4,021 matches
-
perioadă de maturizare, în virtutea căreia el cenzurează literatura provincială, cu excesul ei de entuziasm și patos tineresc; se situează, astfel, pe o poziție contrară celei susținute cu ani în urmă, schimbare datorată, probabil, experienței literare acumulate. Câștigând în echilibru și luciditate, spiritul critic al lui C. dobândește rigoare și disciplină. De altfel, el se străduie să-și limpezească ideologia (secțiunea Probleme, din volumul Basoreliefuri), pledând pentru o critică normativă, de orientare a scriitorului și de formare a gustului public. Propunând o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
a pus amprenta nu numai asupra cronicilor literare și asupra amplei analize dedicate prozei lui Henry James, ci și asupra construcției propriei literaturi de ficțiune. Ca prozatoare, D. corectează întotdeauna bovarismul funciar al personajelor sale - majoritatea femei memorabile - printr-o luciditate ce amendează ironic nevoia de confesiune, prin descoperirea de sine într-un proces de analiză pe cât posibil detașată. În exegeza critică, D. a folosit frecvent noțiunea de „realism psihologic” - autorevelarea personajului printr-o conștiință fluidă, nedeterminată, negând fixitatea unui caracter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
-o să se cunoască și să se prețuiască (Madrigal, în volumul Migrații, 1971); Marta - soția inteligentă a unui Alexandru trândav, îndrăgostită cu „ură duioasă” de un Tudor, medic ce ratează descoperirea unui leac miraculos -, femeie ce își construiește „ipocrizia cu luciditate” (Masa zarafului, 1972); Dora - ce înțelege să-și apere intimitatea - rușinea, pentru ea, de a fi fost obiectul unui virtual viol, în care și-a pierdut viața soțul ei, apărând-o - mințind, adică folosindu-și și ea inteligența pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
polifonic ce rezultă produce un efect de multipli care a personajelor "corporale", aceste rezonanțe diverse, venind din spații atît de îndepărtate unul de celălalt din toate punctele de vedere, țesînd o atmosferă ce îmbină ușurătatea și visul, derizoriul și absurditatea, luciditatea zîmbitoare și neliniștea asurzitoare. Această împrăștiere lingvistică pronominală vădește o nevoie de considerare egală a mai multor perspective, nu nepărat contradictorii, ceea ce relevă o abordare personală, poetică a lumii, printr-un sine multiplu ce refuză să abdice în fața exigenței opțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai sunt și autori care nu-l vor lăsa niciodată să se stingă, din aceia care poftesc cu nesaț la sîngele cald al literelor, erudiți și necuviincioși precum Orsenna, sau din cei care se revendică de la o pretinsă școală de luciditate ectoplasmică, indiferentă și iconoclastă, ce se ridică cu cinism (în fapt, cu o nevoie de autenticitate și de simplitate pe care nu o mai recunoaștem) și fanfaronadă deasupra mulțimilor, precum Houellebecq. Ambii aparțin acelei rase incomode a scriitorilor non-mini maliști
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în explorarea subteranelor minții omenești, dezvăluind procesul de transformare în sclav conștient și propagator fanatic a unui individ înzestrat altfel cu toate resursele necesare rezistenței critice. Mai cutremurătoare decît decăderea morală a lui Ivan, absorbit rapid de Organizația tentaculară, e luciditatea lui, conștiința acestei prăbușiri, urmărirea procesului degradării personale cu un soi de dedublare masochistă. Fiecare pas spre irevocabil doare mai tare ca precedentul, dar se pare că propria scufundare exercită asupra lui o fascinație paralizantă. E drept că obișnuința creează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încetase să viseze cînd a înțeles că nu era niciun sens de găsit în istorie și care se întoarce pe insulă locuit de furia idealiștilor decepționați ; în fine, Aurélie, sora lui Matthieu, arheolog, figură luminoasă, deși devenită cinică prin forța lucidității. În jurul lor, o preafrumoasă Corsica, împărțită între ritualurile tradiționale, adesea sumbre și primitive, și dezagregarea contemporană, adusă de invazia turistică și dezvoltarea nesătulei societăți de consum. Lumea se năruie, dar nu înainte de a izbucni într-o ultimă, spectaculoasă înflorire, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întortocheate, dar și mai firești decît sub pana lui, asemenea Michèlei, care se indrăgostește de un bărbat înainte de a descoperi că e cel care a violat-o la începutul romanului. Cuiul lui Cehov... Cert e că Djian sparge frazele cu luciditate și curiozitate, pentru a vedea ce e înăuntru, pentru a pune mîna pe mecanismul nașterii cuvîntului. Maestru al suspansului, incomparabil povestitor, dar imprevizibil prin modul în care se reinventează în fiecare nou roman, derutant prin tabuurile pe care le încalcă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dintre scriitorii care urmăresc cu obstinație deplina satisfacere a cititorului, nu ieși din carte lui cu toate răspunsurile, ci mai degrabă cu o serie suplimentară de între bări și cu o derutantă nevoie de a-ți scruta cu mai mare luciditate propria existență. Faliile și faldurile identitare umane, armoniile contrariate în roman trezesc în fiecare din noi imagini și reconsiderări pe care, poate, încercăm prea adesea să le ocultăm sub pulpana amăgitoare a timpului iertător. Lupi și rîndunici Ești așezat în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
1973: "Ceea ce știu la șaizeci de ani știam la fel de bine la douăzeci. Patruzeci de ani de lungă, inutilă muncă de veri ficare."(NN) A detestat întotdeauna progresul, atît într-o vagă perspectivă istorică universală ("Ființa umană nu progresează decît în luciditate", o asigură el pe Sylvie Jaudeau), cît și în planul experienței personale. Și de altfel, cu el, dacă nu există vreo îndoială în ce pri vește prima carte, în schimb identificarea cu precizie a ultimei, sau ultimelor lucrări e mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se adaugă, așa cum vom vedea, datele de publicare, adesea mult decalate față de momentul scrierii, ceea ce falsifică parțial receptarea, deoarece orizontul de așteptare a publicului s-a deplasat între timp. Tînărul Cioran uimește prin patima și fanatismul său ames tecat cu luciditate, înzecite de un aer aparent boem, de sponta neitatea și dezinvoltura limbii române. Adultul parizian le regăsește cumva în magnifica impertinență a scăpărărilor sale ironice, în pasi unea sa pentru formulele corozive și paradoxale, în arta sa de a întreține
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
esențială a naturii românești. Nu e vorba doar de o permanentă poză retorică la Cioran, așa cum adesea i s-a reproșat ; dacă există artificiu în construcțiile sale aforistice, e mai degrabă rezultatul unei exigențe interioare, aceea a unui tip de luciditate aparte, care cere contradicției verbale să suplinească discontinuitățile și rupturile impuse de succesiunea evenimentelor din realitatea familiară. Constantin Noica considera că poporul nostru nu are vocația filosofării pentru că ignoră problematica devenirii (cuvînt împrumu tat, de altfel, pentru care nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
câteva secvențe inedite din tragedia Ioanițiu. Craiul românilor de A.I. Odobescu. „Revista faptelor literare” și „Cărți” surprind și întrețin dinamismul spațiului publicistic al epocii. Fenomenul cultural românesc, și nu de puține ori cel european, înregistrat în formula unei „estetici a lucidității” (Vladimir Streinu), se reflectă permanent în paginile revistei. I.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
Recurs pentru memorie, București, 1982; Oglinzi, București, 1983; Toamna târziu, București, 1984; Orele târzii ale speranței, București, 1987; Cerul a coborât pe pământ, București, 1988; Strigătul mării, București, 1992; Între viață și moarte, București, 1992; Dincolo de adevăr, București, 1993; Prețul lucidității, București, 1996; Interviul, București, 1998. Ediții: Mihail Săulescu, Versuri. Proză. Teatru, București, 1974. Repere bibliografice: Radu Șt. Mihail, „Regăsire”, CRC, 1975, 38; Dan Mutașcu, O carte de notație, SPM, 1975, 234; Emil Manu, „La porțile luminii”, „Viața militară”, 1977, 1
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
o adună în vederea publicării. Manuscrisul este acceptat de Fundațiile Regale în același an, dar editura este desființată în 1947 și cartea nu mai apare. Lirica lui O. conturează figura unui spirit însetat de puritate și de absolut, însă cenzurat de luciditate și de o conștiință ironică secundă. Poetul e un fantast condamnat la starea de veghe și la recunoașterea diferenței dintre aspirație și realizare/realitate: un inadaptabil romantic, marcat de experiența umană și artistică specifică „generației pierdute”, a războiului. De altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
cu umorul, căruia I. Negoițescu i-a izolat, urmărindu-i traiectoria lirică, o temă-pivot: eșecul. La Cercul Literar baladistul (Balada sinucigașului, Balada soțului înșelat, Pățania teologului cu arborele ș.a.) face figură aparte printre ceilalți heralzi ai genului, distingându-se prin „luciditatea ironic-amuzată” (Ștefan Aug. Doinaș). O. a tradus cu talent din literatura rusă, dar performanța sa în acest domeniu rămâne versiunea românească a poeziei lui Serghei Esenin. Ediția Ceaslovul satelor (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor) este până astăzi cea mai cuprinzătoare selecție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
restabilirea dreptății. Dinu Păturică e o slugă rea. Gheorghe e o slugă bună, și după o aparentă răsturnare de valori eroul cel integru învinge. Prin temă, Ciocoii vechi și noi e un mic roman stendhalian (fără filiație directă și fără luciditatea analitică), iar Dinu Păturică un Julien Sorel valah. Păturică nu e un simplu vulgar vânător de avere, ci un însetat de toate senzațiile vieții. Latineasca lui Julien e înlocuită aci cu puțină elinică. Julien intră ca preceptor la un nobil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin scris. Din acest motiv, aspirațiile lui nu depășesc faza reveriei și a preparativelor laborioase, care anulează practic nevoia de acțiune. El face parte din familia intelectualilor ("moldoveni") obosiți de viață, alături de Neculai Manea și de prințul Lai Cantacuzin, însă luciditatea cu care se analizează trimite la altă categorie de personaje, de tipul "antieroului" modern, ca Ulrich sau Meursault 35. Nefiind un artist (lipsindu-i adică simțul "vederii interioare"), Bizu poate totuși simți "sunetul limpede al notei muzicale" ce trebuia să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
frumoasă"). Încercările de apropiere eșuează mereu, și Bizu începe să-și piardă răbdarea văzând că fata nu-l încurajează deloc, cum s-ar fi așteptat ("vasul sufletului i se stricase din pricina coclelii"). Diana reacționează identic în toate împrejurările, cu o luciditate care ucide pasiunea din fașă. Și fiindcă "nu-i plăcea pateticul și nici nu se simțea bine în convulsiile lui" (femeia nu posedă, precum bărbatul, o imaginație bogată, și nici simț pentru melodramă nu are), ea îi refuză spovedania ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a conacelor boierești de odinioară, reflectată într-un dublu registru, realist și idilic, în funcție de predispozițiile psihice ale celor doi dezrădăcinați (Bizu și Mili). Când puterea iluziei e suverană, întoarcerea acasă va fi celebrată cu fast, ca o sărbătoare; când însă luciditatea meschină pune la îndoială puterea dorinței, a visului, revenirea la matcă dobândește semnificația unui lamentabil eșec. Ca atare, exultanta stare de spirit produsă de iubirea față de Bizu o face pe Mili să regăsească cu bucurie târgul și moșia de la Rădeana
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
asemănătoare, agronomul simte nevoia singurătății și a unui sever examen de conștiință. Vinovat, se condamnă sever pentru egoismul său ("nu văzuse pentru că nu-i convenise să vadă; și la dânsul totul se altoia pe egoismul esențial omului: interesul îi întunecase luciditatea") și mai ales pentru iubirea purtată Silviei ("dragostea e exclusivă și egoistă"), ce-i alteraseră grav simțul realității, făcându-l să-și piardă încrederea în sine, adică "ultimul refugiu al sentimentului personalității". Drept urmare, iată că Bizu trece de la o stare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
teatrului), despărțindu-se fără explicații de Silvia, femeia iubită așa de înflăcărat, și nu atât din remușcare față de Mili (pe care o vizitează la spital mai curând din politețe decât din compasiune), cât din orgoliul de a-și fi pierdut luciditatea. Bolnav ("sobolul din coșul pieptului" începuse să-i dea iar târcoale), pleacă din țară fără a-și mai acorda, ca în trecut, vreun răgaz, de teama de a nu-și schimba iar, prin cine știe ce concurs de împrejurări, decizia. Va reintra
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
1971) îi adaugă o tonalitate nostalgică, impresionantă prin sinceritate (Autoportret, Printre, Amurg de toamnă). În volumele ulterioare, Zăpezi fără întoarcere (1973), Ritualuri intime (1978) și Scutier la umbra clipei (1982), meditația devine mai gravă, tulburătoare întrebări sunt puse cu o luciditate resemnată, răspunsurile au „poleiul îndoielii”, tăcerile semnificative iau locul credinței orgolioase în puterile omului (Etcetera, Minune). Poetul este obsedat de vulnerabilitatea ființei umane („Duce scoica vremii-n sine/răzbunatul univers/luna trudnică revine/cu profil în aur șters// Joc de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
lumea liberă, Adrian Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Lecția uitată a educației: întâlnirea Micului Prinț cu vulpea, Emil Stan Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea O țară ideală, Iosif
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Universității București”. Lirica este la B., de sorginte cerebrală. Aluziile livrești - nu puține - se încadrează firesc în fluxul discursului poetic, înfiorat de o acută senzație de neliniște, de teamă, dar o teamă calmă, niciodată transformată în panică. Trăindu-și cu luciditate destinul, ca pe un dat ce nu poate fi nicicum deturnat, poeta, ca o altă Ană a lui Manole (simbol ce revine, de altfel, obsesiv în poezia sa), se lasă zidită de viață, de sentimente, de cuvinte, fără zbateri, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]