6,058 matches
-
într-o rochie de mătase neagră. Ceea ce atrăgea în primul rând atenția erau ochii ei mari și luminoși, atât de luminoși cum nu mai văzusem alții și nici n-aveam să mai văd. Păreau neverosimil de strălucitori, ca doi mici luceferi așezați sub bolta frunții. În clipa aceea orchestra începu un vals. M-am dus întins la ea și, înclinîndu-mă ceremonios, am poftit-o la dans. ― A, L'invitation à la valse, a șoptit ea roșind brusc ca și cum ar fi spus
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Weber pe care o cânta orchestra.) Nu i-am răspuns nimic, pentru că a trecut pe lângă noi poloneza, dansând cu un coleg de care, instinctiv, mă temeam. S-a făcut nevăzută pierzîndu-se în vălmășagul perechilor, iar eu am rămas cu stăpâna luceferilor pe care am învîrtit-o în zbor înaripat, făcând de câteva ori înconjurul sălii. ― Sânt amețită, mi-a spus ea și s-a desprins fluidă din brațele mele. După ce am condus-o corect la loc m-am amestecat în mulțime, căutând
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întindea prea mult de vorbă și n-aveam chef de discuții.) Făcând calea întoarsă, iată-mă ajuns din nou în dreptul camerei vecine. De rândul acesta fata mă cuprinse cu priviri cercetătoare ca și când mi-ar fi făcut prețul. Am simțit licărul luceferilor ei și mi-am spus: iată cei mai frumoși ochi din lume. Nu mă mințeam, așa am simțit în clipa aceea. Am salutat-o. A răspuns înclinînd ușor capul și mi s-a părut că a tresărit puțin. Gestul ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cea următoare... Și chiar pe a 50-a, a suta scrisoare! Și așa mai departe: la infinit! N-a mai fost nevoie! Minunea s-a întîmplat: a 3l-a scrisoare nu se mai întoarse. Fusese în sfârșit reținută de monstrul cu luceferi. M-am temut ca nu cumva vreo împiedicare fortuită sau un accident să fi zădărnicit restituirea. Toată ziua am dat târcoale cutiei de scrisori ca să văd dacă Mihaela n-a respins-o. Nu se întîm-plase nimic. Frica însă nu ceda
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea unchiul de majoră... Această aniversare fu o adevărată petrecere spirituală. După propunerea Mihaelei fiecare din noi trebuia să recite o poezie sau două pe care le știam pe dinafară. Ea, cea dinții, trecu la pian și improvizând inspirată declamă Luceafărul lui Eminescu. Efectul se dovedi uluitor. Coleșiu o întrebă dacă a încercat și altădată o recitare cu acompaniamentul pianului. ― Numai cu acompaniament de harfă. Datorită succesului Mihaelei nici unul din noi n-a mai îndrăznit să recite. Ea n-a stăruit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
loc în strană? La ce bun, student fiind și debutând în critica literară, să trebuiască să aleg de partea cui sunt, a lui G. Călinescu, sau E. Lovinescu? Iar ca să publici, era cruntă nevoie să optezi, ca pușcăriașul, pe viață: Luceafărul sau România literară! Marin Preda sau Eugen Barbu! Stupida, păguboasa patimă a ștampilării. Cultul monovalenței. Obsesia țarcului, alergia la insubordonare și varietate, groaza mediocrității (și a oficialității) față de per sonalitatea alchimică, senin însumatoare de polarități. Boală veche. La fel fusese
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ales „ca un vis încremenit“), pe Nichita („nu credeam să învăț a muri vreodată“), pe Cioran (Rugăciunea unui dac). Fie și rostite la iuțeală, fără nici o pretenție actoricească (lasă că totul venea de la un bălbâit!) câte-o strofă amețitoare din Luceafărul („Căci unde-ajunge nu-i hotar, / Nici ochi spre a cunoaște / Și vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a se naște“) sau un poem de rostit în genunchi precum Rugăciune, am simțit numaidecât cum înfioară și pun pe gânduri noile energii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a avut un cuvânt greu de spus în acele împrejurări și că în situația confuză de atunci se putea întâmpla fapte și mai grave pentru România - adevărat moment de cumpănă! Vineri, 15 ianuarie 2010. Comemorăm 160 de ani de la nașterea Luceafărului. Pentru astăzi mi-am propus întreruperea lucrului pentru a mă odihni și a putea urmări emisiuni consacrate lui Eminescu. Vreme caldă - afară ninge cu fulgi mari care plutesc leneș spre pământ și se topesc imediat când ating solul. Despre o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
care considera că localitatea natală seamănă cu o pădure, spunea, că nu trebuie să începem anul decât cu 15 Ianuarie, pe care trebuie să o considerăm o dată sfântă. De ce? Fiindcă, atunci s-a născut cel care a înmuiat condeiul în Luceafăr și a scris file din literatura noastră autentică. Fără el, am fi fost mai săraci în cuget sau simțiri, mai neputincioși în fața neajunsurilor culturale. Dacă nu s-ar fi născut la Botoșani și n-ar fi copilărit la Ipotești, ar
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
le dăm mai mult de un deget, fiindcă ne apucă mâna întreagă. Nu întâmplător, dragostea față de străinii de neam este ca o inimă curată, mâncată de câini hulpavi. Eminescu ne privește din Cerul Poeziei și al dragostei întru semeni, precum Luceafărul de dimineață, care coboară blând și ne luminează viața de fiecare zi. Cu Eminescu va trebui să ne culcăm în fiecare noapte și tot cu el în gând să ne trezim. El este prezent în fiecare mugur de nădejde românească
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
Mele, îi voi da stăpînire peste Neamuri. 27. Le va cîrmui cu un toiag de fier și le va zdrobi ca pe niște vase de lut cum am primit și Eu putere de la Tatăl Meu. 28. Și-i voi da luceafărul de dimineață." 29. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul. $3 1. "Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: "Iată ce zice Cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: "Știu faptele tale: că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
15. Afară sunt cîinii, vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli, și oricine iubește minciuna și trăiește în minciună! 16. Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina și Sămînța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață. 17. Și Duhul și Mireasa zic: "Vino!" Și cine aude, să zică: "Vino!" Și celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată! 18. Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
la timp și (probabil) tot din partea fostei Securități care a făcut greșala să reactiveze politic colaboratori notorii ai fostului regim, de felul lui Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor, la care s-au adăugat mai apoi protocroniștii de la fosta revistă "Luceafărul", de felul lui Mihai Ungheanu. Această greșală a confiscării naționalismului de către foști servitori ideologici ai regimului ceaușist a împins intelectualitatea democrată (cu care național-comunismul s-a confruntat până în 1989) să facă un pas înapoi și să abandoneze pozițiile naționaliste extreme
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de la biserica Icoanei, care tot pentru boală era, dar mai ales sufletească. Cât despre Fecioara Maria de la Sărindar, biserica pe care Nicu Filipescu a hotărât s-o dărâme când era primar, ea era cea mai frumoasă, cea mai faimoasă, avea luceferi de diamant pe umeri, spunea mamaia, dar Nicu n-o văzuse și nu știa unde se mai află acum și nici la ce e bună, fiindcă el folosea icoanele ca pe leacuri sau ca pe medicamente. În schimb, se gândi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
jos din funcție cu mare scandal și într-un fel foarte urât, acum un an, acesta o încredințase în taină unui stareț care murise între timp și-apoi i se pierduse pur și simplu urma. Valora enorm din cauză că avea doi luceferi mari de diamant pe umerii de aur. Îndărătul ochilor închiși, Otto își imagină icoana și se gândi cum ar fi ca, în timp ce reface o biserică, să dea peste ea, ascunsă în zid. Prin mintea numai pe jumătate trează îi defilau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cum nu te-ai fi așteptat de la un om evlavios, și cuvinte alese, cum te așteptai, i-a lămurit câteva probleme. Gazda și le-a notat pe hârtie, pe scurt: 1. Icoana făcătoare de minuni de la biserica Sărindar. Semne particulare: luceferi de diamant pe umeri. La dărâmarea bisericii (1893) a fost luată de viitorul (azi fostul) Mitropolit Ghenadie. 2. Când a izbucnit scandalul în urma căruia Mitropolitul a fost luat de-acasă cu forța, icoana se afla - se pare - într-o casă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
barzoiul sărise cu labele pe genunchii lui. Generalul îl alungă cu greu și-și îndemnă prietenul să-i povestească. Costache îi spuse că, după ce a cercetat încoace și ncolo, aproape la întâmplare, toate misterele se leagă de o icoană cu luceferi pe umeri care fusese cândva la biserica Sărindar. După dărâmarea bisericii, ea ajunsese la fostul Mitropolit Ghenadie Petrescu. De aici lucrurile se-ncurcă. Fie mai înainte, fie în ziua când Mitropolitul fusese alungat, în tevatura creată, cineva sustrăsese icoana. Altă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se învârtească, fără să se teamă că e bătrân și uitând că el ajunsese desăvârșit. Un murmur ușor străbătu suflarea: „Ce face Maestrul în seara asta?“. „Azi Maestrul dansează?“ Se postă sub luminator, cu o palmă spre cerul picurat cu luceafăr și două-trei stele mai timpurii și cu alta către pavelele albastru cu alb și porni să se învârtească. Mai întâi greoi, ca un pinguin, în veșmântul lui negru și pe dedesubt alb, apoi ca o ciocârlie, ca un țipar, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ncălicați, (20) Spițelați, ușori ca vântul, de-o frumseță - ntunecoasă, Au venit să-i ceară, Doamne, fetele cele frumoase. Dar mai bine - ar fi să-i ceară tot bielșugul de pe țară! Și ce nu se pun de-i cer trei luceferi de pe cer! De-ar pute, de n-ar putea, trei luceferi el li-ar da, (25) Dară fetele lui ba. Unu - atunci din ei s-a dus Și în noaptea cea senină ca să fluere s-a pus, Vine-un nour
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
venit să-i ceară, Doamne, fetele cele frumoase. Dar mai bine - ar fi să-i ceară tot bielșugul de pe țară! Și ce nu se pun de-i cer trei luceferi de pe cer! De-ar pute, de n-ar putea, trei luceferi el li-ar da, (25) Dară fetele lui ba. Unu - atunci din ei s-a dus Și în noaptea cea senină ca să fluere s-a pus, Vine-un nour, ce-i de nour? Vine-un vânt - da ce-i de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mării, Vin din ploaia cea cu soare Și din dor de fată mare. Iară umbra norilor Calea sburătorilor, Căci îi vede Cine-i crede, Le năzare La oricare L-a chemat din noaptea mare. De - ndrăgește vre o fată Ca luceafăr i s-arată, Dar din nouri se repede La pământ unde o vede Și-n cărare îi răsare De la creștet la picioare; Ochii negri - ntunecoși I se uită mângâioși, În păr negru stele poartă Dară alba față-i moartă, Ori
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
astâmpăr al meu chin, Și te rog să fii blajină Pentru-un rob, ce ți se - nchină. Tuturor li răsplătești Cu asupra de măsură, Numai mie-mi dăruiești 410 {EminescuOpVI 411} {EminescuOpVI 412} {EminescuOpVI 413} Ochii tăi cari mă fură. Luceafăr al dimineții Eu pre tine te numesc, Te iubesc strașnic, duduță, Și din suflet te doresc Fără tine, unde-oi merg Ochii mei nu s-or mai șterge, Până când nu te-i întoarce Ochii mei nu s-or mai stoarce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu îmbrățișare, Iubite, Între mine și-ntre tine Dragostea s-au făcut fire Și cu mare sadacat Stăpânești înfricoșat, Apoi să-ți spun și de când Pătimesc așa tăcând. No. 22 Minunată ești la stat Și nostimă la umblat, Ai doi luceferi în față De-mi scurteaz - a mea viață, Raze dau ca la un soare Sunt în fața Dumitale; Iscusită și cu haz De faci multora necaz, Ochii negri și frumoși Și cu totul mângâioși, Răpui numai c-o vedere Punerea vieții
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
după-amiezii am aflat de Comemorarea lui Eminescu la Academia Română cu cinstirea cuvenită, apoi am aflat de manifestările de suflet de la Ipotești, de la Botoșani, de la Iași, în celebrul parc Copou, apoi în alte și alte localități, lumea noastră a cinstit memoria Luceafărului. în căutarea noului despre Eminescu, butonând telecomanda, am ajuns și am rămas la emisiunea de pe canal 14, unde s-a dezbătut cu argumente credibile despre moartea poetului nostru nepereche. Pe ecran, apare afișat: „De ce a fost asasinat Eminescu”. S-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Un bănuț de cinci parale Lunecă pe cer agale. Când se dă pe cer de-a dura, Crește și temperatura. Din atât de multe stele, Numai el poartă inele. Se aud prea multe șoapte Că e unul, dar de noapte. Luceafărul de noapte Dar se poate auzi Că e altul, dar de zi. Plouă razele de soare; Oameni mari și mititei Pun belșugului temei. După ce ne umple traiul Cu licori și cu bucate, Furioasă-și rupe straiul Și plânge pe săturate
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]