bea numai apă minerală, cea de la robinete fiind oprită pentru obținerea unor avize epidemiologice de la Institutul de Crecetare a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
retezate, fără mâini, arși, rămași fără vedere! Știi, înainte de război, îmi doream pentru copiii mei o casă, îmi doream să strâng bani pentru zilele negre ale bătrâneții. Cum se schimbă sistemele de valori! Îmi închipuiam că poate voi câștiga la loterie, îmi făceam planuri: o casă într-un oraș mare, o gospodărie undeva la țară, călătorii în Franța și Spania, voiam să văd Veneția. Asta însemna pentru mine culmea fericirii. Acum, aș fi de o mie de ori mai mulțumit să
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
felul cum o acompania la pian, plictisit și nepăsător, cînd ne "șanta" cîte ceva serile și o lua prea sus. "Muzica-i treabă grea, nu-i așa, coane Victorache?" persifla el, în acord cu tata. Puteam să joc iarăși la loterie. Înainte să plece m-a întrebat, uitîndu-se la mine pătrunzător: "Ce faci?" "Never better. You?" Nu-i mai puteam spune "tătișor". "Măcar te-ai apucat serios de învățat? Măcar citești?" Înregistrase eșecul la examen. Se simțea vinovat? Prea bine: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e ultima zi... Jenică întoarse capul, ceea ce îl dezmorți nițel, și zâmbi. În fiecare zi e ultima zi. N-are rost să vă grăbiți. Dacă supraviețuiți astăzi, ultima zi se mută mâine. — Și ce legătură are asta cu tragerea de la loterie ? — Știți ce sumă uriașă s-a adunat ca report din ultimele trageri ? întrebă Jenică, făcând ochii mari, ca-n fața unui teribil secret. Femeia clătină din cap, plină de curiozitate. Jenică luă o bucată de hârtie și scrise cu cifre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frică de norocul altora. Această mărturisire îi strepezi dinții. Luă o dușcă de bere pe care o ținu în gură îndelung și o dădu pe gât cu noduri. — Și mai e că sunt vânzător de lozuri și de bilete la loterie. Dar cele mai grase câștiguri rămân tot la loto, cât pentru zece vieți. Vă imaginați ? — Ce ? întrebă Tili, nu pentru că nu și-ar fi putut imagina, ci pentru că nu știa la care dintre lucrurile pe care și le imagina se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urmă, cu chiu, cu vai, am reușit. — Ai reușit ce ? întrebă Tili, privind către Maca și zâmbindu-și cu subînțeles. Adică au câștigat ? — O, nu, Doamne ferește ! Am reușit să-i fac să renunțe... Să nu mai joace o vreme la loterie. — Adică ți-ai pus mușteriii pe fugă ? Ce fel de negoț mai e ăsta ? — Le priește și lor, răspunse Jenică, serios. Nu e bine ca norocul să-ți vină așa, pe neașteptate. — Auzi, spuse Maca, da’ de ce nu joci și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca norocul să-ți vină așa, pe neașteptate. — Auzi, spuse Maca, da’ de ce nu joci și tu ? Decât să te străduiești să-i faci pe alții să se lase păgubași... Noi n-avem voie, e interzis de regulament. Vânzătorii de la loterie n-au voie să joace la loterie. E ca și cum ai pune la bodegă un cârciumar bețiv. Zâmbi jenat : N-am vrut, dom’ Coropciuc, așa vine vorba. — Ei, nu face nimica, eu, să știi, mai beau din când în când câte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neașteptate. — Auzi, spuse Maca, da’ de ce nu joci și tu ? Decât să te străduiești să-i faci pe alții să se lase păgubași... Noi n-avem voie, e interzis de regulament. Vânzătorii de la loterie n-au voie să joace la loterie. E ca și cum ai pune la bodegă un cârciumar bețiv. Zâmbi jenat : N-am vrut, dom’ Coropciuc, așa vine vorba. — Ei, nu face nimica, eu, să știi, mai beau din când în când câte-o bere. — Poate că la mata merge
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bodegă un cârciumar bețiv. Zâmbi jenat : N-am vrut, dom’ Coropciuc, așa vine vorba. — Ei, nu face nimica, eu, să știi, mai beau din când în când câte-o bere. — Poate că la mata merge, spuse Jenică abătut. Da’ la loterie, dacă ai apucat să joci o dată, nu te mai oprești. E ca dârdâiala, te ia pe dinăuntru... — Atunci mergea mai bine o votcă, spuse bătrânul care, ca orice om care nu e ucrainean, dar se poartă ca și cum ar fi, era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până îl văzură ieșind. Își scoase un fel de batic din buzunar să-și șteargă anevoie nasul, căci folosea o singură mână, cealaltă ținea cu îndărătnicie punga la piept. Ce-o fi având în ea ? șopti Jenică. — Niscaiva bilete de loterie, rânji Maca. Nu glumi cu așa ceva, se înfioră Jenică. — Nici nu trebuie să aibă cine știe ce, spuse Tili, fără să-l slăbească din ochi. Niște chei, ceva mărunțiș... Ne caută și nu ne găsește. Știe că îl căutăm... Se apără... De ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Atunci când era singur, ceea ce, altminteri, se întâmpla mai tot timpul, se simțea în siguranță. Numerele de pe bulinele strânse în castronul de tablă păreau inofensive, câtă vreme nu se alegeau, câte cinci, câte șase, și nu se înșirau pe biletul de loterie. Zăceau ca niște frânturi, dar orice alăturare a lor ar fi putut naște monștri. Împinse castronul mai spre mijlocul tejghelei, de teamă ca o mișcare stângace să nu-l răstoarne. Ar fi trebuit, atunci, să culeagă numerele, unul câte unul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arată. Jenică dădu din cap în semn că o să se mai gândească la asta. Ce pot face pentru dumneavoastră ? — Pentru mine ? De data asta amândoi obrajii străinului se întâlniră într-un singur zâmbet : Eu zic să ne încercăm norocul... — La loterie sau la loz în plic ? întrebă Jenică, trăgând repede acoperitoarea de pe castronașul cu numere. Uneori reușea să-i încurce cu alternativa asta. — Care e diferența ? — La loz știi din prima. La loterie trebuie să aștepți până duminică, atunci când e tragerea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zâmbet : Eu zic să ne încercăm norocul... — La loterie sau la loz în plic ? întrebă Jenică, trăgând repede acoperitoarea de pe castronașul cu numere. Uneori reușea să-i încurce cu alternativa asta. — Care e diferența ? — La loz știi din prima. La loterie trebuie să aștepți până duminică, atunci când e tragerea. Și trebuie să-mi dați și numerele, să le trec aici. — De ce să mai așteptăm ? întrebă străinul, arătând lozurile. Jenică înghiți în sec. În spatele lui, pancarta anunța, ca de obicei, ultima zi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]